Povestea lui Giani Crețu, românul care a dus Slovenia în semifinalele Campionatului Mondial!

Actualizat 09/09/2022 la 11:51 GMT+3

Giani Crețu, interviu despre cariera sa. Tehnicianul care a câștigat sezonul trecut Liga Campionilor cu Zaksa Kędzierzyn-Koźle: "În Polonia, Estonia și Italia sunt mai cunoscut decât în țara mea!"

Giani Cretu steag

Credit imagine: facebook

Giani Crețu (53 de ani) e un tip înalt, cu părul puțin lung. Vine la întâlnirea programată pentru interviu cu câteva minute înainte de ora fixată. Intrăm direct în subiect. Vorbim despre volei. Amintiri, fapte, povești pe care nu le-a mai spus niciodată în țara sa. În România vine doar vara, cu familia, câteva săptămâni, își încarcă bateriile și apoi o ia de la capăt.

A trecut prin Austria, Germania, Italia, Polonia, Rusia, Estonia, Qatar. A antrenat un an și naționala României de seniori, dar a fost ceva ca un meteorit. Nu că nu și-a dorit, dar nu a fost să fie.

"Tot timpul am considerat că trebuie să ai coloană vertebrală, pentru ca oamenii să te respecte. Calitățile cu care am fost înzestrat de Dumnezeu, ambiția, dăruirea, dar și respectul pe care l-am avut față de oameni, viața sportivă, m-au făcut să joc în fața unora cu 10 centimetri mai înalți", afirmă Giani Crețu.

Volei

Niciodată în istoria voleiului românesc nu s-a întâmplat asta! Corona Brașov este campioana României

29/04/2024 la 22:58

Amintiri la Dinamo București

Cariera de jucător, în volei, și-a început-o cu adevărat la Dinamo. "Când am ajuns în 1985 în vestiar erau nume grele: Cata-Chițiga, Gunther Enescu, Marian Păușescu, care tocmai terminase și devenise antrenor secund, Daniel Rădulescu, Dan Drăgușin. Cu alte cuvinte, am avut șansa să mă antrenez cu greii voleiului românesc din acea perioadă", rememorează Giani Crețu. "Am câștigat două campionate la juniori în sezoanele 86 și 87. Eram o echipă foarte puternică, eram tot lotul național. La seniori am câștigat titlul național în 91/92. Era foarte dificil în acel moment, era o concurență acerbă cu Steaua care avea în acel moment jucători mai experimentați ca noi", adaugă tehnicianul.

În 1993, ales să facă un pas pe care puțini l-ar fi făcut. A fost provocarea carierei. "Am dat ceva sigur pe nesiguranța absolută. Eram locotenent, chiar îmi aduc aminte că în acea vară trebuia să fiu avansat căpitan. Toți colegii mei au fost avansați căpitan, dar eu și soția mea (n.r. Angela Szeneș, fostul căpitan al naționalei de baschet a României) ne-am dorit foarte mult să plecăm afară. Ea a semnat în Ungaria, iar eu în Germania, în liga a doua. Nu a fost ceea ce ne doream, dar a fost o experiență utilă", e convins acum Giani Crețu.

"Primul sezon în Germania a fost foarte dificil, pentru că am jucat foarte târziu, pentru că am primit dezlegarea foarte greu de la Dinamo. După 3 luni de zile după ce am primit dezlegarea, mi-am primit o palmă peste ochi de la un român, care îmi era antrenor acolo. Nu contează numele, dar ceea ce vă pot spune este că sunt maxim 5 români care sunt plecați din țară cu care păstrez legătura", detaliază Giani.

Respectă trecutul și clubul de la care a plecat. "Pe vremea aceea era foarte greu să ajungi la Dinamo, pentru că toată lumea își dorea să fie acolo. Era simplu, ori respectai regulile, ori erai dat afară". Amintirile în alb și roșu sunt încă vii. "Toate meciurile importante pe care le jucam în acea perioadă la Dinamo, le jucam cu sala plină. Erau oameni care rămâneau în afara sălii. Au fost echipe grandioase care au jucat în micuța sală Dinamo: Sisley Treviso, Hamburg, cu o echipă incredibilă. Când au venit Ravenna, Sisley Treviso, Montichiari a fost incerdibil. Noi în acea perioadă cochetam cu primele 8 din Europa", afirmă Giani Crețu.

