Le Mans 24h - Preview

A fost singurul care trece de două ori pe la Le Mans, locul cel mai potrivit pentru a decide și titlurile. Dar dacă cele două Toyota nu abandonează, tot ce ne rămâne este să ne uităm la lupta acerbă de la clasele GTE-Pro și GTE-Am, pentru că nu vom mai vedea așa ceva prea curând.

În 2019, vom urmări cursa de la Le Mans așa cum o făceam în urmă cu 10-15 ani, pe vremea când nu conta în ierarhia vreunui campionat. Pe cei de la Toyota nu-i mai poate prinde nimeni și, mai mult decât atât, și lupta dintre cele două echipaje este în moarte clinică. După etapa de la Spa, Fernando Alonso&co. se bucură de un avans de 31 de puncte în fața lui Mike Conway, Kamui Kobayashi și Jose-Maria Lopez, în condițiile în care o victorie la Le Mans îi aduce învingătorului 39 de puncte. Da, o răsturnare de situație nu e imposibilă, dar este improbabilă. Ah, și, pe lângă asta, Porsche deja are destule puncte în dreptul său pentru a se declara campion mondial la constructori la clasa GTE-Pro. Și totuși, care ar fi mizele?

În urmă cu un an, discutam despre modul în care s-au aruncat cărțile la clasa LMP1 și despre cum s-a scris deja scenariul. Cu alte cuvinte, Toyota ar trebui să aibă o cotă în jurul a 1.02 la victorie căci doar o situație neprevăzută cum ar fi un accident serios sau niște probleme tehnice grave ar putea deschide lupta la vârf. Altfel, vom asista, pentru al doilea an la rând, la o procesiune a mașinilor nipone care se vor lăuda, după 24 de ore, că, în sfârșit, Mazda trebuie să fugă și să se ascundă, căci recordul său de o victorie la Le Mans nu numai c-a fost egalat, a fost și întrecut!

Sigur, Toyota se va apăra spunând că merită să aibă un avantaj în fața mai săracilor privați deoarece este singurul producător care a înscris un prototip hibrid, păstrând aura de „piedestal al noilor tehnologii” pe care Mondialul de Anduranță s-a chinuit să și-o clădească încă din 2012, când Audi a trecut de la diesel la... diesel cu un sistem hibrid.

Situația actuală nu este întru totul fără precedent, căci și Audi a fost un tăvălug care a stâlcit, cu abilitate dar și cu noroc, speranțele mai multor echipe cunoscute. Dar Audi n-a reușit toate acestea manipulând regulamentul. Germanii pur și simplu au construit cea mai bună mașină pentru acel set de reguli și au avut și bugetul necesar pentru a-și păstra supremația. În prezent, Toyota își datorează avantajul și poziției sale privilegiate ca unică uzină rămasă în joc, primind un loc mai călduț la masa negocierilor înainte de sezonul 2018-2019. Speranțele se leagă de formula Hypercar, însă ACO se pricepe foarte bine să dezamăgească toate părțile implicate și ne-am putea trezi cu câteva „surprize” în 2021 când acest regulament va intra-n vigoare.

Până atunci, să trecem în revistă ce vom vedea săptămâna aceasta pe pistă.

Evident, trebuie să începem tot cu Toyota Gazoo Racing. Echipajul #8 vine din postura de favorit cu ale sale patru victorii de etapă la activ (inclusiv Le Mans 2018). Alonso, Buemi și Nakajima își vor dori să câștige din nou, mai ales că Fernando nu se va întoarce la bordul unei Toyote în sezonul 2019-2020 care bate la ușă, în locul său fiind așteptat să vină Brendon Hartley. Cu toate acestea, echipajul din mașina cu numărul 7 format din Conway, Lopez și Kobayashi poate fi lăsat să câștige clasica franceză, de vreme ce #8 poate câștiga titlul mondial și dacă termină cursa pe poziția secundă.

Cele două Toyota au participat la Test Day cu o greutate mărită de la 878 de kilograme la 888 de kilograme. Prin comparație, prototipurile BR Engineering ale SMP Racing cu ale lor motoare turbo AER cântăresc 833 de kilograme, iar celelalte mașini private cu motoare Gibson cântăresc 816 kilograme. În plus, toate mașinile private au primit o concesie legată de flow rate-ul de combustibil care a crescut de la 108 de kilograme pe oră anul trecut, la 115 de kilograme pe oră anul acesta, energia (petrol energy) disponibilă pe tur fiind nelimitată, ca și la Spa.

