Dennis Bergkamp - olandezul (ne)zburător

Pe 10 mai 1969 s-a născut în suburbiile Amsterdamului, într-o familie numeroasă din clasa muncitoare, Dennis Nicolas Maria Bergkamp, unul dintre cei mai mari jucători de fotbal din toate timpurile. Primul prenume, Dennis, i-a fost dat de tatăl său după cel al legendarului jucător al lui Manchester United, Denis Law. Interesant este faptul că Dennis Bergkamp îl avea drept idol pe marele jucător al lui Tottenham, Glenn Hoddle. Dar și mai interesant este faptul că Bergkamp a ajuns unul dintre cei mai importanți jucători din istoria lui Arsenal, marea rivală a lui Spurs.

Produs al Academiei lui Ajax și jucător emblematic al clubului din Amsterdam, dar mai ales o legendă a clubului Arsenal, Dennis Bergkamp a evoluat de-a lungul carierei în 738 de meciuri în toate competițiile, pentru Ajax, Inter și Arsenal și a marcat 269 de goluri. La Ajax a fost golgheterul Eredivisie timp de 3 sezoane la rând, marcând peste 30 de goluri în fiecare sezon, și asta deși nu a fost niciodată un atacant de careu. În naționala Olandei, Bergkamp a debutat pe 26 septembrie 1990, într-un meci cu Italia și a adunat 79 de selecții marcând 37 de goluri. Bergkamp a fost unul dintre jucătorii de bază ai Olandei la Europeanul din 1992, a marcat 3 goluri și a contribuit decisiv la calificarea echipei în semifinale, un European câștigat surprinzător de Danemarca. La finalul turneului, olandezul a fost ales în dream team-ul competiției. După numai un an avea s-a transferat la Inter Milano, în cel mai puternic campionat din lume la acea dată, Serie A. Dar perioada petrecută în Italia a reprezantat un hiatus în cariera atacantului olandez, acesta reușind doar 11 goluri în 52 de meciuri. La Mondialul din 1998 a făcut un turneu final excelent, a marcat golul victoriei în sfertul de finală cu Argentina, dar Olanda a fost eliminată în semifinale de Brazilia, în urma loviturilor de la 11 metri. Bergkamp a fost desemnat în cea mai bună echipă a turneului. În 1997, pe când evolua la Arsenal a reușit uimitoarea performanță de a fi votat cu golul lunii, atât pentru prima poziție cât și pentru locurile 2 și 3!

La Ajax, sub conducerea lui Louis Van Gaal, Bergkamp s-a cizelat într-un decar de talie mondială. Până la vârsta de 24 de ani, acesta a reușit să marcheze 122 de goluri pentru Ajax, clubul la care a visat dintotdeauna să joace. Bergkamp a reușit să câștige cu clubul din Amsterdam un titlu de campion, două cupe ale Olandei, o Cupă a Cupelor, și o Cupă UEFA. Tot la Ajax, Dennis Bergkamp a câștigat de două ori trofeul de cel mai bun jucător al anului, și tot de două ori trofeul de cel mai bun jucător olandez. În sezonul 93-94, olandezul a fost golgheterul Cupei UEFA, pe când evolua la Inter, club cu care a și câștigat a doua Cupă UEFA din carieră. În sezonul 97-98, a fost ales jucătorul anului pentru Arsenal, și cel mai bun jucător din Premier League.

De-a lungul carierei sale, Dennis Bergkamp s-a remarcat prin profesionalismul de care a dat dovadă pe teren, o viață extrasportivă ireproșabilă, constanță în evoluții, și un talent extraordinar care l-a făcut un adevărat magician al balonului. Aproape că nu există gol sau asist al său care să nu fie de generic. Spectaculos este cel mai potrivit epitet pentru a descrie jocul său.

Bergkamp a făcut parte dintr-o generație a Olandei de excepție, cu jucători precum Marc Overmars, Frank De Boer, Patrick Kluivert, Clarence Seedorf sau Edgar Davids, dar o generație care nu a câștigat niciun trofeu. Olanda de la mijlocul anilor 90 și începutul anilor 2000, practica un fotbal care aducea aminte în multe aspecte de fotbalul total propus de Rinus Michels la naționala Olandei din anii 70.

Acea națională a Olandei condusă din teren de fabulosul Johan Cruyff, cunoscută în istoria fotbalului drept “Portocala Mecanică” (cu referire la filmul omonim al lui Stanley Kubrick) în ciuda jocului prestat nu a reușit să câștige nici ea vreun trofeu, pierzând două finale de Mondial în 1974 și 1978. Abia în 1988, când pe scenă au apărut Van Basten, Rijkaard și Gullit, Olanda avea să câștige primul și singurul său trofeu din fotbalul internațional, Europeanul disputat în Germania de Vest.

Când Bergkamp a ajuns pe Highbury, în 1995, după două sezoane dezamăgitoare la Inter, nimeni nu credea că olandezul își va pune atât de mult amprenta în istoria clubului. În primele 6 meciuri din Premier League, Bergkamp nu a marcat, din postura de al doilea atacant. Presa sportivă din Anglia i-a taxat imediat prestațiile slabe prin articole și editoriale defăimătoare. La acea vreme pe banca ”tunarilor” se afla Bruce Rioch, un antrenor scoțian care se remarcase la Bolton Wanderers, și care acum începea să fie criticat pentru faptul că Bergkamp ajunsese la Arsenal la insistențele sale, mai ales după ce clubul londonez a plătit pe atunci o sumă record de 7.5 milioane de lire pentru transferul său. Abia în etapa a 7-a din campionat, Bergkamp s-a descătușat și a reușit să înscrie primul său gol pentru Arsenal, într-un meci cu Southampton. Tot el este cel care, în ultimul meci al sezonului 95-96, a reușit golul victoriei în meciul cu Bolton, gol care i-a dus pe tunari pe un loc de Cupa UEFA. Despre Bergkamp se scria acum la superlativ.