A ajuns să antreneze la cele mai bune echipe din Austria: Union Perchtoldsdorf și Aon hotVolleys Vienna. În 1997 a primit și cetățenia austriacă. "Am petrecut 6 sezoane în Austria, unde am evoluat pentru două echipe care se luptau tot timpul pentru pozițiile fruntașe. Viața lor, cu reguliele lor a fost ca o mânușă pentru mine care eram obișnuit cu reguliele stricte de pe vremea când eram la Dinamo".

O echipă din Belgia și naționala României, în paralel

Giani Crețu a ajuns apoi la naționala României, dar antrena în același timp și echipa belgiană Lennik. "Dacă nu mă înșel contractele au fost semnate în aceiași zi, pentru că așa s-a nimerit. La Lennik am stat până la finalul sezonului. Am luat o echipă în derivă, rămasă fără antrenor și doi jucători importanți. Erau numai nouă jucători, iar în decembrie antrenorul a plecat la Volero Zurich. Cei de acolo aveau nevoie de cineva care să miște lucrurile, mă cunoșteau că sunt capabil de a gestiona situațiile grele. De altfel, după am ajuns în multe situații unde era nevoie de multă apă pentru a stinge focul", povestește românul.

Nu a rezistat decât un an printre ”tricolori”. Sistemul din România câștigase. "Ce să fac, să vinsă le dau raportul celor care mă puneau când eram jucător să sar pe pantă de sus în jos?Cu tot respectul pentru ei, dar nu puteam. Am câțiva antrenori care mi-au marcat evoluția, mi-au format cariera și aici mă refer la Marian Păușescu sau Corneliu Oros. De alții nu am însă cuvinte bune", povestește Giani Crețu.

"Federația a hotărât să nu-mi prelungească contractul. Nu mai contează motivele, mai ales că nu vreau să mai dezgropăm morții. În acea perioadă președinte era Gigi Vișan, iar secretar general era Viorel Manole. A fost o perioadă cu o situație politică deosebită, l-am înțeles pe Gigi, iar eu nu am vrut să mă duc să dau explicații în fața bordului, mai ales că erau oameni care pe vremea când eram jucător ne-au distrus situațiile și fizicul. La 32 de ani a trebuit să mă las de volei, pentru că nu mă mai puteam mișca din cauza durerilor la genunchi, iar eu ce trebuia să fac? Să mă duc în fața acestor oameni să le explic ce fac eu la antrenamente", explică tehnicianul cel mai în vogă al momentului.

Mereu adus pentru situații de criză!

Impresarul său i-a spus într-o zi: <Tu ai talent și o să ajungi în Italia!>. Nu s-a lăsat până nu și-a dus clientul unde își dorea. "Nu s-a lăsat nebunul până nu am ajuns acolo, deși în Italia erau argentinieni, sârbi, americani, iar pentru un român să ajungă în Italia era aproape imposibil, mai ales că avem și 39 de ani. Lumea mă cunoștea, participasem în Champions League cu echipele austriece, dar reticiența față de un român era mare. Chiar și acum este. Nu înseamnă că dacă am câștigat Champions league toată lumea mă iubește. Din contră. Mai ales că Stelian Moculescu nu mai este, Mihai Pădurețu s-a oprit și el. Am rămas singur".

A ajuns la Bassano, o echipă în criză pe care trebuia să o resusciteze. "Echipa era pe locul 14 din 16 și mai erau 13 etape. Toată lumea aștepta schimbări la nivelul lotului de jucători, deși lotul era unul bun. În mod normal era de play-off. După cele 13 etape, am ratat la numărul de victorii play-off-ul. Am fost patru ehipe la egalitate, dar noi am fost prima sub linie la numărul de victorii. A fost o experiență senzațională, am rămas pentru alți doi ani la echipă", subliniază Giani Crețu.

