Între 1974 și 1984, US Open a fost sub dominația stângacilor. Patru jucători și-au împărțit 11 titluri: Jimmy Connors a dat startul acestei ere fără precedent la Grand Slam-ul american și tot el a obținut cele mai multe trofee (5), stabilind recordul în Era Open (ulterior, Pete Sampras și Roger Federer aveau să egaleze totalul de titluri, însă niciunul nu l-a depășit). În urmă cu exact 28 de ani, pe 4 septembrie 1992, în nocturnă, Jimmy Connors juca al 115-lea său meci de simplu la US Open – și ultimul. Ivan Lendl, jucător pe care Connors îl învinsese pentru ultimele sale două trofee la New York, l-a eliminat atunci pe american, 3-6, 6-3, 6-2, 6-0, în turul secund.
  • Roger Federer, “Colecționarul de Recorduri”, care vânează și recordul pentru cele mai multe titluri ATP la simplu deținut de Connors (103 în prezent, față de 109), s-a apropiat cel mai mult de numărul de meciuri jucate de Connors la Flushing Meadows, însă ar mai avea nevoie de cel puțin două vizite pentru a spera să-l egaleze, având în prezent 103 partide jucate.

US Open și Jimmy Connors, destin și o legătură unică / Recordul de nebătut

Laver Cup
Laver Cup 2021 debutează vineri pe Eurosport! Cine joacă în prima zi de concurs la Chicago
ACUM 2 ORE
Probabil primul cuvânt prin care ai descrie cariera lui Jimmy Connors este longevitate, întrucât americanul a disputat ultimul său meci oficial în aprilie 1996, la Atlanta, cu puțin înainte de a 43-a aniversare.
Jimmy Connors încheiase însă conturile cu turneele de Mare Șlem cu patru ani înainte, cu demnitatea unui mare campion care, timp de 12 sezoane, între 1974 și 1985, nu a fost învins decât de două ori înainte de semifinale într-un Grand Slam (o datăîn sferturi și o dată în optimi la Wimbledon).
  • Este de notat că Jimmy a jucat doar de două ori în carieră la Australian Open, câștigând titlul în 1974 și jucând finala în anul următor – un lucru firesc pentru acea perioadă a tenisului, dar și că din cauza unor conflicte contractuale a absentat de patru ori de la Roland Garros.
Remarcabilă a fost însă și versatilitatea lui Jimmy Connors. În tenisul zilelor noastre, US Open-ul este sinonim cu un turneu pe hard, însă puțini realizează, poate, că un jucător care a prins șapte sezoane în anii ’90, chiar dacă fără a-și mai trece în cont vreun titlu, este unicul tenismen care a câștigat trofee pe trei suprafețe diferite la US Open!

US Open și Jimmy Connors: recorduri, destin și o legătură unică / #1 Finala-bliț

În 1974, Jimmy Connors câștiga în premieră US Open-ul, acela fiind al treilea său titlu de Grand Slam în sezon. La Forest Hills era ultima ediție a turneului disputată pe iarbă, suprafața pe care debutase în 1881 U.S. National Championship. Organizatorii cedau în sfârșit în fața presiunii jucătorilor, care se plângeau an de an de săriturile ciudate ale mingilor pe o iarbă pe care nu o considerau a fi de cea mai bună calitate.
În finala US Open 1974, Connors a trecut de veteranul australian Ken Rosewall (devenit la 39 de ani și 310 zile - cel mai vârstnic jucător cu două finale de Grand Slam disputate într-un sezon, dar și cel mai vârstnic campion de Grand Slam al Erei Open). Meciul de pe 8 septembrie 1974 a stabilit recordul pentru cea mai scurtă finală masculină de la US Open în Era Open, Connors încoronându-se după doar o oră și 18 minute de joc, cu doar două game-uri cedate (6-1, 6-0, 6-1).

US Open și Jimmy Connors: recorduri, destin și o legătură unică / #2 Finala-verde

În 1975, directorul turneului de la US Open, Bill Talbert, un veritabil vizionar și inovator, a investit 240.000 de dolari pentru a acoperi terenurile de tenis de la Forest Hills cu zgură verde. Schimbarea era una radicală, notează site-ul "Tennis Majors", întrucât, cu excepția deținătorului trofeului Jimmy Connors, toți campionii de până atunci din Era Open a US Open-ului erau jucători de serviciu-voleu.
Turneul introducea și alte modificări: Bill Tilden a lansat în acel an conceptul sesiunilor de seară, care au făcut istorie la US Open, pentru a oferi acces la meciurile de tenis și oamenilor care aveau un program standard de lucru, până la ora 17.00, iar pentru ca turneul să nu sufere decalaje imense pe o suprafață mai predispusă la schimburi și meciuri lungi, partidele de pe tabloul masculin din primele tururi, până în optimi, au fost scurtate, adoptându-se sistemul "cel mai bun din trei seturi".
În consecință, titlul din 1975 a mers, conform așteptărilor, către un specialist al zgurii – spaniolul Manuel Orantes. Jimmy Connors a fost nevoit să se mulțumească cu trofeul finalistului la simplu și titlul din proba de dublu (câștigat ]împreună cu Ilie Năstase).
Chiar dacă zgura verde nu a rămas suprafața de joc a US Open-ului decât timp de trei ediții, Jimmy Connors a revenit în forță în 1976 și l-a învins în finală pe suedezul Bjorn Borg, scor 6–4, 3–6, 7–6(9), 6–4, adăugându-și, astfel, în palmares al doilea trofeu la US Open, pe o a doua suprafață.

