Auger-Aliassime a explicat cum l-a învins Djokovic: "Ştim cu toţii ce face. De fiecare dată e aşa"

Novak Djokovic s-a calificat, marţi, în semifinale la Wimbledon, după ce s-a impus cu 7-6 (12/10), 3-6, 6-3, 6-7 (4/7), 7-6 (10/4) în faţa canadianului Felix Auger-Aliassime, numărul patru mondial, în cel mai lung sfert de finală al turneului de anul acesta (peste 5 ore). Partida a fost, totodată, cea mai lungă din cariera lui Nole pe iarba londoneză.

Înainte de tie-breakul decisivului, cei doi "gladiatori" câştigaseră acelaşi număr de puncte în meci, dar, şi de această dată, experienţa superioară şi concentrarea sportivului din Balcani şi-a spus cuvântul. Auger-Aliassime rămâne cu performanţa de a fi singurul jucător din istorie care i-a dus în decisiv pe Nadal şi Djokovic la Roland Garros şi Wimbledon, dar nu are cum să nu fie afectat că nu a reuşit să treacă "linia de sosire" nici de această dată. Nord-americanul a ajuns de 6 ori în careiră în sferturile Grand Slamurilor, dar doar la US Open a pătruns în "careul de aşi".

"Pe scurt, a fost o luptă incredibilă, o bătălie fantastică împotriva unei legende a sportului nostru. Așa stau lucrurile. Evident, e foarte greu pentru mine. Mi s-a întâmplat în sferturile de finală de la Paris și acum aici. Am avut și alte ocazii în cariera mea în care meciuri atât de strânse nu au mers așa cum mi-am dorit. Va trebui să văd ce pot face pentru a reuși data viitoare. Deocamdată, pot fi mândru de cum am luptat și asta îmi dă încredere că pot merge mai departe.

Am foarte încrezător, nu cred că asta a fost problema. După ce luat setul doi, mi-am pierdut puțin concentrarea într-un game, după mai mult de două ore și jumătate de concentrare intensă. Dar, apoi, în setul al patrulea, am avut norocul să revin pentru că și el a avut o ușoară scădere de formă și mi-a oferit o oportunitate. Dar, în final, a arătat din nou că joacă cel mai bine atunci când contează cel mai mult. Este mai solid decât mine atunci când sosesc momentele importante", a recunoscut Auger-Aliassime.

Întrebat cum de Djokovic rămâne aproape imposibil de învins pe iarbă, în ciuda celor 39 de ani pe care îi are, Auger-Aliassime a vorbit despre cât de mult îl ajută serviciul pe sârb. Şi când primul serviciu nu intră în teren, Nole are ştiinţa de a veni cu o minge foarte lungă, care îi scoate pe oponenţi din zona de confort.

În plus, sârbul excelează sub presiune, aducând mereu jocul de tip "A" în momentele cheie, astfel că e foarte greu să treci de el, mai ales pe iarbă.

"Este o chestiune de stil de joc. Al lui este mai constant și mai solid sub presiune decât al meu. Serviciul său este probabil unul dintre cele mai bune la egalitate. Odată ce serviciul îi funcţionează, știm cu toții ce face. La fiecare serviciu al doilea, nu te lasă să iei iniţiativa, întotdeauna trimite foarte adânc. Vedem asta de mulți ani, dar este în continuare impresionant că poate face asta de fiecare dată.

Am urmărit nenumărate meciuri ale lui Novak de-a lungul anilor. Chiar și atunci când nu era în cea mai bună formă, cum ar fi finala aceea împotriva lui Roger aici, în 2019, dă mereu impresia că în tie-break-uri sau în momentele cruciale servește bine sau te obligă să joci o lovitură suplimentară. Te ține într-o poziție în care nu-l poți ataca, îți neutralizează jocul și așteaptă greșeala ta", a explicat canadianul.

Dacă Auger-Aliassime se gândeşte acum la vacanţă şi la revenirea la un nivel bun în turneele din US Open Series, Djokovic are în faţă o mare provocare: îl va întâlni pe Sinner, pentru un loc în finala All England Club.

Italianul a devenit "naşul" său în ultimii ani în circuit: îl conduce cu 6-5 la directe, câștigând 5 din ultimele 6 confruntări. Totuși, moralul lui Nole nu are cum să nu fie bun, având în vedere că în semifinalele de la Australian Open, în ianuarie, a revenit de la 1-2 la seturi pentru a-l învinge pe elevul lui Cahill şi Vagnozzi (3-6, 6-3, 4-6, 6-4, 6-4 pentru sportivul din Balcani, care avea ulterior să piardă finala contra lui Alcaraz). Djokovic şi Sinner s-au întâlnit şi anul trecut la Wimbledon, în penultimul act, actualul număr unu mondial impunându-se în minimum de seturi.