#MeciuriMemorabile Australian Open. 2009: Rafael Nadal – Fernando Verdasco, semifinala titanilor

"La 0-40, am început să plâng. Era prea multă tensiune", mărturisea câteva secunde mai târziu Nadal. Scorul a devenit 30-40, iar după un game întreg în care servise doar la exterior, Verdasco se încăpățâna să joace spre teu. Prima dată serviciul a fost lung. A doua oară – scurt. În aceeași fracțiune de secundă, Nadal se arunca pe spate pe teren, cum o țestoasă s-ar pune în nisip, sprijinindu-se în carapace. Al doilea serviciu al lui 'Nando' Verdasco se prăvălise în fileu. Picioarele lui Nadal încă aveau elan, descriau o boltă în aer și păreau că îi vor atinge fruntea. Apoi reveneau pe suprafața de joc, întinse și desenând un 'V' mare.

Nadal încremenea câteva secunde. De sus, silueta sa se vedea ca o stea de mare. Rod Laver Arena era un vacarm. Era 'standing ovation'.

Nadal nu a zăbovit însă. S-a ridicat, a trecut fileul și și-a îmbrățișat coechipierul din Cupa Davis. Avusese lacrimi în ochi în timpul ultimului game. Acum, murmura cuvinte de îmbărbătare pentru Fernando. Și-a pus puternica mână stângă, în care încă mai ținea racheta, după gâtul prietenului său, conducându-l de la linia de separație a careurilor de serviciu până la tușa laterală, pentru tradiționala strângere de mână cu arbitrul.

193 de puncte câștigase Nadal în acea semifinală, iar Verdasco - 192. Cei doi spanioli stabiliseră un nou record, pentru cel mai lung meci din istoria Australian Open-ului, 5 ore și 14 minute, iar acel plus unu la puncte câștigate din dreptul lui Nadal venea dintr-o dublă greșeală a lui 'Nando', care salvase până atunci 7 din 7 mingi de break în decisiv, anulase două mingi de meci la 4-5, 0-40 pe lansare și adunase 95 de lovituri câștigătoare.

Totul s-a încheiat însă din cauza acelei a patra duble greșeli comise într-un meci de cinci seturi. Oh, Fernando, când venise acea dublă greșeală! La minge de meci, imposibil de “reparat”. În sezoanele ce aveau să urmeze, forehandul lui Nadal avea să devină mai bun, mai dominant, câștigând profunzime, arată o analiză a jurnalistului Matthew Willis, un analist de top pe meciuri ATP. Însă ce făcea spaniolul în defensivă la acel moment și în acel meci era incredibil, iar victoria era smulsă din voință pură și determinare.

Adrenalina unui astfel de meci te poate face să supra-apreciezi, pe moment, calitatea meciului. Nadal și Verdasco jucau la o zi după ce Federer își asigurase biletul de finală, cu un 3-0 sec în fața lui Andy Roddick, fiind singurul meci de simplu al zilei, conform tradiției australiene.

Însă și după ce câțiva ani s-au scurs de la acea semifinală, concluzia rămâne aceeași: la momentul respectiv, Rod Laver Arena văzuse poate cel mai bun meci al său. Emoțiile fuseseră atât de intense, 'Vamos' de o parte de și de alta, tribuna fiind dominată sonor de latini.

Verdasco era obișnuit să câștige meciurile de cinci seturi, având opt victorii și doar cinci înfrângeri în astfel de meciuri până la ora startului duelului cu Nadal. Îl învinsese astfel pe Murray în optimi chiar la Australian Open.

Timp de cinci ore și ceva, Rod Laver Arena a respirat, a gemut, a urlat la unison cu Nadal și Verdasco. Cei doi scriseseră istorie încă de când pășiseră în arenă, aceasta fiind prima semifinală de Australian Open între doi spanioli, între doi stângaci. Rafael avea taping-ul deja faimos în circuit sub ambii genunchi, dar era favorit la start. Era numărul unu mondial, era deținătorul titlurilor de la Roland Garros și Wimbledon. Sportiv, Nadal era în floarea vârstei și nu cedase set la acea ediție de Australian Open.

Până când a dat de Verdasco.

