Ciprian Cezar Tudorașcu a fost la Chelsea, Stuttgart și Atalanta și acum îi învătă fotbal pe chinezi

Să începi de la zero și să ajungi cunoscut în toată lumea este un lucru extrem de greu în fotbal, iar cei care reușesc înseamnă că și-au găsit vocația. Este și cazul timișoreanului Ciprian-Cezar Tudorașcu care a antrenat deja în Anglia, Italia și Germania, iar acum îi învață fotbal pe chinezi într-una dintre cele mai tari academii din Shanghai. Românul de 40 de ani ne spune în exclusivitate povestea sa.

Aș începe spunând că da, am reușit in străinătate dar aș menționa că în fotbalul juvenil, cel care la noi nu contează mai deloc. Și sunt două meserii complet diferite, munca de antrenor-educator în academie și cea de antrenor al unei echipe de seniori.

De aici fotbalul romanesc se vede într-o ceață densă. La nivel de juniori, din ceea ce știu este academia d-lui Hagi și poate încă 1-2 care într-adevăr investesc în viitorul acestui sport. La nivel de seniori, stabilitatea CFR-ului cu d-l Petrescu antrenor arată că este o garanție, la fel ca și Viitorul mai sus men'ionat, care cu tineri talentați trimite jucători an de an la toate naționalele. De asemenea cred, că România ar avea nevoie de încă 10 persoane ca Gigi Becali, care să pună suflet și bani în fotbal. Cât despre echipa națională, aș spune munca cluburilor din ultimii 10-15 anii sunt rezultatele echipei naționale. Cluburile formează jucătorii, nu naționala.

Pentru chinezi, România din punct de vedere sportiv este reprezentată de amintirile mondialului american, de domnul Hagi prin senzaționala carieră, domnii Olăroiu și Petrescu prin ceea ce au făcut aici ca și antrenori. Plus Simona Halep în tenis. În rest beznă, mulți nici nu știu pe hartă unde este România.

Ca jucător am început destul de târziu să practic în mod organizat fotbalul, eu provenind dintr-o familie modestă. Am fost crescut de bunici (mama mea a murit într-un tragic accident când aveam 9 luni, iar tatăl meu a plecat imediat după deces). Fiind crescut de bunici, au încercat mereu să mă protejeze, și tocmai de aceea începând târziu fotbalul, la aprox.13 ani, am pierdut niste pași importanti pentru a-mi consolida o fundație tehnică, fizică și mentală solidă propice marii performanțe.

La vârsta de 19 ani, jucând pentru actuala ASU Politehnica la acea vreme în liga a 4 a, promovând în liga a 3 a, suferind o accidentare la genunchi, am ajuns la concluzia că nu am suficiente calități pentru a ajunge un jucător de top, și decât să mă complac să fiu un jucător de liga a 3 a sau a 4 a, am decis să continui să studiez la Facultatea de Ed Fizica și Sport, și in același timp unul dintre personajele emblematice ale fotbalului timisorean Miroslav Giuchici mi-a oferit prima oportunitate de a ocupa o funcție de antrenor și de a antrena două grupe de copii la clubul lui privat, soarta făcând să îmi ajungă pe mână jucători care mai apoi s-au consacrat pe marea scenă, și aici aș menționa pe Bogdan Strauț, Torje, Daminuță, Zaluschi și mai târziu Benzar. Aici am descoperit satisfacția de a educa și crește jucători tineri, care m-a facut să îmi doresc să învat de la cei mai buni, căutând experiențe în afara țării care să mă ajute să ma dezvolt și să progresez zi de zi.

Ca să fiu exact am facut parte din una dintre numeroasele academii de elită ale lui Chelsea la acea vreme, mai exact la Soccer Elite Football Academy aflată în sudul Marii Britanii. Pentru mine acea perioadă a fost una în care am mers pentru a învața și a-mi dezvolta orizonturile. A fost a doua mea experiență în străinatate, era perioada în care fotbalul juvenil englez a fost regândit din temelii. Au creat o nouă metodologie de antrenament, care a schimbat clasicul stil britanic, iar rezultatele venite în ultimele ani la nivel de juniori și seniori nu sunt întâmplătoare. Din acea academie a făcut pasul spre o echipa PRO, Jake Clarke Salter, care a fost în naționala U21 și joacă pentru Birmingham City.

