Poveștile căpitanilor care au ridicat trofeul Campionatului Mondial de-a lungul istoriei (II)

Campionatul Mondial din Qatar va fi a 22-a ediție a competiției, care s-a disputat pentru prima dată în 1930, în Uruguay. De-a lungul istoriei, 8 echipe naționale și-au adjudecat trofeul, Brazilia fiind deținătoarea recordului, cu 5 trofee câștigate.

Bucuria cuceririi unui astfel de trofeu e greu de egalat, acesta fiind un moment definitoriu în cariera unui fotbalist. Iar ceea ce simt căpitanii de echipă, cei care ridică primii cupa deasupra capului, este un sentiment aparte. În precedentele ediții ale Cupei Mondiale, 21 de fotbaliști au ridicat trofeul din postura de căpitan, trei dintre ei având această oportunitate și la Campionatul European, Franz Beckenbauer, Didier Deschamps și Iker Casillas.

Primii 9 căpitani au ținut în mâini trofeul care i-a purtat numele fostului președinte al FIFA, Jules Rimet, în timp ce următorii 12 și-au adjudecat noua cupă, denumită trofeul "FIFA World Cup".

FRANZ BECKENBAUER (Germania, 1974) – Este considerat cel mai mare fotbalist german din toate timpurile, fiind cel de-al cărui nume este legată inventarea poziției de libero. A fost supranumit "der Kaiser" ("Împăratul"), datorită calităților de lider și stilului de joc, care i-a permis să adopte mai multe roluri pe teren. A scris istorie în tricoul lui Bayern Munchen, cu care a cucerit trei Cupe ale Campionilor Europeni consecutive și o Cupă a Cupelor. A condus echipa națională a Germaniei la trei Campionate Mondiale și două Europene, fiind primul căpitan care a ridicat deasupra capului atât Cupa Mondială și trofeul Euro (la nivel de echipă națională), cât și Cupa Europei (la nivel de echipă de club).

DANIEL ALBERTO PASSARELLA (Argentina, 1978) – A fost primul căpitan argentinian care și-a condus echipa spre titlul mondial. Datorită calităților sale de conducător de joc, a pasiunii și a priceperii de care a dat dovadă pe teren, a fost numit "El Gran Capitán" ("Marele Căpitan"), "El Kaiser" și "El Caudillo" ("Șeful"). A fost unul dintre fundașii care au marcat cele mai multe goluri de-a lungul timpului, recordul său, de 175 de goluri, fiind doborât doar de Ronald Koeman (253 de goluri). De-a lungul carierei a jucat la River Plate, Fiorentina și Inter, iar după ce s-a retras din fotbal, a antrenat mai multe echipe, printre care naționalele Argentinei și Uruguayului, dar și River Plate, Parma, Monterrey și Corinthians.

DINO ZOFF (Italia, 1982) – Este cel mai în vârstă câștigător al Cupei Mondiale, ridicând trofeul deasupra capului la vârsta de 40 de ani, 4 luni și 13 zile. În Spania, a fost desemnat cel mai bun portar al turneului, fiind ales în echipa celei de-a 12-a ediții a competiției. A condus naționala Italiei, în 1968, spre titlul continental, fiind singurul italian care a câștigat atât Cupa Mondială, cât și Campionatul European. A fost pe locul 2 în clasamentul din 1973 pentru Balonul de Aur și a fost numit al treilea cel mai bun portar al secolului XX. La nivelul echipelor de club, a scris istorie în tricoul lui Juventus, alături de care a cucerit 6 titluri în Serie A, două Cupe ale Italiei și o Cupă UEFA. Ca antrenor, a ajuns cu naționala Italiei până în finala EURO 2000, pregătindu-le înainte și pe Juventus și Lazio.

DIEGO ARMANDO MARADONA (Argentina, 1986) – A fost cel mai important fotbalist al anilor '80-'90, fiind considerat de multe voci drept cel mai mare jucător al tuturor timpurilor, împărțind titlul de Jucătorul Secolului XX cu Pele. A evoluat la patru turnee finale ale Campionatului Mondial, cucerind trofeul din postura de căpitan în 1986, an în care a câștigat și Balonul de Aur. În Mexic, în partida contra Angliei din sferturile de finală, a marcat două goluri care au făcut înconjurul lumii, unul dintre ele fiind celebra reușita numită "Mâna lui Dumnezeu". De-a lungul carierei, a jucat pentru Boca Juniors, Barcelona, Napoli, Sevilla și Newell's Old Boys, cucerind 11 trofee.

LOTHAR MATTHAUS (Germania, 1990) – A condus echipa Germaniei de Vest spre titlul mondial în Italia, iar pentru prestația sa a obținut titlul de Fotbalistul European al anului. În 1991, a câștigat și trofeul FIFA World Player of the Year, fiind singurul german care a primit această distincție. A evoluat la 5 turnee finale ale Campionatului Mondial, în perioada 1982-1998, fiind deținătorul recordului pentru cele mai multe meciuri jucate. A participat și la 4 ediții ale Campionatului European, câștigând trofeul în 1980. Este jucătorul german cu cele mai multe selecții, având 150 de apariții în tricoul echipei naționale. Se află pe lista celor mai buni 100 de jucători de fotbal întocmită de Pele, iar Maradona l-a nominalizat drept "cel mai bun rival pe care l-a avut vreodată".

