"GOAT-ul" în tenis, chestiune de gust. Titlul de cel mai titrat jucător, o problemă de timp

De mai bine de un deceniu și jumătate asistăm la momente memorabile cu cei mai mari trei jucători din istoria tenisului în prim plan: Roger Federer, Rafa Nadal și Novak Djokovic. E o epocă unică, în care cei trei titani s-au motivat unul pe altul pentru a continua să progreseze și a oferi meciuri pentru istorie. După retragerea lui Sampras, acum aproape două decenii, mulți anticipau un vid de putere în fruntea ierarhiei ATP. Nu a fost cazul, Federer preluând imediat ștafeta de la omul care a dus serviciul-voleu la rang de perfecțiune. Acum, clipa în care cei trei "monștri" vor spune la rândul lor "adio" tenisului se apropie și cu greu putem vedea pe cineva care să ducă mai departe moșteriea impresionantă a acestora.

Din păcate, oamenii tind mereu să compare și să stabilească ierarhii. Se pierde astfel ceva din magia oferită de Rafa, Nole și Roger, dar cu siguranță că cifrele sunt interesante și pentru cei 3. Djokovic a recunoscut deja că vrea să rămână în istorie drept cel mai titrat jucător, Federer și Nadal nu au spus același lucru la fel de clar, dar e limpede că, cel puțin elvețianul, nu s-ar fi forțat până la 40 de ani, venind după perioade medicale complicate, dacă nu spera, undeva într-un colț al inimii, că va obține și al 21-lea Grand Slam al carierei.

Titlul de "cel mai bun din istorie" rămâne o chestiune extrem de subiectivă, în majoritatea domeniilor. La fotbal vor exista întodeauna nostalgici ai geniului lui Maradona, cum la fel fanii lui Messi nu vor putea fi convinși vreodată că starul actual al Barcelonei nu a fost cel mai mare. Inclusiv supremația lui Michael Jordan, în baschet, e contestată de mulți, deși cu siguranță că lucrurile făcute pe teren de fosta legendă a lui Bulls sunt irepetabile. Cum irepetabile sunt geniul, măiestria, naturalețea și eleganța lui Federer. Îl fac aceste lucruri cel mai mare din istorie? Un fan al lui Nadal, care preferă munca până la epuizare, depășirea tuturor barierelor în dorința de a-ți atinge obiectivele, încăpățânarea de a ceda, indiferent de cât de potrivnică pare soarta, îți va spune că nu. Cum "nu" va fi și răspunsul suporterilor pentru care "Idemo!" înseamnă unul din motivele pentru care s-au îndrăgostit iremediabil de sportul alb. Djokovic nu are geniul lui Federer și poate nici alura de gladiator a lui Rafa, însă generează la rândul său emoție pentru cei care îl văd pe sârb "rebelul" care s-a încăpățânat să se ia la trântă cu titanii. A intrat "neinvitat" în "cea mai frumoasă rivalitate din istoria tenisului", cum fost catalogat "Fedalul" și și-a făcut loc pe deplin meritat în galeria celor mai mari din istorie.

Cine va rămâne în istorie "cel mai mare" ține așadar de "gust", e o chestiune poate la fel de subiectivă ca alegerea echipei pe care o susții. Poate nici nu e atât de important, destui considerând că ar fi mai bine să privim obiectiv spectacolul magic oferit ori de câte ori acești sportivi de excepție intră pe marile arene ale lumii.

Totuși, societatea noastră s-a transformat în ultimii zeci de ani într-una care pune preț - dincolo de emoția creată - pe cifre, statistică și ierarhii. Din acest punct de vedere, un lucru pare a fi cât se poate de clar: în condiții normale, dacă nu apar accidentări nedorite sau alte lucruri care nu țin de sport, Djokovic va deveni cel mai titrat din istorie. Nu e un subiect de dezbatere, ține de ce ne-a arătat istoria și de supremația etalată de "Djoker" de ani buni.