În fine, mai trebuie spus că, la Test Day, cele mai rapide mașini au fost cele două TS050. Buemi a impus ritmul cu un timp de referință în 3:19.440, în timp ce Andre Lotterer a fost primul privat în 3:21.323. Cu aceste date pe masă, nu putem nici măcar să sperăm la vreo surpriză în calificări, deși Mike Conway s-a grăbit să ne contrazică. Anul trecut, în calificări, Kazuki Nakajima a coborât până la un 3:15.377 absolut inatacabil. Tot anul trecut, Rebellion a bifat în timpul zilei de teste un 3:19.680, deși mașina lor nu avea pachetul aerodinamic low downforce cu care au venit în acest an. Cu alte cuvinte, mai e mult până departe.

„Pilotam în Formula 1 pe când Audi înșira succese la Le Mans, cu Tom Kristensen învingător de 9 ori, toată lumea fiind foarte încântată de asta. Erau curse fantastice, într-un campionat fantastic. Nu înțeleg de ce acum nu este privit la fel – o singură echipă la vârf era și în bătăliile Rosberg/Hamilton, Vettel/Webber sau Schumacher/Barrichello.” – Fernando Alonso

Rebellion Racing rămâne a doua forță din plutonul clasei LMP1. Cele două prototipuri R13-Gibson construite de ORECA au o bază foarte solidă și sunt cele mai fiabile modele non-hybrid din pluton. În plus, Rebellion are cei mai buni piloți în persoana lui Neel Jani, Andre Lotterer și Bruno Senna (#1), respectiv a lui Thomas Laurent, Nathanael Berthon și Gustavo Menezes (#3). Ambele echipaje ar putea să câștige cursa, dar au nevoie de puțin „ajutor” din partea celor de la Toyota. Pe pistă vor fi ușor de remarcat, căci cele două Rebellion R-13 vor purta niște livery-uri Art Car autentice cu această ocazie.

SMP Racing se va concentra pe echipajul #11 în care vor evolua Vitaly Petrov, Stoffel Vandoorne (în locul lui Jenson Button) și Mikhail Aleshin. În mașina #17 îl regăsim pe bătrânul Stephane Sarrazin alături de Egor Orudzhev și Sergey Sirotkin. Un șasiu similar este înscris de DragonSpeed care va purta la ultima sa participare în cadrul clasei LMP1 clasica combinație blue-portocaliu Gulf Oils făcută faimoasă acum o jumătate de veac de GT40-urile lui John Wyer.

ByKolles au sărit did rațiuni financiare peste câteva etape din WEC, însă din păcate, Enso CLM-ul P1/01 este în continuare lent. Oliver James-Webb este din nou pe baricade, la fel ca și Tom Dillmann, elementul de noutate venind din partea lui Paolo Ruberti. Ar fi ceva dacă echipa austriacă ar reuși să termine.

Clasa secundară a prototipurilor reconfirmă, dacă mai era nevoie, superioritatea șasiului ORECA 07. Vom avea 20 de de P2-uri la start (cea mai populată categorie) și doar opt nu sunt produse de firma lui Hugues de Chaunac. Toate, însă, au în mijloc același motor Gibson V8 de 4.2 litri deci, din acest punct de vedere, plecâm de la un numitor comun. La clasa P2 își dau întâlnire concurenți din Asian Le Mans Series și din European Le Mans Series, pe lângă brigada fidelă care a mers în fiecare etapă din WEC. Printre favoriți se numără G-Drive Racing, Signatech-Alpine, Jackie Chan DC Racing, DragonSpeed și, dacă vrem să privim dincolo de contingentul ORECA, Ligier-urile înscrise de United Autosports.

„După ce la Sebring pneurile Dunlop au fost ceva mai rapide, Michelin a replicat ulterior și acum sunt, probabil, în avantaj la temperaturi ridicate. Nu am avut ocazia să vedem cum se comportă Dunlop la temperaturi scăzute până acum. Asta ar putea fi cheia cursei la clasa LMP2” – Nicolas Lapierre, Signatech-Alpine

Ar fi indicat să vă luați un televizor separat doar pentru bătălia de la GTE-Pro. Nu de alta, dar ce vom vedea în acest weekend nu se va mai repeta prea curând. Știm deja că BMW va părăsi Mondialul de Anduranță după doar un sezon cu M8-ul GTE preparat de MTEK și, până în urmă cu scurt timp, era sigură și plecarea celor de la Ford. Cu toate acestea, Larry Holt, șeful Multimatic, constructorul Ford-urilor GT, a anunțat că se lucrează pentru ca GT-urile să fie pe grilă în WEC, chiar în clasa GTE-Pro, deși nu vor primi suport oficial din partea celor de la Ford. Oricum, cursa de 24 de ore de la Le Mans din 2019 va fi ultima cu Ford-urile în formație completă, adică patru echipaje. De asemenea, vom avea și patru echipaje Porsche, două Corvette - la ultima apariție cu C7.R -, două BMW, trei Ferrari și două Aston Martin.

