INTERVIU | Bianca Sârbu impresionează în SUA și vrea să ajungă în WNBA! "Este clar visul meu"

Începând cu acest sezon, Bianca Sârbu a făcut pasul spre baschetul american, ajungând la Missouri Valley, echipă ce evoluează în NAIA. După prestația excelentă din partida cu Graceland, tânăra româncă ne-a oferit un interviu în care ne-a povestit despre începuturile în baschet, adaptarea în SUA și obiectivele pe care le are.

Bianca Sârbu este una dintre cele mai promițătoare jucătoare din România, iar în acest an a făcut un pas important în carieră, ajungând la Missouri Valley, echipă ce evoluează în NAIA, o ligă de colegii din Statele Unite ale Americii.

În urmă cu mai multe zile, tânăra sportivă de 19 ani a impresionat într-o partidă crucială jucată de echipa la care evoluează. Ea a venit de pe bancă și a marcat 11 puncte, la care a adăugat și 9 recuperări, Missouri Valley câștigând disputa împotriva lui Graceland, scor 75-72.

Acum, cu puține ore înaintea partidei cu William Woods, Bianca și-a găsit timp să ofere un interviu pentru Eurosport. Cu o dezinvoltură aparte și un entuziasm uriaș, ea a vorbit despre cum a început să joace baschet, adaptarea în Statele Unite ale Americii și planurile de viitor.

Baschet

Meci fabulos reușit de Bianca Sârbu în NAIA! Românca, cea mai bună marcatoare în victoria de astăzi

07/12/2025 la 00:55

Interviul cu Bianca Sârbu

Eurosport: Bianca, spune-mi te rog cum te-ai apucat de baschet. Care au fost primii tăi pași?

Bianca Sârbu: "Eram foarte mică, cred că aveam cinci sau șase ani. Eram cu mama la școală și a venit o doamnă care împărțea flyere cu un club de baschet care astăzi nu mai există, am stat acolo câteva luni, mi-a plăcut mai mult decât toate sporturile pe care le-am încercat. Când am intrat în sală și ne-am jucat un joculeț cu o minge de baschet... nu știam să driblez, dar mi-a plăcut atât de mult! De atunci nu am mai putut să nu merg la baschet, a trebuit să fiu în sală".

E: Când ai realizat că vrei să te axezi pe baschet și să ai o carieră profesionistă în sport?

B.S.: "Am fost la un club de baschet, la SLAM. Am stat acolo ceva timp și a început să îmi placă, am jucat destul de mult pentru vârsta mea și mi-am zis că de ce nu. După, m-am mutat la un alt club, la Dan Dacian, și am început să avem foarte multe rezultate bune, am avut o echipă foarte conectată, eram legate una de celelalte și am început să îmi doresc mai multă competiție, mai ales pentru că aveam rezultate foarte bune. Acum patru ani am fost convocată la lotul național, la U16, mi-am dat seama că e ce vreau să fac în viață. Mi-a plăcut foarte mult munca și faptul că trebuia să merg la antrenamente non-stop și eram mereu plecată cu baschetul fie în cantonamente, fie cu pregătirea pentru lot. Nu puteam să îmi văd timpul meu liber ocupat cu altceva în afară de baschet".

E: Cum ai ajuns să joci în SUA?

B.S.: "Totul a plecat tot de la echipa națională. Când am început să joc și să scap de frica aia și de emoțiile că sunt la națională, am început să joc mai bine și să fiu mai relaxată. Am primit mesaje de la scouteri, iar ideea de America a venit de la jucătoare care au fost deja în America și de la prieteni care au plecat sau și-ar dori să plece în America.

M-am interesat mai mult despre cum se balansează sportul cu școala și mi-am dat seama că asta este ce vreau să fac. Competiția în SUA este foarte mare. Anul trecut am început procesul, am vorbit cu scouterii care m-au abordat, o doamnă mi-a făcut o prezentare și mi-a trimis profilul la mai mulți antrenori, iar mai mulți antrenori mi-au dat mesaje, a trebuit să aleg între mai multe școli".

Bianca Sârbu (sursă: arhiva personală a Biancăi Sârbu)

Credit imagine: Eurosport

Impactul cu SUA și refuzul unor oferte din divizia secundă a NCAA

E: Povestește-mi despre impactul cu SUA. Cum a fost adaptarea pentru tine?

B.S.: "Am crezut că sunt într-un vis când m-am dus la aeroport și am stat în aer 20 de ore. Am aterizat și eram atât de confuză, singură, fără părinți și fără sora mea geamănă. Totul era schimbat, toată lumea vorbea doar engleză, trebuia să mă duc singură într-un oraș... a fost într-un fel înfricoșător, dar nu chiar, pentru că mi-a plăcut ideea și m-am gândit: «Ce poate să fie atât de rău?».

Timp de două săptămâni am crezut că viața nu e reală, vorbeam cu lumea și le explicam că tot ce vedeam erau lucrurile pe care le văzusem doar în filme. A fost un șoc să văd că toată viața pe care noi o vedem la televizor este reală aici! M-am adaptat, oamenii sunt foarte drăguți și deschiși. Antrenorii și colegele mele de echipă m-au ajutat foarte mult și m-am atașat de locul acesta extraordinar de mult. M-au ajutat persoanele să nu simt distanța".

E: Tu ai ales să evoluezi în NAIA și nu în NCAA. Care au fost motivele din spatele deciziei și ce informații poți să îmi oferi despre liga în care joci?

