Sampdoria se prăbușește! Din fosta campioană a Italiei nu a mai rămas aproape nimic: povestea unei crize profunde care poate duce la faliment

Sampdoria este un nume mare al fotbalului italian, iar modul în care se zbate în subsolul clasamentului din Serie B este greu de înțeles pentru cei care au văzut în acțiune echipa lui Mancini, Vialli, Lombardo, Pagliuca, Cerez, Gullit, Platt, Montella sau Seedorf.

La sfârșitul lunii august 2019, legendarul Gianluca Vialli a venit la Genova alături de antreprenorii Jamie Dinan și Alex Knaster, proprietari ai fondurilor de investiții York Capital și, respectiv, Pamplona Capital. Pe masă a fost ofertă de 65 de milioane de euro pentru preluarea Sampdoriei de la Massimo Ferrero, un personaj detesat de către fanii Blucerchiati, și o investiție totală de 120 de milioane de euro pentru restructurarea clubului. Negocierile păreau să meargă bine: Ferrero avea probleme financiare, părea hotărât să vândă, fanii doreau o schimbare, iar vânzarea a fost susținută și de familia Garrone, acționar minoritar al clubului.

La începutul lunii octombrie 2019 însă, așa-numitul "grup Vialli" și-a anunțat retragerea din această afacere: Dinan și Knaster ajunseseră să pună pe masă 102 milioane pentru achiziție, dar Ferrero cerea 140, o cifră exagerată pentru ceea ce era Sampdoria la acea vreme. Restul este istorie: în ianuarie 2021, Knaster a cumpărat Pisa - cu care în prezent este la un pas de Serie A - în timp ce Ferrero a fost până la urmă arestat. Așa a început declinul Sampdoriei.

Dacă acesta ar fi un roman, eșecul de a vinde "grupului Vialli" ar fi punctul de cotitură ideal al întregii povești. Desigur, însă, lucrurile sunt mult mai complicate decât atât.

În ciuda retrogradării din 2023 și a riscului real de faliment, clubul din Genova a fost salvat și încredințat unui grup de investitori care din toate punctele de vedere părea solid și promițător, cu un garant prestigios în Andrea Radrizzani, omul care a readus Leeds United în Premier League. Doi ani mai târziu, Sampdoria este în serios pericol de retrogradare în Serie C pentru prima dată în istoria sa, iar astăzi pare din ce în ce mai mult un club în degringoladă din toate punctele de vedere. Proprietarii alimentează multe îndoieli, iar unii suporteri, după înfrângerea cu 0-3 pe teren propriu, cu Frosinone, au aruncat cu pietre în autobuzul echipei.

Pentru a înțelege climatul deprimant care înconjoară acest club, trebuie să începem de sus. Când, în urma retrogradării, o schimbare de proprietar a devenit urgentă, Radrizzani a fost cel care a făcut un pas înainte, asistat de partenerul său Matteo Manfredi, șeful unui fond de investiții din Londra numit Gestio Capital. O imagine care părea complet clară, dar care în curând avea să treacă mai multe îndoieli. De altfel, după primii pași ai noii conduceri, Radrizzani dispăruse rapid, iar această schimbare la vârf a fost oficializată în martie 2024 odată cu numirea lui Manfredi în funcția de președinte al clubului.

Câteva informații de fundal au fost dezvăluite abia în ianuarie 2025 de ziarul norvegian de investigații Josimar : în octombrie 2023, 58% din Gestio Capital trecuse sub controlul unei companii care avea doar doi ani, Kick Off Ventures, care se dovedește a fi deținută de o companie de pariuri numită Fun88, bazată în Singapore. Cel mai faimos dintre investitori este Tey Wei Jin, care apare ocazional în tribunele stadionului Luigi Ferraris de câteva luni și care, potrivit ziarului local Secolo XIX, este de fapt adevăratul proprietar al Sampdoriei.

Acest transfer de proprietate, însă, nu a fost niciodată dezvăluită oficial, iar acest lucru a dat naștere a numeroase suspiciuni în rândul fanilor. Unul dintre cei mai discutați este Andy Nine, care deține un mic canal de YouTube care a devenit însă destul de popular în ultimele luni între fanii Sampdoriei, mai ales datorită unor investigații referitoare la proprietarii de drept ai clubului din Genova. Acesta denunță în special prezența lui Tey și a celor doi parteneri ai săi (Pang Sze Khai și Lee Kok Leong) în Panama Papers.

După cum subliniază Josimar, însă, adevărata problemă ar fi alta: Fun88 este o companie de pariuri care activează ilegal în unele țări din sudul Asiei și ne întrebăm dacă vânzarea Sampdoriei ar fi putut primi undă verde de la Tribunalul din Genova dacă implicarea ei ar fi fost cunoscută încă de la început. La rândul său, Tey a explicat luni pentru Channel NewsAsia că a preluat funcția de investitor abia după venirea noilor proprietari, luând contact cu Radrizzani printr-un prieten comun (fostul proprietar de la Leeds a lucrat mult timp în Asia).

