#VOCE Cine a avut ideea unei Cupe Mondiale de fotbal, povestea primului turneu final și a trofeului

Jules Rimet, un tânăr avocat parizian, a avut un vis măreț pe care și l-a împlinit cu excelență: să creeze un Campionat Mondial de fotbal. Pasionat de sportul rege, Rimet a înființat, mai ]ntâi, în anul 1897, la Paris, clubul Red Star. Dar ambițiile lui erau mai mari, astfel că în anul 1904 s-a implicat direct în fondarea FIFA, iar în anul 1908 a organizat pentru prima oară un turneu de fotbal la Jocurile Olimpice.

Primul Război Mondial avea să amâne pentru moment planurile lui Rimet, care visa la un Mondial desprins de JO. A fost înrolat în armata franceză și decorat pentru curajul său, iar, după război, în anul 1919, a devenit președintele Federației Franceze de Fotbal. Ideile inovative și preocuparea pentru fotbalul l-au adus, doi ani mai târziu, în poziția de președinte al FIFA, al treilea din istorie. Rimet avea să fie cel mai longeviv conducător din istoria organizației, pentru că a stat în fruntea FIFA 33 de ani, până în anul 1954. Francezul a reușit, de-a lungul anilor, să dezvolte organismul care patronează fotbalul: de la doar 12 membri, inițial, la 85 de țări incluse.

În anii '20, Rimet a revenit la ideea organizării unui turneu mondial de fotbal, iar în 1928 și-a pus planul în aplicare: a ales ca locație de defășurare Uruguay, în America de Sud. Motivele pentru care a optat pentru o țară cu sub 1,5 milioane de locuitori (cât avea Uruguay la acea vreme) au fost bine gândite. În primul rând, fotbalul în America de Sud era mult mai dezvoltat și tratat ca un sport profesionist.

În plus, Uruguay câștigase ultimele două finale ale Jocurilor Olimpice, din 1924 respectiv 1928. La ultima ediție înaintea primului Campionat Mondial, naționala celestă a reușit să câștige aurul contra țării sale vecine, Argentina în urma a două meciuri: 1-1 și 2-1. Deoarece FIFA recunoaște aceste două ediții ale Jocurilor Olimpice drept Campionate Mondiale, astăzi naționala sud-americană poartă patru stele deasupra emblemei de pe tricou.

Un alt motiv pentru care Uruguay a fost aleasă drept țară gazdă în 1930 a fost faptul că federația uruguayană de fotbal s-a angajat să acopere toate cheltuielile de călătorie, lucru care a facilitat participarea mai multor țări la turneu. Jules Rimet a călătorit către Uruguay împreună cu echipele participante din Europa la primul Campionat Mondial – Franța, Belgia, România și Yugoslavia, la care s-a alăturat și Brazilia pe transatlanticul italian SS Conte Verde. Turneul a fost inițial plănuit pentru 16 echipe participante, dar s-au prezentat doar 13. Deși acceptase invitația, naționala Egiptului n-a mai ajuns la Montevideo din cauza unei furtuni în Mediterană, cu o zi înainte de îmbarcarea către America de Sud. În plus, Japonia și Thailanda, reprezentantele Asiei, au spus "pas", nepermițându-și financiar să mai suporte drumul extrem de lung.

Când a pornit să traverseze Atlanticul, Jules Rimet a avut în bagajele sale trofeul ce urma a fi oferit echipei câștigătoare. Președintele FIFA a gândit Cupa Mondială ca o piesă de artă. A fost realizată din argint placat cu aur și sculptată de celebrul Abel Lafleur.

Uruguay avea să devină prima câștigătoare a acestui prim Campionat Mondial, după ce în finală a reușit să învingă din nou Argentina, ca și în ultima finală de JO. De data aceasta, victoria micului stat sud-american a fost mai clară: gazdele au învins cu scorul de 4-2, într-un ultim act în care fiecare repriză a fost jucată cu câte o minge agreată de cele două combatante în parte. În prima repriză, predecesorii lui Maradona și Messi au condus cu 2-1, iar apoi, când mingea a fost schimbată, Uruguay a punctat de 3 ori pe tabelă, impunându-se.

România a jucat un meci în grupe cu câștigătoarea turneului, dar Adalbert Deșu (primul marcator tricolor la un turneu final) și ceilalți tricolori nu au avut șanse, 0-4. Totuși, România a câștigat primul meci la Campionatul Mondial - a învins cu scorul de 3-1 pe Peru, într-o partidă la care numărul de spectatori a rămas cel mai mic din istoria Cupei Mondiale: 300.

Uruguay a păstrat Cupa Mondială până în 1934, an în care a cedat-o Italiei. Când a creat turneul mondial de fotbal, Jules Rimet a hotărât ca trofeul să rămână în vitrina câștigătoarei timp de patru ani. Până când Mondialul e cucerit de 3 ori de o națională, caz în care trofeul rămâne în vitrina acesteia (cazul Braziliei, în 1970). Destinul strălucitoarei cupe a fost însă, unul încărcat de aventuri nebănuite. Înaintea Campionatului Mondial din Anglia, din 1966, trofeul a dispărut de sub paza strictă a autorităților engleze, dar a fost recuperat cu ajutorul unui câine polițist pe nume Pickles. Culmea absurdului, evenimentul s-a repetat tragic, în anul 1983, la Rio de Janeiro, când 4 hoți au deposedat Brazilia de Cupă. Legendarul trofeu trofeu nu a mai fost recuperat, motiv pentru care actualul (acordat din 1974 și realizat de italianul Gazzaniga), rămâne în permanență, sub pază strictă, la Muzeu Fotbalului, din Zurich, Elveția. El părăsește locația doar pentru finalele de Mondial, învingătoarea primind ulterior o replică.