Pentru Federer, Wimbledon 2021 va fi probabil "cântecul de lebădă", iar un al 9-lea trofeu la All England Club nu e total exclus. A arătat-o în 2019, când a avut două mingi de meci în ultimul act cu Nole, înainte de a se recunoaște învins cu 13-12 în decisiv, după un super tie-break. Au trecut încă doi ani peste veteranul elvețian, dar a demonstrat la Roland Garros că nu stă deloc rău fizic și găsește răspuns pentru aproape orice. Pe iarbă, unde disputele sunt mai scurte, punctele mai rapide și unde contează atât de mult serviciul, "FedEx" cu siguranță că nu poate fi scos din ecuație.

În ceea ce îl privește pe Nadal, acesta pare a fi singurul care poate să pună un semn de întrebare în privința prezenței lui Djokovic în vârful listei de Grand Slamuri câștigate. Semifinala de la Paris din acest an a fost una specială și probabil că Rafa s-ar fi impus în condiții obișnuite. Dar faptul că disputa Zverev - Tsitsipas a durat 3 ore și 40 de minute a făcut ca duelul dintre sârb și iberic să înceapă mult mai târziu. Odată cu avansarea în partidă, temperatura a scăzut, zgura a fost mult mai umedă, iar mingile au sărit tot mai puțin. Ca atare, topspinul forehandului "Matadorului" nu a mai fost eficient, nu a mai deranjat, Djokovic intrând în control pe lovitura cea mai bună a ibericului. Cu siguranță că, dacă va rămâne sănătos, Rafa va fi principal favorit încă 2-3 ani la Roland Garros, dar e limpede că nu mai e jucătorul care să fie de netrecut pe zgură. Djokovic, Tsitsipas și Thiem îi vor pune cu fiecare an care trece probleme mai mari. În rest, pentru originarul din Manacor, singura variantă reală să mai câștige un Grand Slam e, probabil, US Open, unde suprafața e cel mai puțin rapidă. Dar și pe hardul din State, tot Nole trebuie privit mare favorit. În plus, Daniil Medvedev are la rândul său suficiente argumente pentru a visa să se impună la New York.

Dintre cei trei titani ai tenisului, Djokovic nu doar că e cel mai tânăr (are cu un an mai puțin decât Rafa și cu 6 mai puțin decât Federer), dar etalează în prezent cel mai bun tenis. Și nu e o chestiune care să poată fi considerată trecătoare. În 2009, Nole avea un singur Grand Slam, Rafa ajunsese la cota 9, în timp ce Roger cucerise deja 15 titluri de Mare Șlem. De mai bine de un deceniu, sârbul domină de o manieră categorică circuitul, pe lângă cele 18 titluri cucerite (doar Australian Open 2008 fusese trecut în palmares anterior), el devenind și sportivul care a stat cel mai mult pe locul 1 ATP în istorie. "Next Gen suntem noi", spunea Nole după finala de la Roma, pierdută contra lui Nadal, iar în acest moment cu greu putem să vedem un Tsitsipas, Zverev, Medvedev sau Thiem să câștige în mod constant Grand Slamuri, în fața sârbului.

Djokovic e cel mai complet jucător din istorie. Nu are vreo carență în joc: e cel mai bun la retur, are lovituri incredibile atât cu forehandul, cât și cu reverul, găsește unghiuri fantastice și, poate mai important decât orice, se mișcă precum nimeni altul. În fiecare dintre partidele de la Roland Garros din a doua săptămână, sârbul a stat mai mult de 3 ore și jumătate pe teren. A revenit de la 0-2 cu Musetti, a avut meci extrem de complicat cu Berrettini și a reușit imposibilul în semifinale, fiind primul om care îl învinge pe Nadal pe zgura pariziană după ce ibericul a câștigat primul set (4 ore și 11 minute a durat disputa coloșilor). În finală, contra unui Tsitsipas cu 12 ani mai tânăr, Nole nu doar că a arătat mai proaspăt fizic, dar și-a surclasat rivalul la acest capitol, pe final. În aceste condiții, vârsta nu îi e nicidecum un adversar, sârbul demonstrând că poate să rămână la nivel optim din punct de vedere fizic pentru încă destui ani.