Cert este că, odată cu apariția acestui trio-ului din Singapore la Sampdoria, în club au apărut nume noi, la fel de enigmatice. Singurul cu rol oficial - cel de consilier - este Maheta Molango, fost fotbalist elvețian și avocat de origini congoleze, care este și directorul executiv al PFA, sindicatul fotbaliștilor englezi. Apoi este Nathan Walker, un antreprenor englez care trăiește pe Insula Man, fost manager al Fun88 și considerat pe scară largă intermediarul dintre Tey și Sampdoria. În sfârșit, este Alessandro Messina, proprietarul agenției de avocați ACM și consilier personal al lui Manfredi: de fapt, având în vedere absențe frecvente ale președintelui, el este cel care îi ia locul la Genova.

Sampdoria de astăzi nu are o organizagramă clară. Într-un asemenea context, și confruntați cu rezultate profund dezamăgitoare, suporterii înșiși se chinuie să înțeleagă pe cine să dea vina, ajungând să dea vina în principal pe jucătorii de pe teren. Proiectul Sampdoria a început însă cu mâinile și picioarele legate: pentru a salva clubul de la faliment, Radrizzani și Manfredi au fost nevoiți să recurgă la o înțelegere cu instanța, care a impus limite de cheltuieli pentru a garanta rambursarea creditorilor. Singura investiție majoră a primului sezon a fost așadar Andrea Pirlo pe bancă, "Un nume binecunoscut capabil să atragă interesul mass-media și noi potențiali investitori" a explicat Simone Galdi, jurnalist la postul tv genovez Telenord.

Între timp însă, lotul echipei - deja puternic slăbit cu un an înainte pentru a evita intrarea în faliment - a fost demontat. Pentru a face față sezonului 2023/24, Sampdoria a renunțat la jucători de calitate și experimentați precum Audero, Candreva, Gabbiadini, Nuytinck, Augello, Caputo, Chabot, Leris și Falcone. Acest exod a fost compensat cu transferuri gratuite (Borini) și împrumuturi (Pedrola, Facundo González, Stojanović, Sebastiano Esposito, Stanković), mai ales mulți jucători tineri: anul trecut Sampdoria a fost a doua cea mai tânără echipă din Serie B după Spezia. Acest lucru a afectat cu siguranță performanța echipei într-un campionat dur așa cum este Serie B și a terminat clasarea doar pe locul șapte în clasament. În playoff-ul de promovare în Serie A, Sampdoria a făcut figurație, fiind eliminată ușor de Palermo.

Deci, în vara lui 2024, proprietatea a căutat să ridice ștacheta. În primul rând cu alegerea ambițioasă a lui Pietro Accardi ca director sportiv. Fost fundaș Blucerchiati, Accardi și-a făcut un nume datorită muncii sale excelente cu Empoli începând cu 2016, până în punctul în care în 2023 s-a vorbit despre el ca un posibil moștenitor al lui Cristiano Giuntoli la Napoli, în sezonul care a urmat Scudetto-ului. Munca managerială a lui Accardi la Genoa a fost aparent surprinzătoare: în ciuda tuturor limitărilor dictate de acordul cu Fiscul, el a reușit să aducă în lot atât jucători promițători, cât și pe alții cu experiență în Serie A, și anume Silvestri, Meulensteen, Akinsanmiro, Venuti, Coda și Tutino.

La începutul sezonului, Sampdoria era considerată de mass-media ca fiind una dintre marile favorite la promovare, dacă nu chiar la câștigarea campionatului din Serie B (au al doilea cel mai mare buget de salarii din campionat). Însă departe de ochii presei, problemele erau deja din ce în ce mai mari. Accardi și Pirlo nu s-au înțeles niciodată. Directorul sportiv a vrut să-l înlocuiască în vară, dar fostul mijlocaș de la Milan și Juventus a avut o forță mediatică la care patronii nu intenționau să renunțe (pe lângă un salariu de 650.000 de euro pe sezon care expiră în iunie 2025). După doar 3 meciuri, în care Sampdoria a adunat doar un punct, Pirlo a fost demis.

În acest moment, proprietarii clubului au intrat în panică. Forțat să țină sub control cheltuielile, directorul sportiv a ales un nou antrenor cu totul diferit la nivel tactic, Andrea Sottil. Impactul său asupra vestiarului - care încă îl susținea pe Pirlo - a fost traumatizant: epoca Sottil a început cu suișuri și coborâșuri, a atins apogeul odată cu victoria din derby-ul Coppa Italia din 25 septembrie, apoi s-a prăbușit. După înfrângerea cu 5-1 de la Sassuolo, și doar 16 puncte în 13 meciuri, pe 8 decembrie a fost demis și fostul jucător de la Udinese. "Schimbarea lui Sottil a fost o problemă financiară", explică Galdi, "deci am optat pentru un profil economic". A venit rândul lui Leonardo Semplici, un antrenor care nu mai fusese un sezon întreg pe bancă din 2018/19.