B.S.: "Practic, în SUA sunt foarte multe ligi. Nivelul de la NAIA ar trebui să fie mai jos decât cel din NCAA, dar în același timp sunt școli atât de competitive în NAIA încât pot bate școli din D2 (n.r. divizia a 2-a) sau D3 (n.r. divizia a 3-a) din NCAA. Adică, ce se întâmplă în America, o școală din D3 a bătut o școală din D1. Nu mai contează nivelul la care ești, contează competiția și cât de mult îți dorești să câștigi un meci.

Am avut oferte și din D2 și a fost mai mult o alegere de feeling. Când vorbeam cu antrenorii m-am uitat să văd cine e mai interesat și cine ar vrea să mă primească și să încerce să mă dezvolte pe mine ca jucătoare. Puteam să mă duc în D2 la o școală foarte bună, am avut o ofertă foarte bună, dar am refuzat-o pentru că erau doar jucătoare din SUA și ar fi fost foarte greu să joc în primul meu an de facultate.

E foarte bine să te interesezi de un loc care îți oferă să te dezvolți încă din primul an. Când am vorbit cu antrenorul de aici am realizat că e foarte interesat de mine, își căuta jucătoare de bază pentru că jucătoarele de bază au absolvit și voia să facă o echipă nouă. Așa că am prins foarte multe minute și încredere până acum, asta mi-am dorit de la început".

Planurile de viitor și purtarea numerelor 24 și 37

E: Planul tău este să rămâi aici pe toată durata facultății sau după ce te dezvolți vrei să mergi la o școală din NCAA?

B.S.: "Mi-aș dori să mă transfer, nu am să rămân aici timp de patru ani. Vreau să evoluez destul de bine și să încerc să ajung la cel mai înalt nivel. Chiar cred că dacă îți dorești ceva și pui destul de mult efort și muncă, cu siguranță poți ajunge la un nivel înalt. Asta îmi doresc, să ajung în D1 (n.r. cea mai bună divizie din NCAA), să simt că am jucat în D1".

E: Și pe urmă te vedem în WNBA?

B.S.: "Acesta este clar visul meu, îți dai seama! Este o cale lungă până acolo și rămâne de văzut cum voi evolua, este o competiție extraordinar de mare în SUA".

E: Am observat că porți numărul 24. Are acest număr o semnificație pentru tine?

B.S.: "Antrenorii ne-au dat numerele, dar eu asociez mereu numărul cu ceva. Toată viața am purtat 37 pentru că numărul acesta mi s-a dat când eram mică, era ultimul echipament de la SLAM lăsat în vestiar și m-am atașat de el. Și la națională joc cu 37, mereu va fi special pentru mine.

Bianca Sârbu (sursă: arhiva personală a Biancăi Sârbu)

Credit imagine: Eurosport

Anul acesta am primit 24 și m-am gândit: «Hmm... aș putea să îl asociez cu Kobe Bryant». Clar, îl asociez cu Kobe Bryant și cu determinarea lui. A devenit un fel de motivație, în ultimul timp a început să îmi apară foarte des pe feed în telefon și cred că este un semn!".

Meciul cu Graceland și modelele pe care le are în baschet

E: Ai avut o prestație foarte bună în meciul cu Graceland. Cum a fost partida respectivă pentru tine?

B.S.: "A fost primul meci din conferință. Aici se joacă și cu echipe care nu sunt din conferința ta pentru bilanțul final. Meciul cu Graceland a fost primul din conferință și era foarte important să câștigăm. Noi suntem o echipă nouă, antrenorul încearcă să caute combinații care să funcționeze pe teren. Am început meciul destul de greu, eram la -13 puncte. După pauză nu m-a mai scos de pe teren... simțeam că vom câștiga, s-a schimbat atitudinea noastră, agresivitatea, am început să jucăm foarte bine, am avut doar patru turnoveruri după pauză. Încercăm să ne stabilizăm ca echipă, începem să ne cunoaștem tot mai bine. Am fost foarte determinată după pauză, m-am gândit că nu avem voie să pierdem primul meci din conferință, trebuia să câștigăm. Echipa asta a fost clasată pe locul al 4-lea în conferință și m-am gândit că anul acesta am putea să fim mai sus de locul 4, să ajungem în competiția națională. Dacă câștigi conferința, mergi la nivel național la final de sezon".

E: Ce model ai în baschet?

B.S.: "Obișnuiam să mă uit la Kobe Bryant, a fost amuzant că am putut asocia numărul cu el. Mă uitam cum muncea... când te uiți la NBA și WNBA te gândești că jucătorii au o anumită aroganță și că joacă doar pentru show, dar dacă stăm să ne gândim, ei au stat în sală mult mai mult decât ne putem noi imagina pentru a ajunge acolo. Îmi place foarte mult de Kobe Bryant și mă uit și la Steph Curry, a aruncat la coș mai mult decât pot să îmi imaginez eu, așa devii un shooter. Îmi place și EuroLiga, este un pivot care joacă în WNBA la New York Liberty, o belgiancă, Emma Meesseman, e foarte deșteaptă și are court vision. IQ-ul ei baschetbalistic este extraordinar de mare.

Am observat că în ultimii ani WNBA a început să aleagă în draft jucătoare din EuroLigă, e un semn, e ceva... înseamnă că vor jucătoare internaționale și nu sună rău!".

• "Fotbalul - Povestea mea" are invitați de marcă de la Miodrag Belodedici la Bogdan Stelea sau Gabriel Torje, Adrian Iencsi, Gigel Coman, Iulian Miu și Florin Bratu. Fiecare ediție este disponibilă pe HBO Max.

NBA

LeBron James va deveni unic în istoria NBA, dacă va câștiga titlul cu Philadelphia 76ers

acum o oră

NBA

Efectul LeBron James! Cotele la câștigarea titlului în NBA s-au schimbat după anunțul superstarului

acum 5 ore