Lance Armstrong și protecția de care a beneficiat pentru a se dopa. Dezvăluirile unui fost coleg

În contextul apariției documentarului "Lance", în care texanul povestește episoade neștiute din cariera sa, Vaughters a fost solicitat de Marca pentru un interviu. El însuși a recunoscut în trecut că a folosit EPO pentru a-și îmbunătăți performanțele și a explicat că Armstrong a dus dopajul la un alt nivel.

Lance a avut acces la sume impresionante pentru a utiliza substanțe interzise. Acestea în sine nu erau diferite de cele luate de ceilalți cicliști care se dopau, doar că riscurile pe care Armstrong și le asuma erau minime. Asta pentru că avea garanția că nu va fi prins, ca urmare a faptului că a știut mereu unde și cum să plaseze sume importante pentru a beneficia de "imunitate".

"Nu știu dacă a fost protejat de UCI sau nu. Ceea ce avea el diferit de restul era putere și bani. Am fost într-o echipă franceză după US Postal (n.r. Credit Agricole) și nu aveam logistica pentru dopaj. Dacă vrei să o faci, trebuia să o faci, nu existau medici pentru asta. Lance avea totul, putea să închirieze un avion privat și să meargă să se plimbe pe cer în timp ce făcea o transfuzie de sânge, dacă voia. Avea banii și logistica pentru a face față. Există oameni care cred că Lance a avut acces la un dopaj de tip "NASA", foarte sofisticat, dar nu a fost așa. Ceea ce avea el în plus față de ceilalți era faptul că beneficia de mult ajutor și își asuma puține riscuri. Știam că nu-l vor prinde. Putea să o facă calm și metodic. Acesta este un plus uriaș, nu avea nicio preocupare că UCI îl va prinde", a spua Vaughers pentru Marca.

În lumea ciclismului, există o serie de informații potrivit cărora Lance Armstrong și-ar fi forțat coechipierii să se dopeze. Ideea a fost acreditată de Floyd Landis și Tyler Hamilton, cei care au luat poziție ulterior, incriminându-l pe rutierul care câștigase trișând nu mai puțin de 7 Tururi ale Franței.

Vaughters, care a stat două sezoane alături de Lance la US Postal, este de părere că lucrurile nu au stat chiar așa. Texanul avea nevoie de coechipieri puternici, dar dacă aceștia demonstrau că pot să ducă o trenă susținută pe cățărări utilizând doar "apă plată și limonadă", ciclistul american nu avea vreo problemă.

"Cel puțin în anii în care eu am fost acolo, 1998 și 1999, nu este adevărat că Lance i-a forțat pe restul să se dopeze. Nu a presat niciodată pe nimeni să ia substanțe interzise, dar era o matematică foarte simplă: trebuia să fii printre cei mai buni pentru a fi prezent în cursele importante. Pentru a face față, nu puteai fără dopaj, dar era mereu decizia ciclistului, alegerea lui. În cazul meu, de exemplu, a fost numai hotărârea mea. Nu mi-a spus niciodată să mă dopez. Dar, desigur, atunci când liderul tău o face și își dorește o echipă puternică, nu există multe opțiuni, știi care e calea de urmat. Dar dacă i-aș fi spus "Lance, eu nu iau substanțe interzie", el mi-ar fi răspuns: "Nicio problemă, atâta timp cât îmi arăți că ești puternic". Avea nevoie de ajutorul coechipierilor, normal", a mai spus Vaughters.

Vaughters și-a făcut un nume în pluton prin intermediul curselor de o zi, dar apoi a demonstrat că e și un foarte bun cățărător. În 1999 și 2001, a câștigat etapele cu final pe Mont Ventoux din Criteriul Dauphine și a deținut recordul ascensiunii, până când acesta fost doborât de Iban Mayo, în 2004. În 1999 a terminat pe locul secund la general Dauphine, după un alt ciclist cu un trecut îndoielnic, Alexander Vinokourov.