#Voce Premier League, văzut de sus

Începe "marele circ" din fotbal astăzi, în Anglia, mai devreme decât eram obișnuiți, 5 august, pentru că până și inventatorii fotbalului trebuie să se grăbească că nu cumva să deranjeze în vreun fel halucinantă Cupa Mondială de anul acesta, care începe pe 21 noiembrie(?!?!) în Qatar. Pleiadă de vedete din teren parcă e mai strălucitoare că niciodată, chiar dacă s-a mai pierdut un Mane (Bayern), un Rudiger (Real Madrid) sau un Lukaku, ultimul revenind la Inter Milano, dar probabil păstrându-și casă din Londra, fiindcă niciodată nu știi cum te trezești dimineață și vrei un english breakfast în detrimentul croissantului cu Nutella și cafelei scurte. Dar în mărețul Premier League au venit staruri precum Haaland și Darwin Nunez, gata să arate de ce sunt considerați copiii teribili ai fotbalului actual. Iar suporterii englezi, renumiți pentru alcoolismul care le ascute simțurile, gata să le dedice cântece personalizate, coruri atât de faimoase pe stadioanele din Insula, coruri ce au făcut deliciul mass-mediei, suporterilor obișnuiți sau chiar fotbaliștilor.

Doris Day a compus "Que seră seră" și nu i-ar fi trecut prin minte, când a făcut-o, că zeci și sute de variante vor răsună în peluzele englezești. Una din cele mai faimoase este cea a fanilor lui Liverpool, care se referă la fostul lor căpitan, Steven Gerrard, "...he pass the ball 40 yards, he's big and he's f...g hard, Steve Gerrard, Gerrard".

Evident că acest cor nu a rămas fără răspuns din partea rivalilor și, după celebra alunecare din față lui Demba Ba și din față titlului de campioană, fanii inventivi ai lui Chelsea, Manchester United sau City, au creat propria varianta cu versuri puțîn mai neortodoxe, dar în spiritul umorului ce-i caracterizează pe britanici.

La începutul anilor 2000, un scandal de dopaj izbucnea în Insula și îl privea pe fundașul de "fier" al lui Man United, Rio Ferdinand. Ei bine, fanii lui West Ham United au adaptat piesă celor de la Duran Duran, cu același titlu că numele prenumele fotbalistului, și a ieșit cam așa, "His name is Rio and he watches from the stand...", Ferdinand fiind suspendat 8 luni pentru acest scandal.

Umorul englezesc avea să îl țintească și pe Luis Suarez, mai exact dintîi atacanului uruguayan pentru că, pe mai toate stadioanele unde Liverpool juca, fanilor adverși le trebuiau câteva minute pentru a dezlănțui "Your teeths are offside, your teeths are offside, Luis Suarez, your teeths are offside" pe ritmurile celor de la Beach Boys și al lor hit "Sloop John B".

Și, că tot suntem la "atac la persoană", nici olandezul Jimmy Floyd Hasselbaink nu a scăpat de ironiile fanilor, celor de la Newcastle, de dată asta; "Fat Eddie Murphy, you're just a fat Eddie Murphy", în rasetele și aplauzele asistenței de pe St. James Park. Iar Jimmy chiar știa de glumă.

Probabil cei mai temuți fani din Anglia, Millwall "yobs" au preluat acordurile lui Rod Stewart, "We are sailling" și au compus una dintre cele mai cunoscute cântece de stadion, "No one likes us and we don't care", ce caracterizează în amănunt raportul dintre suporterii de pe The Den și rivalii lor.

Beatlesii nu au fost ocoliți de ritmurile tribunelor britanice, "Yellow Submarine" găsindu-și corespondent în alte zeci de variante derivate, cea mai cunoscută fiind a celor de la Red Army, United, "we all live în a red submarine", așa cum menționează și autorul Colin Blaney în una din cărțile sale.

The Clash cu "Police and Thieves", Neil Diamond cu "Sweet Caroline", cântat în miile de puburi înaintea meciurilor, Status Quo cu "Rockin' all over the world" au scris pagini de istorie în subcultura britanică, subcultura care conferă o culoare și o căldură aparte fotbalului englezesc, chiar și într-o noapte friguroasă în Stoke.

Premier it is!