Articol scris de Tibi Munteanu
Trei înfrângeri și un succes, acesta este bilanțul tricolorilor în meciurile disputate până acum în UEFA Nations League, iar obiectivul setat inițial, cel de a câștiga grupa, a devenit aproape imposibil. Ce concluzii tragem după aceste patru partide?

Campanie nouă, selecționer nou, veșnice speranțe

Fotbal
Trei ani de la acel EURO U21 fantastic. Unde sunt acum protagoniștii acelor performanțe?
ACUM O ZI
După plecarea lui Mirel Rădoi, unul dintre cei mai criticați selecționeri din ultimii ani, s-au reaprins speranțele suporterilor români, odată cu sosirea lui Edward Iordănescu, asta la capătul unor negocieri eșuate între reprezentanții Federației Române de Fotbal și variante precum Gică Hagi, Dan Petrescu, Răzvan Lucescu sau Ladislau Boloni.
Am crezut că poate e restartul de care are nevoie naționala, că poate se va schimba ceva în bine și vom putea obține rezultate mulțumitoare în Liga Națiunilor, mai mult ca antrenament pentru viitoarea campanie de calificare la EURO 2024, însă realitatea ne lovește în față, poate mai tare ca niciodată.
Citește și:

Semnalele veneau încă din amicale

Sub comanda noului antrenor, România a debutat cu un eșec, pe noua arenă din Ghencea, în fața unei selecționate a Greciei mult sub cea care făcea spectacol în fotbalul european în urmă cu aproape două decenii și, totodată, o națională care este cu 7 locuri mai jos decât noi în clasamentul FIFA.
Nu am arătat mare lucru, am trimis un singur șut pe spațiul porții adverse și am pierdut cu 1-0, iar publicul deja începuse scandări de demitere, prevestind parcă perioada neagră care avea să urmeze.
În următorul amical, în deplasare în Israel, am făcut o primă repriză bună, am marcat de două ori și am intrat la cabine cu avantaj dublu. Speranțele s-au reaprins, dar s-au și stins ușor, pentru că selecționata de pe locul 76 în clasamentul FIFA a revenit în partea secundă și a marcat două goluri, partida terminându-se la egalitate.
Începeau deja să existe voci care susțineau că drumul este unul bun și că, având în vedere advesarii pe care urma să-i întâlnim în grupa de Nations League, putem trage speranțe la primul loc și, automat, la o "scurtătură" către calificarea la un Campionat European.

Stăm prost la multe capitole

Din patru meciuri, într-o singură repriză am arătat cu adevărat bine - prima din duelul cu Finlanda, când am și izbutit să marcăm singurul gol.
Cu un lot cu doar 3 atacanți de meserie, dar cu patru portari, o mulțime de fotbaliști cu valențe defensive și cu un selecționer care a declarat, în repetate rânduri, că preferă eficiența în detrimentul spectacolului, ne-am imaginat că va exista o nouă eră Pițurcă, cu un stil de joc defensiv, la greșeala adversarului.
Strategia nu e una greșită și istoricul ne-o dovedește, dar una e teoria și cu totul alta practica, pentru că după aceste patru jocuri, România a încasat 6 goluri și a marcat unul singur, o statistică îngrozitoare.
Am expediat DOAR 10 șuturi pe spațiul porților adverse și jumătate dintre acestea au fost în victoria din Giulești cu Finlanda, însă nici la alte capitole nu stăm bine. Media posesiei în cele 4 meciuri a fost de 49,5%, iar numărul ocaziilor create, conform statisticii, este în total de 43, dintre care aproape jumătate (18) au fost în primul meci de pe teren propriu.
Câte ocazii și-au creat adversarii noștri în meciurile cu noi? Muntenegru 27, în ambele meciuri, Bosnia 9, iar Finlanda 16, în timp ce Florin Niță a fost pus la încercare de 13 ori.
Nu vedem relații de joc, nu vedem posesie în jumătatea adversarilor, nu vedem sclipiri, dar vedem gafe mari în defensivă, pase simple care nu-și găsesc destinația și jucători care se plimbă pe teren, de parcă nu le-ar face cinste să îmbrace tricoul naționalei.
Vedem un decar care rupe plasele în prima ligă a Turciei, dar care parcă uită fotbalul când ajunge la lotul național, care parcă știe să paseze doar cu călcâiul, însă nu se remarcă cu aproape nimic atunci când primește minute. Vedem un fundaș central care ne este și căpitan și care evoluează într-unul din cele mai importante campionate europene, dar care greșește decisiv în mai multe rânduri și nu ne oferă absolut deloc siguranța de care avem atât de mare nevoie. Vedem un atacant care a fost la un pas să promoveze în Serie A, dar care nu poate marca cu poarta goală și nici din lovitură de la 11 metri.
Citește și:

Plusurile de care trebuie să ținem cont

Sunt și părți bune, puține ce-i drept, dar de la care putem pleca, pe care le putem dezvolta și de care trebuie neapărat să profităm.
Florin Niță este primul punct forte, cu toate că a încasat 6 goluri și poate fi acuzat de faptul că în returul cu Muntenegru, la deschiderea scorului, n-a ieșit pe centrare, este cu adevărat un exemplu de atitudine și motivație, caracteristici care ar trebui să le fie insuflate și celorlalți fotbaliști din lot. A avut parade salvatoare și, probabil fără el, ar fi fost și mai adâncă prăpastia dintre golurile marcate și cele primite.
De atitudine bună și spirit de sacrificiu au dat dovadă și alți fotbaliști care trebuie menționați: Andrei Rațiu, Andrei Burcă, Marius Marin, Darius Olaru, Răzvan Marin și chiar Deian Sorescu sau Alexandru Cicâldău, fotbaliști care au pus osul, au alergat și s-au luptat pentru orice minge. Dintre ei, puțini s-au remarcat pe teren și cu alte isprave, însă motivația pe care au arătat-o trebuie să fie tonul cu care să înceapă adunarea la echipa națională.
De asemenea, Nicușor Bancu a arătat bine, în ciuda faptului că a sa convocare a fost extrem de criticată, din cauza scandalului creat în urma gestului său din finalul sezonului, când și-a lovit un adversar cu capul în piept, în stilul Zidane. A părut că a putut trece peste acel moment, că și-a învățat lecția și că e capabil să ajute echipa națională.
Și, din nou, sperăm. Sperăm la revenirea lui Ianis Hagi, la revenirea la forma care l-a consacrat pe Nicolae Stanciu, la faptul că stranierii vor primi mai multe minute la echipele de club la care activează și, nu în ultimul rând, sperăm că se vor produce schimbări importante la nivelul conducerii FRF, pentru că e inacceptabil să ștergem cu buretele această serie neagră și să nu existe responsabili, să nu-și asume nimeni faptul că am ajuns într-un moment în care nimic nu funcționează cum trebuie în fotbalul românesc.

La ce să ne așteptăm?

Mai sunt două partide rămase de disputat, ambele în a doua jumătate a lunii septembrie, în deplasare în Finlanda și pe teren propriu contra Bosniei și Herțegovinei, dar precum moralul fotbaliștilor, speranțele fanilor sunt la o cotă alarmant de mică.
Scenariul obținerii primului loc este aproape imposibil, România având nevoie de două victorii, dar și de jocul rezultatelor dintre celelalte contracandidate, însă un obiectiv mai realist ar fi menținerea în Liga B a UEFA Nations League.
În momentul de față, suntem pe ultimul loc al grupei și dacă nu vom reuși până la final să devansăm nicio națională din grupă, cu toate că în clasamentul FIFA suntem selecționata cea mai bine clasată dintre cele patru (locul 48), vom retrograda în lumea a treia a fotbalului european și ne vom bate cu țări precum Insulele Feroe, Luxemburg, Kosovo, Azerbaijan sau Gibraltar.
Să nu ne plângem, pentru că se poate și mai rău, dacă e să ne gândim că Turcia, Grecia, Irlanda de Nord, Slovacia sau Macedonia de Nord sunt deja în Liga C, însă mai e doar un pas până să fim și noi acolo, din păcate.
Fotbal
Edi Iordănescu ar putea pleca de la națională în septembrie! Anunțul făcut de președintele FRF
29/06/2022 LA 15:51
Fotbal
Florin Niță, indicii despre posibila despărțire de Sparta Praga! Ce planuri de viitor are
29/06/2022 LA 11:19