Porsche vine cu cele două mașini înscrise de Manthey Racing care au făcut sezon complet în WEC, și două de peste Ocean via Porsche Motorsport North-America. Cele preparate de Manthey vor alerga cu un livery special în care roșul clasic al combinației de culori a uzinei va fi înlocuit cu auriu, pentru a marca titlul mondial cucerit deja la această clasă. Perechea nord-americană vine în culorile văzute la Daytona și Sebring, adică culorile Brumos Porsche. Spiritul Brumos va fi reprezentat în Franța și de Hurley Haywood, fost pilot al echipei și triplu câștigător al cursei de la Le Mans, care va fi Grand Marshal în 2019.

Titlul la piloți încă se joacă, iar oamenii constructorului din Stuttgart au prima șansă într-o stagiune în care Ford și Ferrari nu prea s-au regăsit, Până acum, un 991 RSR a terminat pe podium în fiecare etapă a super-sezonului și asta se vede în clasament: constructorul german se bucură de un ecart insurmontabil de 93 de puncte după victoriile de la Fuji, Sebring și cea de la Le Mans cu mașina vopsită în culorile celebrului 917/20 din 1971.

„Dat fiind că Ford și BMW se retrag, acesta a fost cel mai bun sezon pentru a ne arăta supremația. Nu mai avem presiunea titlului, dar nimic nu se compară cu o victorie la Le Mans!” – Pascal Zurlinden, Director al diviziei Porsche GT

Ferrari va fi reprezentat de trei 488 GTE: două din partea AF Corse și unul din partea Risi Competizione. Ferrari-urile vor rula cu mai mult boost decât la Spa, iar Alessandro Pier Guidi și James Calado se bazează pe asta, mai ales că 488 GTE n-a câștigat, încă, la Le Mans. Mașina #89 care va alerga în culorile N.A.R.T./Ferrari France este un „underdog” desăvârșit din poziția de unic privat în clasa GTE-Pro, dar ar putea să producă surpriza. Ca o notă personală, anul acesta avem un număr incredibil de mare de Art Cars la Le Mans și, pe lângă ele, o mulțime de mașini care se afișează cu scheme de culori speciale pentru această cursă.

În anul în care va rula pe marile ecrane filmul Ford vs. Ferrari, ecranizarea romanțată a ediției din 1966 a cursei de 24 de ore de la Le Mans ce se concentrează pe duetul format din Carroll Shelby și Ken Miles, trei dintre cele patru Ford-uri GT prezente la Le Mans au cromatici nostalgice, de adio. Ultima cursă europeană este aceasta, iar ultima din IMSA este Petit Le Mans. Ford a decis, în 2016, să extindă durata programului de la doi ani la patru ani, pentru a celebra activ, pe pistă, și victoria GT40-urilor private înscrise de John Wyer în 1968 și 1969.

Ca și la Porsche, două mașini vin pe filiera europeană și două pe cea americană, deși ambele sunt sub umbrela Chip Ganassi Racing. #68 este singurul care va rula în culorile caracteristice, albastru roșu și alb, în timp ce #69 se prezintă într-o combinație de culori care te trimite cu gândul atât la Ford-urile Gulf cât și la Ford-ul Mk. II cu numărul 1 pilotat de Ken Miles și Denny Hulme la Le Mans în 1966. Chip Ganassi Racing Uk vine cu #66, negru cu dungi albe, asemeni Mk. II-ul care a câștigat în mod neașteptat în 1966, iar #67 va fi acoperit în combinația de culori a Mk. IV-ului trumfător în '67.

„BoP este ca și cum ai implementa socialismul în curse. Și ultima dată când am verificat, socialismul n-a prea funcționat în realitate. De aceea, Ford n-are nicio motivație să continue.” – Sebastien Bourdais

BMW, ale cărui M8-uri au fost ironizate după cursa de la Le Mans de anul trecut pentru proporțiile sale faraonice, nu va reveni în WEC sezonul viitor, dar programul din America de Nord va rămâne de actualitate și în 2020. Ernst Knoors, șeful echipei MTEK care prepară cele două M8-uri din WEC, a fost dezamăgit de decizia board-ului BMW. După doar un sezon, programul a fost tras pe linie moartă deoarece nu s-au văzut rezultate imediate. Cel mai probabil banii vor fi reinvestiți în Formula E unde concurența este în creștere, mai ales că și Porsche va veni pe grilă, motiv pentru care Neel Jani nu va mai semna condica la Rebellion din toamnă. Dar, până să închidă lumina, MTEK va veni la Le Mans cu două mașini.