A rămas în Italia, dar a schimbat echipa. A ajuns la Quasar Massa Versilia. Și povestea de viață a antrenorului român continuă într-un ritm amețitor. "Intrasem într-un conflict cu impresarul, care m-a dus acolo și am ales să plec. Puteam să rămân și să-l elimin pe el, dar eu sunt construit altfel. Nu am putut uita că el m-a ajutat să ajung în Italia. A stat o zi întreagă să-i convingă pe cei de la Bassano să mă angajeze ca antrenor. Și acum îmi aduc aminte cum în miezul nopții m-a sunat. Eram la Ploiești, în birou, pregăteam toate documentele pentru echipa națională și nebunul ăsta mă sună și îmi zice i-ați bilet la avion".

Dar a lăsat uși deschise în Italia și într-o zi poate se va întoarce acolo. <Tu ai talent și o să ajungi în Italia>. E mândru că nivelul în Italia, în acei ani, era unul formidabil, mult peste ceea ce e azi. "Când am antrenat eu în Italia, liga a doua era superputernică. Dragan Travica antrena echipa de pe locul 1, unde juca Rafa, câștigător de 3 ori al Cupei Campionilor cu Trento. Erau antrenori super bine plătiți ca Alberto Giuliani, Emanuele Zanini, Enzo Valdo sau Hugo Conte, iar eu am reușit din 13 meciuri să câștig 10. Era un campionat super puternic, ca idee îl aveam pe Bogdan Olteanu la echipă. Erau jucători care au evoluat în mare parte în A1 și care au venit în A2 pentru că se plătea foarte bine. Era un campionat super puternic, nu are nicio legătură cu ce se întâmplă acum".

Primul contact cu Polonia, echipa de pe ultimul loc

După ce a plecat de la Massa, s-a dus acasă în Austria, acolo unde este stabilit. Nu a avut ]ns[ prea mult timp liber. "Pe la mijlocul lunii noiembrie m-au sunat din Polonia. Președinte era un fost coleg de generație de la polonezi. Chiar când am fost sunat de manager și știind deja destinul meu, întreb: <E ultima clasată, nu?>. El a început să râdă și a spus. <Au o victorie din 9 meciuri și sunt dați ca și căzuți>. Îl întreb de ce m-au sunat pe mine? Că i-am slavat pe Bassano? Și el îmi spune: <Toată lumea știe că te pricepi la lucrurile astea!>. M-am înțeles cu ei în 24 de ore și ce credeți? I-am salvat. Am terminat pe locul în 8 Plus Liga. Atunci se juca în 10 echipe. A fost superb, mai ales că era cea mai tânără echipă din campionat formată numai din jucători polonezi. Îmi aduc aminte că am transferat doar un ridicător, al doilea, pentru că pe al doilea coordonator pe care îl aveam la echipă l-am transformat în secund. I-am transformat viața acestui jucător, care mai evoluează și acum în prima ligă italiană", spune mândru Giani Crețu. Își mai trecuse în CV o provocare uriașă.

Șeicul a vrut să schimbe străinii, el s-a împotrivit

"A urmat apoi o pauză de aproape doi ani în care nu am reușit să-mi găsesc nimic care să mă încânte. Primeam oferte, dar parcă simțeam că nu e ceea ce trebuie pentru a face un pas înainte. Într-un final, m-a sunat un cunoscut, care m-a convins că trebuie să lucrez din nou. Și așa am ajuns la cel mai tare club din Qatar, Al Arabi, o echipă care se bate an de an să câștige trofee. Ei s-au interesat de mine în Italia, știau că lucrez foarte bine cu tineri și cum aveau o echipă tânără m-au ales. M-am pus pe treabă, a ieșit o chestie bună, până când șeicul a decis că el vrea să schimbe străinii din echipă. Eram pe locul 2 și mai aveam 4 etape de jucat. Eu i-am spus, că nu sunt de acord cu decizia și așa am plecat!"

Filozofia sa de antrenor

Giani povestește că e tipul de antrenor ancorat sută la sută la viața echipei. Cu jucătorii știe să fie și dur, dar și ca un frate.