Nadal a luat avantaj în tie-break-ul primului set, însă Verdasco a revenit lovind la totul sau nimic. Reverul său a dat semnalul revenirii, fileul i-a zâmbit complice. Înfruntând minge de set, Nadal încerca să surprindă, ademenindu-l pe 'Nando' la fileu cu o minge scurtă. Verdasco a fost acolo, a răspuns în lung de linie, iar mai departe a mai avut doar de împins mingea de sus, în terenul deschis. Nadal era condus pe tabelă 'la general', după un set pe care îl încheiase cu 8 winners / 5 unforced errors. De partea cealaltă, Verdasco avea raport 25 / 22.

După următoarele două seturi, Nadal redevenea favorit cert la victorie. Una dintre celebrele sale 'banana-shots', un forehand cu traiectorie arcuită care zboară peste culoarul de dublu și își croiește drum teleghidată spre teren, i-a adus break point-ul decisiv la 5-4 în setul doi. Până și Verdasco zâmbea, fără urmă de grimasă pe chip. Scorul devenea 1-1 la general, cu două ore scurse din meci.

În setul trei s-au împărțit patru break-uri, dar Nadal câștiga ferm tie-break-ul, printr-un as la teu. Pumnul său despica aerul violent, în celebrare.

Verdasco avea însă să revină de la scaun cu o tolbă plină cu ași și servicii imparabile. Forehandul urcase și el o treaptă sau două, iar după un set fără urmă de break point-uri, Nando "ucidea" tie-break-ul, câștigând primele șase puncte și terminând cu un 7-1 formidabil. Trecuseră patru ore de la primul serviciu, iar înainte se așternea începutul unui set ce nu se putea încheia decât la diferență de două game-uri. Cine va câștiga? Dar, mai ales, când?

Mulți oameni au gândit atunci că acest duel superb va fi premiul de consolare, considerând că învingătorul nu va avea nicio șansă în fața unui Federer cu două zile de odihnă înaintea finalei. Se înșelau, însă aceasta rămâne o poveste pentru altă zi și un al episod din #MeciuriMemorabile.

Decisivul semifinalei dintre Rafa Nadal și Fernando Verdasco a fost o luptă de supraviețuire. Marea diferență: după 4 seturi în care trimisese 20+ lovituri câștigătoare, Verdasco străpungea mai greu defensiva lui Nadal. Rezista însă reușind să joace excelent la scoruri importante. Rafa preluase, totuși, subtil, inițiativa. La 4-4, Nadal era sub presiune pe lansare, fiind nevoit să revină de la 0-30. Încheia însă jocul fără break point, cu două lovituri câștigătoare.

Verdasco urma la serviciu: un schimb imens, de 28 de lovituri, a dat tonul, madrilenul greșind în cele din urmă cu diagonala de rever. Nadal reușea mai departe un retur adânc, prin care se desprindea în game. O dublă greșeală, și Verdasco era la 0-40, cu trei mingi de meci în dreptul lui Rafa. 'Nando' a servit însă uriaș și a salvat două dintre ele, cu voleuri câștigătoare. Rămăsese o singură minge de meci pentru Nadal, iar după ce tot game-ul servise numai la exterior, Verdasco a decis să lanseze la teu. Prima servă a fost lungă, a doua – scurtă, oprindu-se în fileu. Și așa s-a scris istoria...

#MeciuriMemorabile Australian Open. Verdasco, "urmărit" de blestemul dublei greșeli

Fernando Verdasco a uitat greu acea semifinală de Australian Open din 2009 cu Nadal, deși în următoarele șase turnee disputate în circuit a legat parcursuri consecutive până în sferturi (cinci dintre ele, turnee Masters 1000).

La exact zece ani după ce încheiase cu dublă greșeală unica sa semifinală de Grand Slam a carierei, tot într-o zi de vineri, tot la Melbourne, Fernando Verdasco era forțat să retrăiască drama din 2009, în văzul tuturor.

Era turul trei, iar ibericul luase startul perfect în fața lui Marin Cilic: 6-4, 6-3. Greșise neforțat de doar trei ori în actul al doilea, iar meciul curgea în favoarea sa. Apoi a venit șansa de a închide meciul în patru seturi: era tie-break și servea la 8-7. La minge de meci, a comis însă a patra sa dublă greșeală din meci. De data asta, nu era punct final, însă croatul profita la maximum, alipea alte două puncte pentru a lua tie-break-ul (10-8), apoi tranșa încă din start soarta decisivului, desprinzându-se la 3-0. Cilic s-a impus în cele din urmă cu 6-3 în setul cinci.

Pentru Verdasco însă, Australian Open era "Openul Durerors".