Arpad Weisz, primul antrenor străin care a câștigat titlul cu Inter. Chivu va deveni al 4-lea antrenor străin care aduce Scudetto în casa Inter

Când vorbim despre antrenorii legendari ai lui Inter Milano, numele lui Helenio Herrera, Simone Inzaghi sau Jose Mourinho vin imediat în minte. Puțini însă își amintesc de omul care a câștigat primul Scudetto al clubului în formatul modern de Serie A și care a devenit, totodată, primul antrenor străin care a cucerit titlul în Italia. Numele lui este Arpad Weisz. Născut pe 16 aprilie 1896 în Solt, Imperiul Austro-Ungar (astăzi Ungaria), Weisz a fost inițial un fotbalist promițător. A jucat ca extremă stânga și a strâns chiar șase selecții pentru naționala Ungariei. O accidentare gravă la genunchi i-a curmat însă cariera de jucător prematur. La doar 30 de ani, în 1926, a ajuns ca antrenor secund la Alessandria, iar apoi s-a întors la Milano, la clubul pe care avea să-l schimbe pentru totdeauna și unde evoluase anterior în 10 meciuri, marcând trei goluri. Interul acelor ani nu mai era exact ”Internazionale”. Regimul fascist al lui Mussolini impusese fuziunea cu Unione Sportiva Milanese, iar clubul se numea Ambrosiana-Inter. Numele ”Internazionale” avea conotații prea socialiste pentru dictatură, iar antrenorul maghiar a fost nevoit să-și italianizeze numele în ”Veisz”. Detalii birocratice care nu au contat însă pe teren.

Sezonul 1929/1930 a intrat în istorie ca primul campionat italian jucat în sistem round-robin (toată lumea cu toată lumea, un singur clasament). Până atunci, titlul se decisese prin grupe regionale și finale. Weisz, la doar 34 de ani, a condus Ambrosiana-Inter spre un triumf istoric. A devenit astfel nu doar primul antrenor străin campion al Italiei, ci și cel mai tânăr antrenor care a câștigat vreodată Serie A, un record care rezistă și astăzi, după aproape un secol. Echipa sa juca un fotbal modern, dinamic, bazat pe colectiv și pe idei tactice inovatoare. Weisz a fost printre primii antrenori din Italia care conduceau personal antrenamentele în trening, nu doar de pe margine, cu costum și cravată. A adaptat sistemul W-M (inspirat din fotbalul englez al lui Herbert Chapman de la Arsenal) și a pus accent pe pregătirea fizică și pe disciplina tactică. A scris chiar și un manual de fotbal de succes, cu prefață semnată de însuși Vittorio Pozzo, selecționerul care avea să câștige două Cupe Mondiale cu Italia. Cea mai importantă ”descoperire” a sa a fost un puști de 17 ani: Giuseppe Meazza. Weisz l-a debutat, l-a modelat și l-a transformat într-unul dintre cei mai mari fotbaliști ai secolului XX. ”Peppino” a marcat 31 de goluri în acel sezon de titlu și a devenit simbolul nerazzurrilor. Weisz a știut să construiască în jurul talentului său un colectiv echilibrat, cu fundași solizi și un joc de echipă care a depășit individualitățile rivalelor. După titlul din 1930, Weisz a mai avut o perioadă la Inter (1932-1934), obținând locuri secunde onorabile și ajungând în finala Cupei Mitropa (predecesorul Ligii Campionilor). Succesul de la Milano i-a deschis porțile spre o nouă provocare: Bologna.

La Bologna, Weisz a atins apogeul carierei. A câștigat două titluri consecutive de Serie A în 1935/36 și 1936/37, plus Tournoi International de l'Exposition Universelle de Paris în 1937, unde a învins Chelsea în finală cu 4-1. Cu Bologna a devenit primul antrenor care câștiga Scudetto cu două cluburi diferite. La 41 de ani, părea destinat unor realizări și mai mari, dar destinul i-a rezervat o tragedie cumplită. Weisz era evreu. În 1938, legile rasiale ale lui Mussolini l-au lovit direct: a fost demis, copiii săi au fost dați afară din școli, iar familia a fost nevoită să părăsească Italia în ianuarie 1939. Au plecat întâi în Franța, apoi în Olanda, unde a antrenat un club mic, DFC. Invazia nazistă din 1940 a oprit totul, iar familia Weisz a fost deportată. Arpad, soția sa și cei doi copii au ajuns în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Pe 31 ianuarie 1944, la doar 47 de ani, Arpad Weisz a fost ucis în camerele de gazare. Întreaga familie Weisz a pierit în Holocaust.

Astăzi, numele lui Arpad Weisz este prea puțin amintit în afara cercurilor de pasionați de istoria fotbalului. Inter și Bologna i-au adus omagii în ultimii ani, mai ales de Ziua Internațională a Comemorării Holocaustului.

Tinerii academiei lui Inter află povestea sa, iar în Budapesta i s-a ridicat o statuie. Weisz nu a fost doar un antrenor de succes, ci un vizionar care a ajutat la modernizarea fotbalului italian, un pedagog care a lansat cariera lui Meazza și un om care a demonstrat că fotbalul poate transcende granițele naționale. A câștigat trei titluri de Serie A în total și a lăsat o amprentă tactică vizibilă decenii întregi. Succesul său cu Inter din 1930 rămâne un moment fondator: primul titlu într-un campionat unitar, cucerit de un străin tânăr și talentat, care visa un fotbal mai inteligent și mai frumos. Istoria fotbalului este plină de trofee, dar și de umbre. Povestea lui Arpad Weisz ne amintește că în spatele fiecărui Scudetto se află nu doar tactică și goluri, ci și vieți umane, curaj și, uneori, o tragedie cutremurătoare. Când Giuseppe Meazza marca gol după gol pentru Inter și Italia, o parte din geniul acelui fotbal venea de la omul care l-a descoperit și l-a format pe banca lui Ambrosiana. Un maghiar evreu care a murit la Auschwitz, dar ale cărui idei au supraviețuit în ADN-ul modern al fotbalului.