Nadia și povestea primului 10 din gimnastică! "Rupe verticala... Paralelele plâng, cerând îndurare"
/origin-imgresizer.eurosport.com/2025/01/09/image-b7f09e96-ffcf-4fbd-a1e7-86c9ef483b48-68-310-310.jpeg)
Publicat 12/11/2024 la 13:06 GMT+2
Nadia Comăneci este gimnasta de aur a României, cea care a scris istorie în sportul mondial, primind primul 10 din istorie la gimnastică, la Jocurile Olimpice de la Montreal 1976. Povestea numărului perfect reușit de românca pe-atunci în vârstă de 14 ani a fost descris într-o manieră unică de maestrul Ioan Chirilă în cartea care îi poartă numele campioanei noastre.
Archive Olympics Montreal 1976 : Nadia Comaneci First Perfect 10
Sursa video: Eurosport
Nadia Comăneci, gimnasta de aur a României, este cea care la 18 iulie 1976 ne-a oferit momentul cel mai strălucitor al sportului românesc în istoria participărilor sale olimpice.
Gimnasta pe-atunci în vârstă de 14 ani reușea exercițiul perfect la Jocurile Olimpice de la Montreal și avea să schimbe fața gimnasticii, devenind un star cum România nu mai avusese.
Pentru o lume întreagă, întrecerea canadiană avea să rămână în istorie drept momentul în care românca Nadia Comăneci a atins perfecțiunea în gimnastica artistică, dând peste cap tabela electronică a organizatorilor și fiind notată, pentru prima dată în istorie, cu 10.
Momentul fabulos de la Montreal a fost descris într-o manieră unică în volumul "Nadia" de către cronicarul Ioan Chirilă, care s-a folosit de figuri de stil spectaculoase pentru a reda exercițiul tinerei gimnaste, transpunându-l pe cititor în acea sală, în acea vară din urmă cu 48 de ani.
Povestea primului 10 din istoria gimnasticii
"E ora 3 și 36 de minute. Nadia se aruncă pe paralele. În mod normal nu ai cum respira privind acest exercițiu pe parcursul căruia probabil că nici Nadia nu respiră și pe care îți este aproape imposibil să îl urmărești...
Deși ai în față doar două bare paralele, desenul foarte complicat al mișcării îți creează impresia unui păienjeniș de liane, prin care 'copilul pădurii' se furișează miraculos, propulsat de duhuri misterioase.
Dar iată că, în sfârșit, a ajuns în vârful copacului. Verticala e perfectă. Stând pe mâini, pe baza de sus. Picioarele întinse se pierd spre cupola de penumbră a sălii. Am o clipă senzația că mă aflu la Acapulco, în momentul în care înotătorul-'sinucigaș' pornește în zbor, cu capul în jos, spre cazanul cu valuri...
Nadia rupe verticala. Se arcuiește. Se frânge. Ajunge din nou sus. Pare suspendată. Mă gândesc cu groază că jos nu există nicio plasă. Un nou picaj, însoțit de un veritabil slalom printre bare. Echer cu complicitatea barei de jos. Crescendo. Răsturnări. Brațe încrucișate. Faimosul subsalt cu întoarcere, care îi poartă numele...
Paralelele plâng, cerând îndurare. În sfârșit, o ultimă bătaie, pe o trambulină inexistentă, și aterizare. Paralelele, acum eliberate, își sună bucuria, vibrând ca o coardă de violoncel. Acum, sala nu mai e sală. E un stadion englezesc de fotbal sau o arenă mexicană de corrida. Toată lumea e în picioare. Flutură batistele. Lipsesc doar petardele.
Brigada de arbitre nu mai are putere de decizie. Acum votează sala. Un referendum cu 20.000 de participanți. Se aprinde dreptunghiul de mahon, cu mărgelele sale electrice: 073 (n.r. numărul de concurs al Nadiei la J.O.), iar dedesubt - 1,00! - faimoasa eroare a computerului. Mă gândesc că această eroare e, poate, premeditată. Cine știe dacă programatorul n-a vrut să comită eroarea, cu de la sine putere?
Cine știe dacă nu a gândit ca un matematician: 'Am să înlocuiesc primul 10 - dacă acesta va veni - cu UNU, numeralul cardinal, prima treaptă a scării, cel dintâi dintre numere, luat ca bază a oricărui calcul, a oricărei evaluări? Ce motive aș avea să rămân la 10? Asul, care e mai mare decât decarul, înseamnă tot unu... Și de ce n-aș fi și poet? Perfecțiunea nu poate fi sugerată prin acest 10 de școală, ci prin UNU, acest unu care poate furniza un singur subiect'."
Subiecte asemănătoare
Promo
Promo