Nu în ultimul rând, Djokovic are un mental de fier. E capabil să își găsească serenitatea, indiferent de scor și adversar, poate uita imediat un moment cheie pierdut, pentru a reveni mai concentrat și mai focusat pe scopul final.

"Ce a putut să-și spună când era condus cu 2-0 la seturi? Cum a putut să dea uitării tot ce s-a întâmplat și s-o ia de la 0 ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat? Pentru mine e un mister. Dintr-o dată își alege cele mai bune lovituri. Arată dintr-o dată mai proaspăt, mai calm, e atât de inteligent, atât de puternic, iar privirea îți spune totul. Arată imbatabil acum, iar în seturile 3, 4 și 5 nu l-ar fi putut învinge nimeni", s-a minunat specialistul Eurosport, Mats Wilander, după victoria de ieri.

Ce și-a spus, așadar, Nole, la 0-2 la seturi pentru Tsitsipas e o taină chiar și pentru un campion uriaș, așa cum a fost Mats. La conferința de presă de după ultimul act de ieri, jurnaliștii au abordat la rândul lor acest subiect, iar Djokovic a arătat cât de "inexpugnabil" e din punct de vedere mental. "Am mereu conversații interioare, sunt două voci în capul meu. Una îmi spune că pot să câștig, că voi învinge, iar cealată că totul va lua sfârșit, că voi pierde. Aceasta din urmă a fost destul de puternică după al doilea set. Am simțit că e nevoie să îi dau voie primei voci să ia controlul, să o suprime pe cea care îmi spunea că sunt terminat. M-am încurajat permanent, mi-am repetat într-una că voi câștiga și am încercat ca acest sentiment să fie unul plenar, să simt cu toată ființa mea că acest lucru se va întâmpla. Cum am început setul 3 și am văzut că jocul îmi merge, că am reușit breakul, am început să fiu și mai pozitiv, să îmi spun că depinde doar de mine să câștig și că, dacă voi evolua la fel, voi întoarce partida. Nu au mai existat dubii, nu m-am mai temut, vocea pozitivă a pus stăpânire pe întreaga mea ființă", a dezvăluit numărul unu mondial, conform atpworldtour.com.

27-23 este scorul întâlnirilor directe Djokovic - Federer. Sârbul a câștigat 10 din ultimele 13 dispute contra lui "Swiss Maestro";

30-28 este raportul în cel mai consumat duel din era Open, Djokovic - Nadal. Rafa nu l-a mai învins pe sârb de 8 ani pe altă suprafață decât zgura (în 2013, câștiga finala US Open, contra marelui rival, scor 6-3, 3-6, 6-4, 6-1). În perioada 2014-2017, cei doi s-au întâlnit de 12 ori, "Matadorul" impunându-se doar în finala de la Roland Garros 2014;

8 victorii a reușit Djokovic contra lui Nadal pe zgură, niciun alt sportiv în istorie nereușind să adune atât de multe succese în fața celui mai bun jucător din istorie pe suprafața roșie.

Cu 29 de finale de Grand Slam (Roger e lider absolut cu 31), dintre care 19 câștigate, Djokovic nu are cum să rateze, în condiții normale, titlul de cel mai titrat jucător din istoria tenisului. Dacă eticheta de "cel mai bun" ține de optica fiecăruia, momentul în care Nole va fi adunat cele mai multe turnee de Grand Slam din istorie e legat de "când", nu de "dacă".

Pentru Nole urmează Wimbledon 2021 - care se va disputa în perioada 28 iunie - 11 iulie și va fi transmis în direct pe Eurosport și Eurosport Player -, iar sârbul a recunoscut deja că vrea Marele Șlem. După două "Nole Șlem" (4 turnee de GS cucerite la rând, dar în ani diferiți), numărul unu mondial e gata să devină primul jucător din istorie după Rod Laver (1962) care cucerește Australian Open, Roland Garros, Wimbledon și US Open în același an.