Dar în sezonul următor Rioch este demis și pe banca ”tunarilor” este adus Arsene Wenger. Era anul 1996 și lucrurile aveau să se schimbe radical atât pentru Arsenal cât și pentru cariera lui Bergkamp. A urmat poate cea mai bună perioadă din istoria clubului londonez, cu Wenger pe bancă ”tunarii” au reușit performanțe istorice, printre care câștigarea unui titlu de campioni fără nicio înfrângere în 38 de etape, în sezonul 2003-2004.

Până în 2006 când avea să pună ghetele în cui, Bergkamp a câștigat cu Arsenal 3 titluri de campion, 4 Cupe ale Angliei și 3 Supercupe. De asemenea, olandezul a avut în palmares și o finală de Champions League și una de Cupa UEFA, ambele pierdute.

Tot el este autorul celui mai frumos gol din istoria Premier League, așa cum a fost votat în 2017. În meciul cu Newcastle din 2002, Bergkamp a reușit ceva magic chiar pe St. James Park! În minutul 11 al patidei, atacantul olandez a primit o pasă de la Robert Pires la marginea careului, și a făcut o preluare de geniu în fața fundașului ”coțofenelor” Nikolas Dabizas, urmată de o piruetă, după care a marcat la colțul lung cu un șut plasat. Acest gol poate fi comparat prin frumusețe cu cel reușit de Marco van Basten în meciul contra URSS de la EURO 1988.

Aceste sclipiri de geniu ale lui Bergkamp l-au determinat pe legendarul Pele să îl intorducă pe ”olandezul zburător” în topul FIFA 100 al celor mai buni fotbaliști în viață. Deasemenea, în 2007 acesta a fost introdus în English Football Hall of Fame, primul și singurul olandez care a reușit acest lucru, iar în 2021, Bergkamp a fost introdus și în Premier League Hall of Fame.

Dennis Bergkamp a fost unul dintre cei mai buni decari din istoria fotbalului, chiar dacă anvergura carierei sale nu a depășit-o pe cea a lui Maradona sau Pele, și poate nici măcar pe cea a lui Zidane sau Totti. Dar el a fost un decar care a jucat întotdeauna în slujba echipei, cu pase de geniu și o inteligență de joc rar întâlnită pe un teren de fotbal. Acest aspect l-a determinat pe Thierry Henry să afirme că Bergkamp este cel mai bun jucător cu care a fost coechipier în toată cariera sa.

Niciunui alt jucător de fotbal nu i se potrivește mai bine apelativul de “jucător complet” așa cum se întâmplă în cazul lui Dennis Bergkamp – avea dribling, avea pasă, avea viziune, intelgență de joc, execuție, disciplină, făcea ambele faze, atac și apărare, și nu în ultimul rând avea un talent fantastic. Fostul internațional galez, John Hartson, atacant care a trecut și pe la Arsenal în periaoda 95-97, și a fost coleg cu Bergkamp, mărturisea într-un interviu din studioul BT Sports, referitor la care este cel mai bun jucător cu care a jucat în carieră, următoarele –

După încheierea carierei, Dennis Bergkamp a revenit în cadrul clubului Ajax unde a îndeplinit diferite funcții manageriale din 2011 până în 2017, nefiind atras în niciun moment de o carieră în antrenorat.

Dennis Bergkamp se identifică până în cele mai mici detalii cu Arsenal, și nu cred că există alți jucători mai importanți decât el pentru istoria modernă a ”tunarilor” în afară de Tony Adams și Thierry Henry.

Paradoxal, “olandezul zburător” Dennis Bergkamp a avut o fobie de zborul cu avionul. Se pare că această fobie a apărut în timpul Campionatului Mondial din 1994, când motorul unui avion s-a oprit în zbor, iar un jurnalist aflat la bord ar fi făcut o glumă cum că avea o bombă în bagaj. Totuși Bergkamp mărturisea în autobiografia sa că frica de zbor a început să apară în perioada petrecută la Inter Milano, când era nevoit să efectueze multe zboruri cu avioane de mici dimensiuni pentru a disputa partidele din deplasare. Pentru această problemă Bergkamp a apelat la ajutor de specialitate din partea psihologilor. Această fobie l-a pus în postura de a nu putea face deplasări lungi mai ales în meciurile din Champions League, pe când evolua la Arsenal, pierzând astfel echipa în partide importante. Pentru unele meciuri, olandezul se deplasa cu mașina sau cu trenul, dar oboseala și timpul petrecut pe drum, încurcau foarte mult planurile lui Arsene Wenger. Însă de fiecare dată atacantul olandez a fost susținut de club și a primit înțelegere în această privință. Poate că dacă nu ar fi avut frică de zbor, cifrele sale ar fi fost și mai spectaculoase.

Astăzi, în fața stadionului Emirates, statuia lui Dennis Bergkamp, imortalizat în poziție de voleu, ridicată în 2014, domină impunătoare intrarea în stadion, alături de alte 4 legende ale clubului londonez – Tony Adams, Herbert Chapman, Ken Friar și Thierry Henry, și asta spune totul despre cât de mare a fost olandezul (ne)zburător.