Piața de transferuri din ianuarie 2025 a fost prima fără limitele impuse de Federație, iar lotul a fost din nou dat peste cap. 13 jucători au plecat de la Bogliasco (inclusiv talentul spaniol Pedrola, unul dintre cele mai promițători jucători din lot) și au sosit 12, inclusiv nume importante precum Oudin, Cragno și Niang. Cu toate acestea, aproape toți s-au alăturat Sampdoriei abia la sfârșitul ferestrei de transfer de iarnă, oferindu-i lui Semplici și mai puțin timp pentru a construi echipa. Un obiectiv care, după cum este acum clar pentru toată lumea, încă nu a fost atins două luni mai târziu.

Dar ar fi greșit să credem că problema Sampdoriei este doar de natură tehnică: tot clubul care se prăbușește. În timp ce echipa masculină urmărește îndeaproape o cădere istorică în divizia a treia, Primavera este penultima în ligă și aproape retrogradată. În 2021, puștii de la Sampdoria au încheiat sezonul în fruntea clasamentului, fiind eliminați în semifinala play-off-ului Scudetto, dar trei ani mai târziu au scăpat de la retrogradare. Vara trecută, clubul l-a numit în fruntea academiei de tineret pe fostul jucător al Atalantei Luca Silvani, car e în octombrie a vorbit despre importarea metodei care a dat roade la clubul din Bergamo în Liguria și chiar a propus ideea creării unei echipe B.

Situația nu este diferită pentru echipa feminină, în prezent ultima în clasament, cu o singură victorie în 22 de meciuri, 12 goluri marcate și 51 primite: singura speranță este să câștige înfruntarea directă de la Napoli pe 26 aprilie. De fapt, Radrizzani și Manfredi nici nu și-au dorit o echipă feminină și au vrut să o desființeze, dar nu au putut. Au lasat-o la limita supraviețuirii, dar cu investiții extrem de limitate. Vara trecută, brazilianca Taty a plecat, vândută la Braga, iar transferul la Roma a Victoria Della Peruta, în vârstă de douăzeci de ani, golgheterul Sampdoriei în sezonul precedent și cel mai bun talent care a jucat vreodată la echipa feminină a Sampdoriei, a fost oficializat. Della Peruta a rămas împrumutată la Genova pentru prima jumătate a campionatului, dar în ianuarie s-a dus definitiv la Fiorentina.

Înfrângerea dezastruoasă din derby-ul cu Spezia de duminică, 6 aprilie, a reprezentat și o piatră de hotar pentru Semplici. În locul său, în ultimele zile s-a discutat despre revenirea lui Pirlo , care însă ar înseamna demiterea lui Accardi. Este însă o eventualitate care pare nesustenabilă din punct de vedere economic, având în vedere că directorul sportiv câștigă 650.000 de euro net pe sezon și are contract până în 2027. Până la urmă, luni a fost ieșit la iveală alegerea surpriză a lui Alberico Evani ca antrenor . Nu a mai fost pe banca tehnică a unui club din 2009/10 (la San Marino), dar a fost asistentul în echipa națională a lui Mancini, care va prelua rolul de consultant tehnic extern. Attilio Lombardo va fi antrenor secund, iar Giovanni Invernizzi urmează să se alăture clubului.

Chiar și această ultimă poveste, însă, spune bine confuzia din cadrul clubului genovez, căutând cu disperare un nume mare care să poată acționa ca lider al unui proiect care, altfel, pare lipsit de personalitate, dacă nu de suflet. Proprietarul este un domn misterios care locuiește în cealaltă parte a lumii și folosește ca chip un președinte care nu se află aproape niciodată la Genova, care este, așadar, înlocuit de un consultant fără rol oficial în club. Prin urmare, este perfect logic că astăzi Sampdoria este o echipă fără chip, care și-a schimbat antrenorii de patru ori într-un an și a revoluționat lotul de trei ori în două sezoane. Este o marcă goală pe care nimeni nu știe ce să-l umple: au încercat să o facă cu Pirlo, apoi cu un stimat director sportiv precum Accardi, mai târziu cu o legendă de calibrul lui Mancini, și în sfârșit cu un cvartet de foști jucători din perioada de glorie a Sampdoriei.

Această confuzie a ajuns să se răspândească ca un virus la fani, care erau frustrați și neîncrezători chiar înainte de a fi supărați. Vina pentru criza profundă este cu siguranță a cuiva, dar este imposibil de înțeles al cui: cei responsabili abia se văd în umbră. Cu șase meciuri până la final, salvarea de la retrogrdare nu este imposibilă, cu trei meciuri directe de jucat. Atmosfera este însă suprarealistă: duminică echipa a decis să nu se mai întoarcă la Genova din motive de securitate, și a plecat la o retragere într-o locație secretă, chiar și în afara regiunii (la Coverciano, a dezvăluit RaiNews ), unde li se va alătura noul antrenor. La Bogliasco au fost graffiti împotriva tuturor, de la conducere până la jucători, și un mesaj care, în amenințare, probabil spune totul despre întregul an: "Dacă nu ne salvăm, nimeni nu vă va salva!".