Pot spune că este una dintre cele mai frumoase experiente. Am fost coordinator tehnic al Academiei Atalanta în sudul Italiei pentru aproximativ 4 ani și pot spune că pentru mine nu este o surpriza să-i văd în Champions League, știind foarte bine cum s-au dezvoltat.

Eu discut pur si simplu de Academie, dar rezultatele echipei mari sunt o consecință. În primul rand conducerea clubului este o conducere care știe ce vrea și stie ce poate. Fiind un club fără un buget foarte mare, s-au axat pe creșterea și descoperirea de talente. Dacă azi ne uităm în echipa mare, sunt puțini jucători din academie, dar jucătorii formați de academie sunt împrumutați la echipe de Serie A,B si C pentru a se maturiza, iar pe viitor să se întoarca la clubul de care aparțin și să-i reprezinte în cele mai importante competiții.

Dacă se poate numi secret, aș menționa echilibru, organizare, planificare, scouting și selecția, personal calificat pe diferite grupe de vârstă, filozofie de antrenament cu obiective clare pe categorii de vârsta, atenție deosebită la detalii, obiectiv formarea individuală într-o competiție continuă între jucători și nu în ultimul rând încredere în tineri. La urma urmei consider că talentul iese la suprafață dacă jucătorii au lângă ei persoane care cred în ei, iar clubul Atalanta exact asta face.

În primavara anului 2016 am participat într-un turneu internațional lângă Roma, având direct adversara naționala Chinei U17. După meciul direct pe care l-am câștigat dramatic, team managerul chinez a fost impresionat de modul în care am abordat jocul și a dorit să avem o discuție legată de fotbal în acea seară. De acolo s-a legat o anumită relație profesională, care peste câteva luni s-a concretizat cu o invitație de a veni în Asia.

Menționez că clubul chinez are doi proprietari un chinez și un indonezian. Așa că la început am făcut diverse călătorii între China și Indonezia pentru a pune bazele unor academii de fotbal.

Condițiile de muncă sunt foarte bune, cu infrastucturi care multe cluburi de liga a 2-a sau a 3-a nu au în Europa. Din prima zi a fost o provocare, într-o cultură complet diferită, cu dificultați de comunicare directă cu jucătorii, limba engleză nefiind vorbită de marea masă a populației. Dar având în vedere că am aproape 3 ani în Asia, pot spune că am reușit în această provocare.

Indonezia este o țară cu mult talent dar, fără condiții materiale foarte bune (terenuri de antrenament și echipament, în plus cultura este una în care jucătorii nu au grijă de viața în afara terenului și nutriție. China este o țară unde condițiile de antrenament sunt foarte bune, doar că pentru chinezul de rând meseria de fotbalist profesionist nu există, deocamdată. Așa că educația și studiul sunt pe primul plan, copii studiind între 8-10 ore pe zi începând din gradiniță. Dar fotbalul prinde din ce în ce mai mult, deci consider că este chestiune de timp și este nevoie de schimb de generații.

Din funcția mea de responsabil tehnic și având în clubul meu antrenori din țări cu fotbal avansat precum Olanda, Belgia, Portugalia, Spania, Serbia, Grecia și Brazilia consider că împreună am reușit să ridicam stacheta și am implementat o metodologie a antrenamentului care ne face să avem succes și să creeam o fundație solidă pentru viitorul acestui club.

Domnul Olaroiu este o persoană apreciată aici, și nu mă miră că a fost propus pentru această funcție. Eu îl admir personal pentru modul de muncă de când a fost antrenor al Timisoarei, dar în acea perioadă eram deja plecat în Italia, așa că aveam diversi colegi în clubul timisorean care îmi spuneau despre dânsul. Nici aici, din pacate nu am reușit să îl întâlnesc, de altfel este foarte greu de a obține informații personale despre dânsul că să-l pot contacta. Mi-ar face plăcere că într-o zi să-l întâlnesc personal, sunt sigur că aș avea numai lucruri pozitive de învățat.