US Open și Jimmy Connors: recorduri, destin și o legătură unică / #3 Cucerirea hard-ului

În 1978, US Open s-a mutat la Flushing Meadows, iar Jimmy Connors s-a impus din nou într-o finală cu Borg, de această dată mai clar: 6-4, 6-2, 6-2. Aceasta era a cincea finală consecutivă jucată de Connors la US Open, americanul câștigând trofeul în anii pari și fiind învins de Orantes și Vilas în anii impari - pe zgură verde.
Deja, americanul avea colecție de trei trofee pe trei suprafețe diferite la US Open.
În cariera lui Connors au urmat trei sezoane în care finalele de Grand Slam i-au fost inaccesibile, americanul fiind învins de opt ori în semifinale și o dată în sferturi și absentând de la Australian Open. Jimmy Connors a reînnodat însă seria victoriilor la New York în 1982 și 1983, învingându-l de fiecare dată în finală pe Ivan Lendl. În 1982 a fost 6–3, 6–2, 4–6, 6–4 pentru Connors, iar un an mai târziu 6–3, 6–7(2), 7–5, 6–0 – această victorie de la New York consemnând și o bornă fabuloasă a carierei americanului – titlul cu numărul 100 la simplu.

US Open și Jimmy Connors: recorduri, destin și o legătură unică / Curiozitatea: cea mai dulce amintire

De cinci ori campion la US Open la simplu, finalist în alte două rânduri și având și un titlu la dublu în Grand Slam-ul de “acasă”, californianul din Santa Barbara a surprins când a declarat că "cele mai frumoase 11 zile din carieră" au fost cele petrecute la US Open 1991.
Jurnalistul Steve Flink l-a descusut pe Jimmy Connors, care a explicat pentru site-ul oficial al turneului de la US Open de ce are atât de aproape de inimă "acel parcurs până în semifinale": "Au fost cele mai frumoase 11 zile din cariera mea. Nici nu ar mai fi trebuit să joc atunci. Nici până astăzi lumea nu vorbește despre faptul că eu am făcut operație de reconstrucție a încheieturii cu un an înainte. Ar fi trebuit să fiu terminat. Dar s-a dovedit că nu eram. Am descoperit ce i-a mânat pe Ken Rosewall și Pancho Gonzalez la vârsta aceea. Billie Jean King a avut dreptate: nu am vrut să las tenisul întrebându-mă <<ce-ar fi fost dacă...>>. Iar acel US Open mi-a oferit asta, chiar dacă nu am câștigat", a povestit Jimmy Connors, care a împlinit 68 de ani pe data de 2 septembrie.
Contextul la care a făcut referire americanul era următorul: în 1990, Connors a ratat toate marile turnee, luând startul în doar trei concursuri, din cauza unei accidentări grave la încheietura mâinii stângi. A alunecat în clasament aproape de limita Top 1000, s-a operat la încheietură, apoi în 1991 a revenit în forță, disputând 14 turnee, chiar dacă și acolo a avut probleme fizice (la Roland Garros, de exemplu, a abandonat în setul cinci al duelului din turul trei cu deținătorul trofeului, Michael Chang, însă doar după ce a expediat un winner!). La US Open 1991, chiar în ziua în care a împlinit 39 de ani, pe Louis Armstrong Stadium, Jimmy Connors a reușit, probabil, ultimul său meci mare pe o arenă importantă, revenind de la 2-5 în setul decisiv în optimi pentru a-l învinge cu 3–6, 7–6, 1–6, 6–3, 7–6 pe mult mai tânărul conațional, Aaron Krickstein. Partida a durat 4 ore și 41 de minute, iar Connors a primit sprijinul necondiționat al tribunei, dirijând cu pumnul său strâns exploziile de emoție ale fanilor. Connors l-a mai învins atunci pe Paul Haarhuis în sferturi, înainte de a fi învins de Jim Courier, parcursul său de la US Open 1992 devenind subiectul unui documentar ESPN, la 22 de ani distanță.
Citește și:
#DorDeSport - 31 august / Start aniversar: Richard, întâiul campion al tenisului american
#DorDeSport - 1 septembrie / Lendl, un adio îndurerat. Ultimul zbor al lui Ivan, frânt, la US Open 1994
#DorDeSport - 2 septembrie / Renée, o mare controversă! Toți ochii, pe debutanta de 43 de ani, la US Open 1977
#DorDeSport - 3 septembrie: Emoționanta retragere a lui Andre Agassi
US Open
De ce nu a reușit Djokovic "Calendar Grand Slam": "Participarea la Jocurile Olimpice, o mare eroare"
ACUM 4 ORE
Tenis
Naomi Osaka n-a glumit cu anunțul de la US Open! Decizia de ultim moment luată de niponă
ACUM 5 ORE