Roger Federer nu a fost dintotdeauna calmitatea întruchipată: "Mă plângeam, înjuram, aruncam racheta"

Roger Federer este o adevărată legendă a tenisului, elvețianul remarcându-se atât prin rezultatele sale de pe teren, cât și prin comportamentul său exemplar din afara sa. Totuși, tenismenul cu 20 de titluri de Grand Slam în palmares nu a fost mereu acel jucător "rece" și calm cunoscut de majoritatea lumii, ba din contră, la începutul carierei sale era chiar impulsiv.

"Swiss Maestro" a făcut această dezvăluire prin intermediul discursului pe care l-a ținut în fața studenților de la Universitatea din Dartmouth. Roger le-a vorbit despre cum a fost el perceput de-a lungul carierei sale drept jucătorul care face totul să pară atât de ușor și că pare că nici nu se chinuie.

În acest sens, Federer a mărturisit că a avut mult de muncă până la a ajunge să dea impresia că tenisul ar fi ceva nativ pentru el, povestind și despre câteva momente mai tensionate, dar și despre un episod care l-a marcat.

"Expresia 'fără niciun efort' este un mit. Chiar cred asta. Spun asta în calitate de om care a auzit expresia asta de multe ori. Oamenii au spus că eu nu depun efort în jocul meu. De multe ori era un compliment, dar mă frustra când spuneau 'De-abia ce a transpirat' sau 'Măcar încearcă?'

A spus că 'Roger va fi favorit în primele două ore, după care eu voi fi'. Prima oară am rămas perplex, dar până la urmă am înțeles la ce s-a referit", a spus legendarul elvețian, citat de We Love Tennis.

Federer - Nadal e fără doar şi poate cea mai frumoasă rivalitate din istoria sportului, cei doi explicând în repetate rânduri cum s-au forţat unul pe altul să dea totul la antrenamente şi să progreseze, pentru a putea fi la un nivel cât mai bun. Cei doi s-au împins de la spate unul pe altul şi, deşi la început a existat o animozitate clară între ei, ulterior totul s-a transformat într-o frumoasă relaţie de amiciţie. Marii campioni au descoperit că nu totul se reduce la trofee şi la cifre, conexiunile inter-personale fiind mult mai puternice, astfel că nu mulţi au fost surprinşi că Rafa a plâns ca un copil atunci când marele său rival s-a retras.

Totuşi, în 2004, când Rafa a făcut primii paşi importanţi în luminile reflectoarelor, Federer a simţit că lumea sa "se zguduie". Obişnuit să nu aibă rival în circuit, elveţianul a dat peste un puşti care avea să câştige 6 din primele 7 meciuri directe, 4 dintre aceste succese venind în finală. În singurul meci câştigat de numărul unu mondial de atunci (finala de la Miami 2005), Roger a avut mult noroc, revenind de la 0-2 la seturi, pe fondul unor probleme ale "Matadorului" (la vremea respectivă finalele în turneele de ATP 1000 se jucau după sistemul 3 din 5 seturi, ca în Grand Slamuri).

La două decenii de la startul acelei rivalităţi fără egal, Federer a recunoscut pentru prima oară că s-a simţit "torturat" de apariţia lui Nadal în circuit, nu doar ca urmare a faptului că era obişnuit să fie el mereu în centrul atenţiei, dar şi din cauza altui detaliu: nu găsea antidot pentru jocul spaniolului.

"Apariţia lui Nadal a fost tortură pentru mine, cel puţin la început. A fost foarte greu să-i fac față. Nu doar lui, ci situaţiei în sine, pentru că îmi plăcea să fiu singur în elită, mă obişnuisem cu acest statut", a dezvăluit Federer în documentarul său care va fi difuzat pe Prime Video, potrivit The Times.