Ce nu s-a văzut la TV. Carlos Alcaraz, dialog incredibil cu propria echipă, în finala de la Wimbledon, pierdută în fața lui Sinner

Ce nu s-a văzut însă la TV a fost momentul vulnerabil al spaniolului – o discuție sinceră, aproape dezarmantă, cu echipa sa, în plină desfășurare a meciului pierdut cu 6-4, 4-6, 4-6, 4-6. Alcaraz s-a lăsat copleșit de frustrare în finalul setului al treilea.

Privind înspre colțul în care se aflau antrenorii și apropiații săi, a izbucnit: "E mult mai bun decât mine de pe fundul terenului!", a spus Carlos, într-un ton care spunea totul despre neputința lui de a găsi răspunsuri în fața inspirației lui Sinner. Spaniolul a repetat de două ori fraza, lovindu-se de o realitate greu de digerat în ceea ce avea să fie prima lui finală de Grand Slam pierdută. În zadar a încercat echipa să-l liniștească și să-i transmită să continue să creadă și să lupte.

Diferența de temperament dintre cei doi finaliști a fost evidentă nu doar în joc, ci și în felul în care au comunicat. În timp ce Sinner a continuat meciul aproape impasibil, cu rare semne vizibile către echipă, Alcaraz a căutat în mod constant confirmări, explicații, susținere și chiar indicații.

Dacă italianul a părut fidel unui plan de joc clar, disciplinat și înrădăcinat în tăcere, Carlos a trăit fiecare punct cu intensitate, cu expresii clare ale dezorientării. Dialogul cu echipa nu a fost unul constructiv, ci mai degrabă un strigăt disperat de ajutor, nereușind să-și calibreze reperele în cea mai importantă zi din întreg turneul. Peste doar 30 de minute de la acea izbucnire, scorul i-a dat dreptate: Sinner a fost, într-adevăr, mai bun de pe fundul terenului – și nu doar acolo.