Cruciat pregătește junioare care pot face pasul în circuitul WTA, fiind unul dintre cei mai remarcați antrenori de la centrele de copii și juniori din țară. Antrenorul în vârstă de 39 de ani s-a făcut cunoscut și prin cariera sa de tenismen, fiind prezent în Top 150 în clasamentul ATP.
Fostul jucător de tenis a răspuns întrebărilor noastre legate de finalistele turneului Under-14 de la Wimbledon, Alexia Tatu și Ioana Soare, dar și despre alte junioare de perpectivă, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Eurosport.
Va avea tenisul feminin românesc un viitor strălucit și după Simona Halep?
Western & Southern Open
Campionul de la Montreal, OUT în turul 1 la Cincinnati! Kecmanovic, victorie mare cu Carreno-Busta
ACUM 2 ORE
"Acum, depinde ce înseamnă strălucit, greu de prezis acest lucru. Puțin probabil. De-a lungul istoriei, tenisul românesc a avut doar doi jucători de o asemenea anvergură, pe Ilie Năstase și pe Simona Halep. În schimb, de o bună bucată de vreme, aproximativ 20 de ani, cresc mereu juniori de perspectivă, în special la fete.
Multe dintre ele confirmă ulterior în circuitul WTA, acum până la ce nivel este foarte greu de spus, foarte greu de anticipat în acest stagiu al evoluției lor. Sunt până la urmă două fete de 14 ani [Tatu și Soare], este foarte bine că arată că cel puțin în acest moment, ele stau bine chiar la nivel mondial ca și nivel de pregătire, însă drumul este lung.
Mai sunt și alte jucătoare foarte bune de vârste apropiate, cu un an și cu doi ani mai mici decât cele două, Maia Burcescu, Giulia Popa și Andreea Olariu. Mereu când e un nucleu de jucătoare bune de vârste apropiate se creează o emulație care le ajută pe toate să progreseze, cum s-a și întâmplat cu fetele noastre care de zece ani sunt acolo în Top 30, 50, culimând evident cu performanțele ireale pentru posibilitățile tenisului românesc pe care le-a avut Simona în ultimii zece ani."
Cum sunt pregătite junioarele pentru turneele mari la care participă?
"Ele se pregătesc bine în special din punct de vedere tenistic, eu cred că stăm foarte bine la acest capitol. Avem mulți antrenori de valoare, în special în acest sector de juniori de formare, mai rău stăm la toate celelalte aspecte ale performanței. Nu avem terenuri de hard, nu avem săli, săli de forță, chiar și preparatori fizici.
Stăm mai bine la capitolul antrenori, dar preparatori fizici care să înțeleagă specificul acestui sport și să ajute aceste sportive de la vârste fragede avem destul de puțini. Evident, nu se pot împărți între toți juniorii de perspectivă care ar merita un ajutor mai mare.
[Tenisul] Necesită o pregătire desăvârșită la toate capitolele, tehnic, tactic, fizic, mental, recuperare. Necesită o investiție enormă și practic am făcut trecerea la epoca modernă a sportului încă de acum 20, 25 de ani. A ieșit din sistem [tenisul] și astfel a reușit să păstreze un nivel ridicat pe plan mondial, să formeze jucători, în special juniori de valoare, ceea ce alte ramuri ale sportului românesc se chinuie de o bună bucată de vreme [să facă]."

''La fete, drumul este ceva mai neted''

Cât de greu este pentru o jucătoare de tenis să facă pasul în circuitul WTA?
"Enorm de greu, pentru că după cum spuneam, bugetul crește de la an la an. Cred că un junior care are aspirații de circuit ATP sau WTA are nevoie de un buget de minim 50 de mii de euro pe an, pentru un minim elementar de pregătire.
Din această cauză, mulți dintre juniorii și junioarele noastre de perspectivă pierd mult timp fiind nevoiți să facă diverse compromisuri în pregătire, în alcătuirea calendarului, în participarea la turnee. Poate de multe ori merg fără antrenori, pentru că nu își permit să îi ducă peste tot. Pregătirea este mult mai anevoioasă, comparativ cu adversarii și adversarele lor din țări cu federații și cu sistem mai puternic în spate."
Ce factori intervin în succesul unei junioare la nivel înalt, ca cea a fetelor care au ajuns în finala de la Under-14 la Wimbledon?
"În primul rând, continuarea acestei călătorii de autocunoaștere, de autodepășire. Drumul este lung, ele nu sunt chiar la începutul drumului, dar nu sunt nici măcar la jumătatea lui și e nevoie să descopere, să progreseze, să fie sănătoase, să aibă toate condițiile. Aici mulți dintre juniori pierd doi, trei, patru ani, se abat puțin de la drum.
Unii îl regăsesc, alții se chinuie, se pierd pe parcurs. Aici din păcate suntem limitați și e o luptă pe viață și pe moarte a fiecărui sportiv să reușească cât mai mult, să se apropie măcar de Top 200, 250, unde începi să mai și câștigi ceva bani, să poți să reinvestești în continuare în tine și să crești.
La fete, cumva drumul este ceva mai neted, pentru că decalajul de nivel fizic nu este atât de mare între o junioare bună și o jucătoare WTA. La băieți însă, după perioada junioratului, chiar dacă ai fost Top 5 sau 10 în clasamentul mondial al juniorilor urmează patru, cinci ani de investiție, de creștere fizică, până să poți să speri măcar să începi să emiți pretenții la nivel de circuit ATP."