"Printre antrenorii între care lucrez sunt și aroganți, dar există și oameni umili care respectă ideile adversarilor, care știu să poarte discuții. Părerea mea este că ține foarte mult de tine ca persoană, cât de mult îți dorești să reușești, să înveți. Nu cred că e numai de volei, pentru că mai toată lumea știe ce e de făcut în sală, ce exerciții ai de făcut. Problema e cum le faci, dar mai ales cum te comporți între cei 14 jucători, cărora dacă le dai o minge trebuie să stea să joace și la 12 noaptea.Dacă tu apari în fața lor și scoți porumbelul a doua oară ei nu se mai uită în ochii tăi. Este important ca întodeauna să ai argumentele în fața lor", explică tehnicianul.

"Tot timpul bat la ușa vestiarului, intru foarte repede pentru că mă distrează și pe mine, dar și pe ei. Vă dați seama că îi surprind în diferite situații, sau cu o sticlă de suc în mână, ceea ce ei știu că nu-mi place. Relația mea cu jucătorii este una normală, dar bazată pe respect. Dacă cineva i-a întrebat vreodată pe jucătorii pe care i-am antrenat peste tot, ei au spus <El e Giani și BASTA!>"

"La mine în echipă când apar situații speciale, le rezolvă grupul. Dacă nu le rezolvă grupul, atunci eu pun piciorul pe accelerație și reușesc să rezolv. Eu sunt de principiul că cine greșeșete, greșește împotriva intereselor grupului, pentru că până la urmă suntem o familie, iar toți avem aceleași obiective!"

"Vorbesc germana, engleza, italiana. Estoniana și poloneza nu am putut să le învăț, dar înțeleg foarte multe cuvinte. Rusa o înțeleg, o și vorbesc cât de cât, dar nu am învățat pentru că nu mi-am dat silința. Cred că dacă mi-aș dori cu adevărat aș reuși să o învăț"

A topit "blocul de gheață" din Estonia

În 2014, a preluat naționala Estoniei, cu care a reușit câteva performanțe incredibile pentru micuțul stat baltic. "Am preluat o echipă care participase deja la două Campionate Europene în 2009 și 2011. Eu am ajuns acolo în mai 2014, după ce ei rataseră calificarea la Euro 2013. Am rămas acolo până în 2019. Am jucat trei Campionate Europene, am câștigat Golden League, Euro League, finala pentru World League. Ideea este că, în momentul în care m-am dus acolo, am schimbat generația. Am avut numai patru-cinci jucători din vechea gardă, iar până la 30 au fost numai băieți între 19 și 22 de ani. La toți le-am găsit un rost în viață, și spun asta pentru că în 2017 aveam 23 de estonieni care jucau în cele mai importante campionate ale Europei", povestește mândru Giani Crețu.

În general, oamenii în Estonia sunt mai reci, sobri, dar acum lucrurile s-au schimbat total în privința sa. "Când am ajuns prima oară în Estonia, era parcă un bloc de gheață. Acum, când ajung în Tallin, trei sferturi din oameni mă recunosc. Nu aș putea să spun nimănui NU, pentru că toți ar vrea să mă invite acasă, să îi vizitez", afirmă antrenorul român.

Doi ani la rând a fost votat antrenorului anului în Estonia, la toate sporturile! "Să spunem că am luat Oscarul lor. Este interesant pentru că în 50 de ani de istorie a trofeului, nimeni nu a reușit să câștige acest premiu de două ori. Am fost decorat și de către președinte cu cea mai înaltă distincție pentru sport. Au fost niște momente importante, care te bucură, dar te și întristează. Pentru că sunt sigur că, la fel ca și mine, sunt alți români care fac lucruri mari afară, de care lumea din România nu știe".

Zaksa, cea mai mare provocare

Din 2017, Giani Crețu a intrat în galeria marilor cluburi europene. A semnat cu rușii de la Belogorie Belgorod, apoi cu polonezii de la Asseco Resovia și din nou cu o echipă rusească: Kuzbass Kemerovo.

Doar pandemia l-a oprit în 2019 să câștige poate, prima Ligă a Campionilor cu Kemerovo. ”Eram în semifinale, eram considerați printre favoriți, dar nu s-a mai putut juca”.