Aici, chiar acum 1-2 zile am aflat că în functia de selecționer a fost pus un antrenor chinez pe nume Li Tie, care până recent a facut parte din stafful lui Marcelo Lippi. Nu am idee dacă este temporar, dar cu siguranță pentru imaginea fotbalului romanesc ar fi mai mult decât pozitiv că d-l Olaroiu să ajungă selecționer, și m-aș bucura pentru el.

Niciodată nu am avut interes față de echipele de seniori. Este clar că urmaresc cu pasiune jocurile de seniori din marile campionate, dar interesul meu a fost mereu legat de creșterea și formarea jucătorilor care într-o zi să fie capabili să ajungă în primul rând persoane de succes in viață, după care cei mai talentați să devină jucători profesioniști.

Consider că fiecare dintre noi avem un talent, doar că nu este ușor să-l descoperim și pe urmă să-l cultivam zi de zi. Eu consider că ceea ce știu să fac foarte bine este să lucrez cu tineri, să îi ajut să se exprime la potențial maxim pe terenul de fotbal.

Ceea ce cred este că în țară oameni ca mine, nu se caută. În primul rând, în fotbalul romanesc sunt niste principii înrădăcinate ca să reușești și eu nu mă încadrez în niciunul dintre aceste principii:

a) să ai prieteni sau să fii in cerc de prieteni al impresarilor

b) să fii prieten sau să faci parte din familie de oameni politici

c) să fii un ex jucator la nivel de minim Liga 1

d) să ai mulți bani (cand ai bani ai automat una dintre cele mai de sus)

Eu sunt o persoană simplă, plecată de jos de tot, care am căutat să îmi fac singur un drum în viață. Am făcut sacrificii și în același timp renuntând la multe, fiind ajutat doar de Dumnezeu, fără nici un fel de relații și prietenii care să mă susțină sau să mă împingă în față, am fost impins doar de munca depusă, seriozitate și ambiție.

Din fotbalul românesc, menționez o singură persoană care a avut încredere în mine, fără să mă cunoască personal, Domnul Chivorchian, și pe calea aceasta îi mulțumesc. În 2009 pe când era președinte la Poli Timișoara, a citit un articol despre mine care în acel moment eram în Italia, și mi-a oferit șansa să mă întorc pentru 2 ani in fotbalul românesc. Dar totul s-a încheiat în 2011, toată lumea știe povestea clubului.

Așa că revenind la întrebarea inițială, pentru binele fotbalului romanesc sper că pe lângă Domnul Hagi să apară și alte persoane care să creadă și să investească în tineri, și cine știe dacă vreodată va apărea o persoană care să investească în viitorul acestei țări, întru-un proiect stabil, serios și de lungă durată cu respect pentru rolul fiecaruia dintre angajați, în care creșterea de tineri să fie în centrul atenției consider că ar fi un motiv care m-ar face să mă întorc în propria țară.

Obiectivul României a fost mereu să ajungă la Mondial, dar uităm că nu am "plantat" nimic care să ne îndreptățească să ajungem acolo. În momentul de față consider că este un moment de tranziție al generațiilor, sper și îmi doresc că această generație U21 să fie cea care va ridica stafeta din nou și mă va face mândru din nou că sunt român. Rezultatul acestui meci este munca depusă în ultimii 10-15 ani de acești jucători, de către antrenorii lor de la juniori până în momentul de față. Domnul Rădoi este acum selecționer, și ai doresc mult succes, este clar că are o mare responsabilitate și toată lumea se așteaptă ca el să facă minuni dar nu el îi invață să dea o pasă, să deposedeze sau să lovească mingea cu capul. La urma urmei, consider că elementele tehnice sunt la baza jocului de fotbal.

Ca orice roman sper și îmi doresc din suflet să ne calificam, dar trebuie să fim echilibrați, obiectivi și să vedem ce generație avem, unde și cât joacă.

Pot spune că sunt destui jucători străini aici, dar chiar acum câteva zile Federația Chineză a pus un plafon salarial, care cu siguranță va îndeparta mulți jucători de China. Doar cei care deja au un contract în vigoare vor continua cu același contract.

Printre cei mai valorosi consider că sunt Oscar ex-Chelsea și Hulk ex-Porto. Sunt doi jucători care pot face diferența oriunde în Europa, aici pentru ei fiind o simplă joacă.