Justine Henin, plecăciune în fața "bestiei" Rafael Nadal: "A avut o latură animală nemaivăzută!"

Justine Henin spune că "nu a văzut niciodată ceva asemănător" cu "intensitatea" lui Rafael Nadal atunci când acesta își începea călătoria în tenis. Nadal, care s-a retras din tenis după înfrângerea Spaniei în fața Olandei în sferturile de finală ale Cupei Davis, s-a impus ca unul dintre cei mai mari jucători de tenis cu 22 de victorii de Grand Slam - situându-se doar în spatele lui Novak Djokovic pentru cele mai multe titluri majore câștigate în tenisul masculin.

Printre acestea se numără 14 triumfuri la Roland Garros, iar Henin își amintește cu plăcere de primul său succes pe zgura pariziană în 2005, când avea doar 19 ani: "Nu mai văzusem niciodată așa ceva", a spus Henin la Eurosport, care a dezvăluit că ceea ce a impresionat-o cel mai mult la Nadal a fost forța și intensitatea din joc.

Aveam deja amintiri istorice despre Roland Garros la acea vreme, dar acolo s-a întâmplat ceva în tenisul masculin și puteai simți că acel titlu era un moment definitoriu, unul care urma să lase o urmă. Îți puteai imagina că ceea ce urma să realizeze Nadal va fi atât de colosal. A fost începutul a ceva la care nu ne-am fi putut aștepta", a mai spus Henin.

Henin e de părere că "intensitatea" lui Nadal a fost cea care i-a definit cariera strălucitoare. Nadal a avut o competiție acerbă cu Djokovic și Federer, înfruntându-i pe amândoi în unele dintre cele mai memorabile meciuri ale sportului alb. Înainte de retragerea lui Nadal, Federer a spus că spaniolul "l-a provocat în moduri în care nimeni altcineva nu a putut", iar Henin crede că acest lucru s-a datorat capacității sale de a "depăși" adversitatea și de a-și "dezvolta jocul": "M-am gândit mult la cuvintele pe care le-aș putea folosi pentru ceea ce, cel puțin pentru mine personal, va rămâne din el cu mine", a adăugat Henin:

"Cred că este vorba de intensitate. Cred că va lăsa o imagine a cuiva care era extrem de intens și responsabil. Dar și despre abilitatea lui de a nu avea scuze pe teren. În cele din urmă, Nadal a câștigat ca o echipă, dar a pierdut singur. Nu a pierdut complet singur, desigur, pentru că a avut sprijin, dar și-a asumat întotdeauna responsabilitatea. Și astfel, în cele din urmă, cred că acest simț al responsabilității este important. El a fost întotdeauna un factor de decizie în ceea ce a făcut. A trecut prin multe. A trebuit să depășească multe. A trebuit să își dezvolte jocul. A căutat soluții. Roland Garros este o pagină din istoria sa, dar el a continuat să se dovedească în alte părți datorită muncii sale asidue și sacrificiului de sine - asta este ceva fenomenal".