În vara lui 2021 a ajuns la Zaksa. Antrenorul Nikola Grbic a plecat la Perugia, iar venirea sa la campioana Europei s-a produs în ultimul moment. "Era o provocare. Toată lumea spunea că e foarte greu să mai câștigăm o dată Champions League. În plus, nu mai câștigaseră de trei ani campionatul în Polonia. Plus că plecaseră trei jucători importanți".

S-a făcut imediat iubit și de către polonezi, mai ales că a realizat tripla cu Zaksa. În ianuarie anul curent semnase din nou cu "Am fost invitat la Perugia, am avut discuții interesante, dar am fost departe de o înțelegere din punct de vedere a condițiilor. Italia e o țară specială, ei se cred buricul pământului în volei, dar mai sunt și oameni care au putere să spună <NU>! Eu i-am spus <NU> și lui Gennady Shipulin, care era imens în Rusia, șeful federației. El m-a întrebat: <Ești sigur că asta este verde și nu albastră?> Și eu i-am zis: <DA>! El a insistat: <Ești sigur că știi bine unde stai?> Eu i-am răspus: <DA, dar asta nu e albastră!>. Și asta în fața a alți 18 oameni! El era obișnuit ca în momentul când spune ceva, toata lumea să stea drepți, dar eu i-am spus că ne îmbrățișăm, rămânem prieteni, dar mai bine ne despărțim", a dezvăluit Giani Crețu.

"Kozle nu e un oraș mare este cam de dimensiunea a trei comune. Când ieși în oraș este imposibil să nu te recunoască cineva. Eu, când merg cu familia la sală, la vreun meci, îmi este aproape imposibil să ajung. Soția pleacă înainte, știe că din 5 în 5 metri trebuie să rămân să vorbesc. Este incredibil la ce nivel de popularitate a ajuns voleiul în Polonia"

Semnase cu Belgorod, în Rusia, dar războiul l-a oprit

"Semnasem în Rusia, la Belgorod, la începutul unii februarie. Am renunțat din cauza războiului. Apoi am preferat să mă concetrez pe antrenamente și să nu dau curs oferetelor primite de la marile echipe din Polonia, care erau rivalele lui Zaksa. Nu am vrut ca cineva din echipă să interpreteze. Zaksa m-a vrut, a discutat cu mine până la începutul lui februarie, când totul a rămas suspendat. Pe partea cealaltă, rușii (nr. Belogorie Belgorod) m-au căutat, era foștii mei jucători care conduceau echipa. Era gașca mea acolo și era normal să accept oferta lor. După terminarea Cupei Campionilor am discutat și cu Perugia, deși ei au încercat și înainte. Am fost invitat la Perugia, am avut discuții interesante, dar am fost departe de o înțelegere din punct de vedere a condițiilor", a declarat Giani.

În iulie a venit oferta de la naționala Sloveniei. Slovenia era una dintre gazdele Campionatului Mondial. Presiunea era imensă pentru că federația de la Ljubljana își dorea un rezultat. Giani Crețu a făcut adevărate minuni.

Sîmbătă Slovenia va juca împotriva Italiei prima sa semifinală de Campionat Mondial din istorie (ora 22:00). Și asta cu un român la timonă. Un român care trece neobservat pe orice stradă din România, care nu este recunoscut, dar pe care aceste lucruri nu-l afectează. "E bine așa. Eu vreau să-mi petrec vacanțele cu familia, cu prietenii, chiar dacă nu sunt recunoscut". De altceva e supărat românul-austriac. E nervos de-a dreptul de ceea ce vede în România, de ceea ce întâlnește la fiecare pas.

"Nu văd niciun progres la nivel de educație. De asta mulți români preferă să stea și să lucreze acolo unde sunt, deși condițiile nu sunt deosebite și ar putea să facă aceiași bani și aici. Nu zic că e rău pentru unii, dar când vezi ce e pe stradă? Mie nu îmi covine să am un tir în spate pe zona cu restricție de 50 km și el merge cu 100. În altă țară nu se întâmplă și dacă se întâmplă, șoferul rămâne fără permis pe viață. Eu când am ajuns în Austria am luat amendă pentru că mergeam cu viteză în zonă cu restricție de 30 km. Și amenda asta mi-a făcut bine că am învățat ce înseamnă regulile!".

Volei