"Tenisul e un sport extrem de scump"

Cât de important este factorul financiar în tenis și cât de costisitor este să ajungi la un nivel foarte ridicat în acest sport?
"Mai mult decât important, este o condiție eliminatorie. La tenis, ești singur pe teren, nu poți specula o calitate dusă la un nivel extrem de ridicat, fie tehnic, tactic, sau fizic. Ai nevoie de toate și în ziua de azi nu mai există un specialist în toate. Cam toți jucătorii și jucătoarele au câte un om pregătit fiecare pe segmentul lui.
Ești aproape ca o echipă de volei sau de handbal. Ai în echipa ta un preparator fizic, un antrenor de tenis, un fizioterapeut, un doctor și lista nici măcar nu se încheie aici. Toți acești oameni trebuie plătiți, sportivul este unul singur, bugetul pe care l-am estimat eu [50 de mii de euro] e un minim pentru a-ți putea susține activitatea la parametri optimi.
Tenisul e cumva un sport destul de exlcusivist, extrem de scump și este ceva incredibil, fără explicație din punctul meu de vedere, că în România reușesc totuși acești copii să crească, să ajungă la un nivel extrem de ridicat la vârste deja destul de avansate. Au șase, opt, zece ani de tenis de performanță în spate, unde toată această investiție este susținută exclusiv de părinți, de familiile lor, comparativ cu țări cu federații puternice."
De ce nu se înregistrează performanțe de acest calibru, precum cea a fetelor de la Wimbledon sau cele ale Simonei, și la băieți?
"O întrebare destul de bună. M-am gândit și de-a lungul timpului, nu doar acum. N-aș putea să vă dau un răspuns foarte precis, cumva se creează și o emulație în timp. Fetele sunt și puțin mai conștiincioase din experiența mea la nivel de juniori, în România.
În alte țări, de exemplu în Spania, unde am avut un contact cu sistemul lor de creștere a juniorilor, este invers. Băieții sunt extrem de profesioniști și de conștiincioși și fetele mai delăsătoare. La noi, fetele sunt mai serioase, muncesc mai mult. Evident, o generalizare de genul acesta, riscă să nedreptățească anumiți băieți care încearcă și ei să fie serioși, să fie profesioniști.
La fete, numărul acestor sportivi este mai ridicat și automat se creează o emulație, o concurență, se trag una după alta. Au și modele în față, în ultimii 15 ani au fost peste zece fete în Top 100, unele precum Simona Halep, Sorana Cîrstea, Irina Begu, Mihaela Buzărnescu, Alexandra Dulgheru au fost în Top 30.
La băieți, am avut acum 20 de ani cu Andrei Pavel, Adrian Voinea, Dinu Pescariu, Victor Hănescu, tot așa o emulație, apoi o serie de jucători în Top 200, printre care m-am numărat și eu. Grupul cumva crește împreună, iar în momentul acesta sunt unul, doi, trei juniori de potențial de Top 50 ATP. Ești nevoit să mai pleci în alte țări, pentru a avea parteneri, pentru a avea condiții, asta pe lângă săptămânile pe care le petreci pe circuit.
Poate aceasta ar fi o explicație [pentru care] în continuare pare să avem și la nivel de juniori, an de an, fete puțin mai bune decât băieții."
Western & Southern Open
Rezumatul partidei dintre Berrettini și Tiafoe, câștigată de american după aproape trei ore de joc
ACUM 6 ORE