CARLOS CAETANO VERRI (DUNGA) (Brazilia, 1994) – Este al patrulea căpitan brazilian care a ridicat trofeul Campionatului Mondial deasupra capului, primul care a pus mâna pe noua variantă a cupei. Alături de Xavi, este unul dintre cei doi fotbaliști care au evoluat în câte o finală a Cupei Mondiale, a Jocurilor Olimpice, a Cupei Confederațiilor și a campionatului continental. La nivel de echipe de club, cele mai multe apariții le-a avut în tricoul celor de la Fiorentina, pentru care a evoluat în perioada 1988-1992. În cariera de antrenor a pregătit în două rânduri echipa națională a Braziliei, pe care a condus-o până la trofeele Copa America în 2007 și Cupa Confederațiilor în 2009, ajungând și în sferturile Campionatului Mondial în 2010.

DIDIER DESCHAMPS (Franța, 1998) – Actualul selecționer al Franței este al doilea căpitan din istoria fotbalului, după Franz Beckenbauer, care a reușit să ridice deasupra capului atât trofeul Champions League, cât și Cupa Mondială și trofeul Euro, fiind urmat doar Iker Casillas. A rămas în istoria fotbalului drept cel mai tânăr căpitan care și-a condus echipa spre cucerirea Ligii Campionilor, reușind asta în 1993, cu Marseille, care a devenit atunci primul – și deocamdată singurul – club din Franța care s-a impus în cea mai importantă competiție intercluburi de pe continent. De-a lungul carierei, a jucat, printre altele, la Nantes, Marseille, Juventus, Chelsea și Valencia, având în palmares trei titluri de campion al Italiei, două trofee Champions League, două Supercupe ale Italiei, și câte o Cupă a Angliei și Italiei.

MARCOS EVANGELISTA DE MORAES (CAFU) (Brazilia, 2002) – Este ultimul fotbalist brazilian care și-a condus echipa națională spre titlul mondial. Deține recordul pentru cele mai multe selecții în reprezentativa sud-americană și este singurul jucător din istorie care a jucat în trei finale consecutive ale Cupei Mondiale, câștigând edițiile din 1994 și 2002 ale turneului. Este considerat unul dintre dintre cei mai buni fundași laterali din toate timpurile și unul dintre cei mai buni apărători care au evoluat vreodată în Serie A. A fost selectat de Pele, în 2004, în topul celor mai mari 100 de fotbaliști din lume, iar în 2020 a fost inclus în Dream Team-ul Balonului de Aur. A scris istorie în tricourile echipelor Sao Paulo, AS Roma și AC Milan și și-a încheiat cariera cu 16 trofee câștigate la nivelul echipelor de club. S-a retras complet din fotbal în 2008.

FABIO CANNAVARO (Italia, 2006) – A condus Italia spre titlul mondial la turneul găzduit de Germania, în 2006, în urma căruia a fost poreclit "Il Muro di Berlino" ("Zidul Berlinului"), remarcându-se drept unul dintre cei mai buni fundași din toate timpurile. În total, a reprezentat Squadra Azzurra la patru Campionate Mondiale, două Campionate Europene, la Jocurile Olimpice de vară din 1996 și la Cupa Confederațiilor în 2009. În 2006, după victoria de la Mondial, a fost desemnat Jucătorul Anului, fiind singurul fundaș din istorie care a obținut această distincție. Și-a început cariera la Napoli, iar apoi a evoluat 7 sezoane la Parma, alături de care a câștigat 4 trofee, inclusiv Cupa UEFA. A mai trecut pe la Juventus și Real Madrid, înainte de a se retrage de la Al-Ahli, după un sezon în care marcat de accidentări. Ca antrenor, a trecut pe la Guangzhou, Al-Nassr și Tianjin Quanjian, iar din 2022 se află pe banca tehnică a celor de la Benevento, echipă din Serie B.

IKER CASILLAS (Spania, 2010) – Este unul dintre cei mai buni portari din istoria fotbalului, fiind numit "Sfântul Iker" pentru abilitatea de a reuși parade impresionante. Și-a dedicat cea mai mare parte a carierei clubului Real Madrid, alături de care a cucerit cinci titluri de campion al Spaniei, două Cupe ale Regelui, patru Supercupe și opt trofee internaționale. Datorită prestațiilor sale, Spania a devenit prima echipă din istoria Campionatului European care a reușit să cucerească două trofee consecutive, goalkeeper-ul stabilind un record impresionant al competiției: cele mai multe minute fără gol primit (509).

PHILIPP LAHM (Germania, 2014) – Considerat unul dintre cei mai mari fundași laterali ai tuturor timpurilor, a condus naționala Germaniei spre al treilea său titlu mondial. A participat la 3 ediții ale Cupei Mondiale, în 2006, 2010 și 2014, dar și la două ediții ale Campionatului European, 2008 și 2012, fiind inclus de fiecare dată în echipa turneului. La nivelul echipelor de club, a scris istorie în tricoul celor de la Bayern Munchen, alături de care a câștigat, printre altele, 8 titluri de campion al Germaniei, 6 Cupe și 3 Supercupe ale Germaniei, dar și un trofeu Champions League și o Supercupă a Europei.

HUGO LLORIS (Franța, 2018) – Este un portar care a reprezentat Franța atât la seniori, cât și la nivelurile U18, U19 și U21. A ajuns cu naționala de seniori până în sferturile de finală la Euro 2012 și la Mondialul din 2014, în finala Euro 2016, pierdută în fața Portugaliei, și în finala Cupei Mondiale din 2018, câștigată contra Croației. La nivelul echipelor de club, a trecut pe la Nice și Olympique Lyon înainte de a face pasul spre Tottenham, pentru care evoluează de 10 ani. Are în palmares o Cupă și o Supercupă a Franței, dar și un titlu de campion european U19.

Poveștile primilor 9 căpitani care și-au condus echipele spre victorii la Campionatul Mondial de fotbal pot fi citite AICI.