Omul care a rupt fileul! US Open 1979: Roscoe Tanner, revanșă în fața marelui Borg

Profilul oficial prezentat de ATP anunță că Roscoe Tanner era un sportiv de 1,83 m. Deși era departe de gabaritul unor tenismeni precum Ivo Karlovic sau John Isner, Tanner a reușit încă din 1978 să ducă recordul de viteză al serviciului în tenis la 244 km/h, într-un meci de la Palm Springs. Însă, întrucât aparatele de măsurare a vitezei serviciului nu se apropiau de standardul impus în tenisul actual, viteza trecută în dreptul lui Roscoe Tanner nu a fost omologată oficial.

Totuși, analizele afectuate asupra serviciului de stângaci al lui Roscoe Tanner au stabilit fără dubii că americanul servea cu lejeritate cu viteze de 210 km/h și, mai mult, deși tenisul se afla încă în era rachetelor de lemn – pe care americanul le-a folosit însă doar la începutul carierei, orientându-se apoi către o rachetă cu cadru de aluminiu, PDP Open.

O certitudine rămâne: Roscoe Tanner era la momentul respectiv jucătorul cu cel mai bun serviciu din circuit, un serviciu care lovea ca un ciocan, greu de returnat – chiar dacă, de exemplu, în meciul cu Borg de la US Open nu a contabilizat decât 11 ași. Aura ce înconjura serviciul lui Roscoe Tanner era legată de tehnica impecabilă a serviciului americanului. “Tennis Magazine” a efectuat un amplu studiu și a demonstrat chiar în anii ’70 că, după ce își arunca mingea pentru serviciu, Roscoe lovea exact în punctul maxim, iar uneori chiar în ultimele momente ale ascensiunii mingii, motiv pentru care de cele mai multe ori în meci nici nu forța la capitolul viteză, întrucât mișcarea de serviciu necesita o calibrare extrem de precisă.

În 1979, lui Roscoe Tanner i-a fost dat să îl înfrunte pe Bjorn Borg în turnee de Mare Șlem consecutive. Mai întâi, cei doi au jucat finala de la Wimbledon, suedezul având mult de muncit pentru a câștiga al patrulea titlu consecutiv pe iarba londoneză, după 6-7, 6-1, 3-6, 6-3, 6-4.

Roscoe Tanner și-a făcut un moft la Londra, afișându-se la startul finalei proaspăt coafat, cu bucle blonde. Americanul avea un titlu la Australian Open în palmares, câștigat în ianuarie 1977 (victorie cu triplu 6-3 în fața lui Guillermo Vilas), însă după două semifinale consecutive pe iarba londoneză, în 1975 și 1976, își vedea în premieră visul cu ochii, de a juca pentru cel mai prestigios trofeu din tenis.

Trebuie spus și că Roscoe Tanner reușise deja să îl învingă de trei ori în carieră pe Borg, de fiecare dată pe teritoriu american, pe suprafețe rapide – carpetă sau hard.

"The Guardian" a dezvăluit, într-un reportaj special publicat anul trecut, în timpul Wimbledonului, la 40 de ani de la finala dintre Tanner și Borg, de ce partida din 1979 de la Londra a fost amânată minute bune. Roscoe Tanner a sărit în ajutorul televiziunii NBC ce transmitea live finala, căreia îi fusese refuzată cererea de amânare a startului meciului astfel încât comentatorii lor să facă o introducere pe măsură. Fiind impresariat de Donald Dell, printre altele și comentator NBC, deși s-a temut de posibile penalizări, Tanner a acceptat în cele din urmă să ceară în nume propriu întârzierea ieșirii pe teren, spunând că are mici probleme cu stomacul. Americanul s-a închis preț de câteva minute în baia din vestiar, înainte de a lua drumul spre Terenul Central.

“Chiar am crezut că am o șansă bună să îl bat pe Borg (n.r. – la Wimbledon), pentru că îl învinsesem la începutul anului la Philadelphia. Știam că dacă îmi fac jocul așa cum puteam mai bine, am o șansă pe iarbă”, le-a declarat Roscoe Tanner britanicilor. Până în ziua de astăzi, regretăo decizie luată în fazele finale ale setului decisiv. Avea 4-3 pe tableă și 40-15 în game-ul de retur, cu două mingi de break în fața sa. "Am reușit un retur foarte bun, el urcase la fileu – exact acolo unde ți l-ai fi dorit pe Bjorn, iar el a lovit un voleu care a sărit perfect pentru forehand-ul meu. Mi-am zis – perfect! – merg în lung de linie, dar vreau să îl fac să creadă că voi juca în cross, așa că am așteptat o fracțiune de secundă. El a acoperit diagonala, dar eu am lovit câțiva centimetri afară", a relatat americanul, care se resemnează totuși cu gândul că Borg l-a învins doar la limită.

În același dialog cu jurnaliștii britanici, Roscoe Tanner admite că victoria obținută după câteva săptămâni, la US Open, ultima a carierei sale în fața lui Borg, a fost alifie pentru sufletul său. A fost, oarecum, o revanșă. Acum pot să recunosc: m-am gândit la revanșă. Aș fi dat acel succes din sferturi pentru finala aceea, dar asta e”.

Așa cum li se întâmplă multor sportivi după victorii la cei mai mari favoriți ai turneelor de Mare Șlem, Roscoe Tanner nu a reușit să treacă mai departe la US Open 1979, fiind învins după succesul în fața lui Borg de conaționalul Vitas Gerulaitis, cu un loc mai sus pe lista capilor de serie la ediția respectivă, pe poziția a patra. Titlul avea să îi revină lui John McEnroe (primul său trofeu de Mare Șlem).

14-4 a fost, la finalul carierelor celor doi, scorul meciurilor directe dintre Bjorn Borg și Roscoe Tanner

Deși a adunat premii în valoare de 1,7 milioane de dolari din tenis, Roscoe Tanner a ajuns într-o situație dificilă în anii 2000. A fost arestat de patru ori pentru că ar fi folosit cecuri false, pentru că nu a plătit pensiile alimentare, fostul tenismen ajungând să se înstrăineze de cele cinci fete ale sale.

Și-a regăsit însă calea la finalul decadei, a reluat legăturile cu familia sa, concentrându-și mai departe eforturile asupra unui program de tenis pentru copii defavorizați, dorindu-și în principal să ajute cât mai mulți tineri să obțină burse la Universități.