Reacția de frustrare a presei din Suedia, după ce norvegianul Ruud a ajuns în finala de la US Open

„Pentru prima dată în istorie, un norvegian este pregătit pentru finala US Open. Pur și simplu îi lipsea asta. Acum nici măcar nu avem tenis cu care să ne lăudăm vecinilor noștri din vest. Așa începe Per Bjurman un comentariu în ziarul suedez Aftonbladet imediat după victoria din semifinală de la New York obținută de Casper Ruud în fața rusului Karen Khachanov.

Bjurman este la New York și remarcă jocul superb și progresia fantastică realizată de Ruud. "Norvegianul joacă incredibil. Pur și simplu încântător. Ca suedez mă doare să spun asta, dar un norvegian poate deveni numărul 1 mondial duminică. Dacă am avut cu ce să ne mândrim în fața vecinilor noțtri în materie de tenis, totul s-a dărâmat în fața talentului și forței de concentrare a acestui băiat minunat. Norvegia ne-a depășit în mai toate sporturile respectabile, dar mai ales în tenis unde am fost o mare națiune" notează jurnalistul de la Aftonbladet.

Casper Ruud are 23 de ani și în ultimul an s-a transformat dintr-un jucător bun într-un adevărat taifun. Finala de la Roland Garros pare că este doar încălzirea pentru Ruud, care practică un tenis variat, agresiv și foarte eficient. Norvegianul și-a început ascensiunea acum doi ani, când l-a invins surprinzător pe Berretini în sferturi la Roma. Chiar dacă nu i-a făcut față lui Djokovic în semifinala de la Openul Italiei, Ruud a urcat în primii 25 de jucători din lume. Adevărata forță a lui Ruud s-a văzut în 2022. Finala de la Roland Garros i-a deschis porțile către Top 5, iar finala de la New York poate aduce o mare surpriză. Ruud și Alcaraz se luptă pentru trofeul de la US Open, dar și pentru primul loc în lume. Alcaraz ar deveni cel mai tânăr Number 1 din istoria ATP, iar Ruud primul norvegian care reușește asta.

Suedezii au avut trei jucători pe primul loc în lume, la tenis. Primul și cel mai longeviv a fost Bjorn Borg, 109 săptămâni între 1977 și 1981. Al doilea a fost Mats Wilander, 20 de săptămâni între 1988 și 1989, iar al treilea Stefan Edberg, 72 de săptămâni între 1990 și 1992.