Momentul în care Roger Federer a avut 0-11 raport victorii/înfrângeri pe suprafața pe care a crescut

Roger Federer a devenit campion în proba de junior la Wimbledon pe când avea doar 16 ani, în 1998, demonstrând încă de atunci cât de eficient poate fi jocul lui pe iarbă. După câțiva ani în care nu a reușit să impresioneze pe această suprafață la seniori, elvețianul l-a învins pe Pete Sampras în turul al patrulea al ediției din 2001 și a atras atenția tuturor cu acest succes răsunător. Din acel moment, Roger a devenit unul dintre cei mai de temut adversari pe iarbă, cu 19 titluri și aproape 200 de meciuri câștigate, inclusiv 8 titluri la Wimbledon și aproape 100 de victorii la All England Club.

Pe de altă parte, paradoxul din jocul lui Federer este constituit de faptul că marele campion elvețian a crescut antrenându-se pe zgură, însă la turneul de Grand Slam de la Paris, acolo unde rivalul lui, Nadal, s-a impus până acum de 12 ori, el a reușit să câștige o singură dată, în 2009, după o finală disputată în compania lui Robin Soderling. Vorbind despre cele două suprafețe, Roger a menționat faptul că este mai ușor să joci punctele decisive pe iarbă decât pe zgură, pe suprafața roșie fiind mult mai greu să controlezi raliul. El a precizat că pe zgură se simte expus, este de părere că adversarul îi poate observa mult mai ușor vulnerabilitățile.