#VOCE Strigătul de durere al unui fan rapidist: De la extaz la agonie… doar cinci litere: Rapid

Un banner dintr-un alt timp, de pe bătrânul Giulești (De la agonie la extaz... doar cinci litere, Rapid), care astăzi din păcate, e invers, pare să descrie perfect starea actuală a clubului. Rapid nu e doar o echipă. E o stare, uneori o suferință greu de explicat. Pentru cei care trăiesc acest fenomen, ceea ce se întâmplă acum nu ține doar de rezultate, ci de o prăbușire lentă, fără diagnostic.

Adrian Iencsi, în "Fotbalul - Povestea mea": "A fost cel mai frumos moment petrecut la Rapid"

Sursa video: Eurosport

Articol scris de Adrian Mitran

Al patrulea an consecutiv în play-off pentru Rapid. La prima vedere, o performanță. În realitate, o prezență fără consistență, fără direcție, fără acel ”ceva” care separă echipele bune de cele care câștigă ocazional. Rapid pare prins într-un cerc vicios, unde speranța renaște sezon după sezon doar pentru a fi, inevitabil, zdrobită.

Vinovați? Toată lumea și nimeni. Conducerea, antrenorii, jucătorii, chiar și suporterii — fiecare are partea lui de responsabilitate, iar această multitudine de ”diagnostice” nu face decât să confirme haosul. Ca în medicină, prea multe opinii duc la confuzie. Diferența e că aici pacientul — Rapid — nu pare să primească tratamentul de care are cu adevărat nevoie.

Superliga

Totul despre scandalul de la CFR Cluj! Cota pe un galben încasat de Djokovic a scăzut foarte mult

07/07/2026 la 18:03

Claudiu Petrila (Rapid)

Credit imagine: Getty Images

Problema nu e doar tactică sau tehnică. E profund mentală. Campionii nu se nasc din întâmplare, ci dintr-o cultură a victoriei. Iar Rapid, în toți acești ani de după renaștere, nu a reușit să construiască așa ceva. Instabilitatea de la nivelul conducerii — schimbări frecvente, decizii discutabile, direcții neclare — a contaminat întregul club. Când fundația e șubredă, nu ai cum să ridici un edificiu solid.

La nivelul lotului, lucrurile nu stau mai bine. Lipsa de responsabilitate a devenit o constantă, nu o excepție. Exemplele sunt la vedere: decizii individuale discutabile, atitudini egoiste, lipsă de asumare în momente cheie. Nu mai vorbim de excepții, ci de un tipar. Iar într-o echipă care aspiră la performanță, astfel de lucruri nu ar trebui să existe.

Banca tehnică? Prinsă la mijloc. Criticată, schimbată, readusă în discuție sezon după sezon. Și totuși, indiferent de nume, rezultatul a fost același: play-off bifat, obiective ratate. Poate că întrebarea nu mai e ”cine antrenează?”, ci ”ce antrenează, de fapt, acest club?”.

Victor Angelescu (sursă: pagina de Facebook a clubului Rapid)

Credit imagine: Facebook

Rapidul a rămas fără bărbați adevărați

Pentru că adevărata problemă rămâne lipsa de caracter colectiv. Lipsa acelei ”bărbății” despre care se vorbește atât de des în fotbal. Să ajungi constant între cei mai buni și să nu contezi cu adevărat spune totul despre mentalitatea construită — sau, mai corect spus, despre lipsa ei.

Iar suporterii? Poate cea mai dureroasă rană. Cei care au fost acolo când nu era nimic, când Rapidul însemna doar speranță și noroi, sunt astăzi dezbinați. Și, poate cel mai grav, ignorați. Într-un club în care legătura cu tribuna ar trebui să fie sacră, tăcerea conducerii devine apăsătoare.

Fanii Rapidului

Credit imagine: Getty Images

La Rapid, apele nu mai sunt doar tulburi — sunt învolburate, imprevizibile, chiar apăsătoare. Și întrebarea rămâne: cine le va liniști și, mai ales, când?

Semnat,
un rapidist în agonie.

Superliga