Neșansa unei campioane. Povestea tragică a lui Maureen Connolly

De-a lungul timpului, lumea sportului a scos la iveală povești fascinante despre drumul spre glorie a unor sportivi. Din nefericire, există și o parte mai intunecată în sport, una care ne prezintă ascensiuni fabuloase sfârșite prin decăderi inexplicabile sau cariere care se anunțau pline de succes, dar au fost încheiate prematur din cauza unor accidentări foarte grave. Din această categorie face parte și povestea lui Maureen Connolly, o tenismenă a cărei carieră și poveste de viață s-au încheiat în mod dramatic.

Maureen Connolly s-a născut la San Diego, în SUA, pe 17 septembrie 1934. Tatăl său, ofițer în armată, a părăsit-o pe când avea doar 4 ani, iar mama s-a a îndemnat-o mereu spre o carieră artistică, visând să ajungă cântăreață sau dansatoare, să fie o stea pe care s-o aprecieze lumea. Ei bine, visul mamei sale s-a împlinit, dar nu așa cum a dorit aceasta, ci prin faptul că la o vârstă foarte fragedă, Maureen avea să devină una dintre cele mai bune jucătoare de tenis din lume.

A început tenisul la 10 ani, dar din cauza situației materiale nu prea bune a jucat mai mult pe terenurile din cartier și nu într-un cadru orgazizat la un club privat. Pe stradă a fost descoperită de Eleanor Tennant, o antrenoare care ghidase deja mai mulți sportivi către titluri de Grand Slam și care a văzut în micuța Maureen un viitor superstar al sportului alb.

Tennant nu a greșit cu nimic în previzinile ei, iar sub comanda sa Connolly a debutat la numai 14 ani la US Open, în 1939. Doi ani mai târziu, în 1941, Maureean Connolly gusta deja din savoarea succesului și câștiga Openul American, devenind la acea vreme cea mai tânără jucătoare din istorie care se impune pe iarba de la New York (până în 1974 US Open s-a jucat pe iarbă).

Recordul ei a stat în picioare până în 1997, când Martina Hinghis câștiga la Flushing Meadows pe când era cu 8 zile mai tânără decât fusese Connolly în 1951. Dar acela a fost singurul succes la elvețiencei la Grand Slam-ul american, pe când Maureen s-a impus și la următoarele două ediții de după primul succes, în 1952 și 1953.

În 1952 s-a impus pentru prima dată și la Wimbledon, iar anul 1953 a fost unul magnific pentru Connolly. Aceasta a câștigat toate cele 4 turnee de Grand Slam din sezon, fără a ceda vreun set în niciuna dintre finale, devenind prima tenismenă care izbutește această performanță. Au urmat alte două titluri la Paris și Londra în 1954, iar Maureen, care nu împlinise 20 de ani, avea deja 9 titluri de Grand Slam.

A fost numită sportiva feminină a anului de către Associated Press de trei ori la rând, fiind singura jucătoare de tenis care se poată lăuda cu această onoare. Toată lumea vedea în ea o sportivă care urma să atingă borne impresionante, să domine lumea tenisului așa cum nimeni nu o mai făcuse până atunci. Probabil acest lucru s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi venit dezastrul din fatidica zi de 20 iulie 1954.

Întorcându-se acasă de la un turneu pe care tocmai îl câștigase, Maureen, pasionată de călărie, s-a urcat în șa și a pornit într-o plimbare. La un moment dat, pe când Colonel Merryboy (așa se numea calul pe care îl primise cu doi ani în urmă, după primul său trimf la Wimbledon) era în repaus, un camion se îndrepta spre ei. Probabil din cauza zgomotului, calul s-a speriat, iar camionul a lovit-o pe Maureen, piciorul tenismenei fiind prins între cal și camion.

Deși a suferit mai multe intervenții chirurgicale, acest accident a oprit brusc o carieră care începuse fulminant. Maureen s-a împăcat cu gândul că nu mai poate juca niciodată tenis și a încercat să își continue viața, însă destinul a fost crunt cu ea până la capăt. După abandonul din sportul de performanță, Maureen s-a căsătorit, a dat naștere la două fetițe, dar la numai 35 de ani s-a stins din viață în urma unui cancer ovarian.

Cu siguranță, Maureen Connolly trebuie plasată pe lista cu cele mai mari tenismene ale istoriei. Locul pe care îl ocupă însă, va rămâne pentru totdeauna un subiect delicat între specialiștii acestui sport. Unii spun că a fost cea mai mare și se bazează pe rezultatele obținute în atât de scurta ei carieră. 9 titluri majore la nici 20 de ani, e o cifră care nu a mai fost atinsă de nimeni, niciodată. Spre comparație, Martgaret Court, o altă mare campioană, a ajuns abia la 22 de ani la această cifră și abia când a ajuns la maturitate, la vârsta de 28 de ani, a reușit să câștige toate cele 4 slam-uri într-un singur sezon.

Se spune că ”Micuța Mo”, așa cum a fost poreclită de fani, era o jucătoare pe cât de energică, pe atât de talentată și isteață. Ascenisunea sa atât de rapidă nu a fost rezultatul unei iubiri foarte mari pentru tenis, ci a venit mai degrabă dintr-o ură imensă față de înfrângere. Furia ei interioară a propulsat-o pe cele mai înalte culmi din lumea tenisului, dar visele i-au fost spulberate de hazard.

Pe piatra mormântului său scrie: ”Soție, mamă, campioană”. A ajuns repede la o maturitate sportivă, fiind capabilă să învingă durerea, ura, frica sau furia și a devenit una dintre cele mai mari campioane pe care le-a dat tenisul vreodată. A fost o soție impecabilă și o mamă perfectă, o personalitate respectată de toată lumea în epoca în care a trăit, un monument de modestie, o celebritate ajunsă repede în vârful ierarhiei, dar în același timp o eroină care și-a încheiat mult prea repede rolul atât de strălucitor pe care ar fi trebuit să îl joace.