Din nou, BMW Motorsport a schimbat echipajele, ceea ce nu ajută într-o cursă în care trebuie să-ți cunoști coechipierii ca pe cămașa preferată. În plus, BMW-ul M8, adesea afectat de schimbările de BoP, nu este cea mai rapidă mașină, deși a terminat pe podium la Sebring și Fuji. De aceea, fanii bavarezilor n-ar trebui să aibă așteptări prea mari în acest weekend. Poate că, dacă programul ar fi continuat, BMW-urile ar fi putut avea o șansă la anul, când ar fi concurat a treia oară la Le Mans, dar n-a fost să fie și, aparent, MTEK nu va continua să înscrie aceste mașini în WEC fără influxul de bani de la uzină.

Corvette este aproape de un moment de cotitură. Peste câteva luni, la Daytona, vom asista la debutul C8.R, primul Corvette cu motor central. Asta înseamnă că acum se va pensiona C7.R, al cărui zgomot încântător ne bucurăîncă din 2014. Americanii sunt puși pe treabă, profitând de faptul că C7.R-ul este cea mai ușoară mașină din pluton. Cele două Chevy-uri galbene sunt pilotate de niște echipaje de piloți care se au ca frații. Corvette ar trebui să se lupte pentru a noua victorie de clasă, un cadou frumos în anul în care aniversează 20 de ani de la debut (1999 - în cursa de 24 de ore de la Daytona cu C5.R).

Aston Martin încheie lista constructorilor de la GTE-Pro. Britanicii n-au avut un început de drum ușor cu noul Vantage V8 GTE, dar acum lucrurile par a merge în direcția bună. Victorii de etapă la Shanghai și Spa anul acesta confirmă că Vantage-ul poate ține piept oricui timp de șase ore... dar cursa de la Le Mans ține de patru ori mai mult și asta e problema. În teste, Vantage-urile n-au rupt asfaltul, cel mai rapid fiind abia al 9-lea și probabil că Aston mai are nevoie de un an cel puțin ca să fie o forță pe acest circuit.

Clasa GTE-Am este pestriță ca de fiecare dată. Ben Keating aduce pentru prima oară un Ford GT în această bătălie. Ccel mai important este ca mașina să n-ajungă la marginea drumului într-un milion de bucăți căci vorbim chiar de șasiul care a câștigat la Le Mans în 2016 și care, în mod ciudat, nu a fost pensionat pe loc de Ford și parcat la muzeu. Vechiul Aston Martin Vantage va trage ultimul cartuș, în duel cu o armată mult mai numeroasă de modele Ferrari și Porsche. Elvețienii de la Kessel aduc două 488-uri îmbrăcate într-un livery năucitor care aduce aminte de Art Car-ul Aston Martin din urmă cu aproximativ o jumătate de deceniu, dar echipa a făcut valuri și pentru că a adus un echipaj 100% feminin. În mașina #83, vor pilota Rahel Frey, Michelle Gatting și Manuela Gostner.

Poți spune multe despre ediția din 2019 a cursei de 24 de ore de la Le Mans. Poți începe prin a critica situația tristă de la LMP1 sau faptul că toate echipele de la P2 fug către ORECA. Sau faptul că vom pierde, probabil, doi constructori din clasa GTE-Pro. Dar, până una alta, toate argumentele de mai sus fac din cursa asta un must-watch. Căci încă avem șase uzine la GTE-Pro, încă avem trei constructori la LMP2, și încă avem un pluton vast la GTE-Am. Să vedem ce va fi!

Miercuri, ora 17:45 - antrenamente (Eurosport 1 & 1 HD)

Miercuri, ora 22:50 - calificări 1 (Eurosport 1 & 1 HD)

Joi, ora 19:50 - calificări 2 (Eurosport 1 & 1 HD)

Joi, ora 22:50 - calificări 3 (Eurosport 1 & 1 HD)

Sâmbătă, ora 9:55 - încălziri (Eurosport 1 HD)

Sâmbătă, ora 15:00 - prezentarea mașinilor (Eurosport 1 HD)

***