Povești de campioni. Irina Deleanu, gimnasta cu spirit de survivor

Povestea de succes a Irinei Deleanu pornește de la un fapt amuzant: speriați că fetița lor în vârstă de 5 ani stătea mai tot timpul în cap cu picioarele sprijinite de perete, părinții au dus-o la doctor, să vadă ce e în neregulă cu ea. Acolo, li s-a explicat că pur și simplu așa sunt unii copii, au prea multă energie. Li s-a recomandat să facă sport, iar alegerea părea simplă, având în vedere acrobațiile făcute zi de zi prin casă.

Mai întâi, au dus-o pe Irinuca la... balet. După două lecții, și-au dat seama că trebuia altceva. A doua alegere a fost gimnastica, la clubul "Triumf". Ce nume prevestitor! "Mama dorea gimnastică artistică, dar nu s-a putut, pentru că eram prea înaltă. Concuram mereu alături de colege mai mari ca vârstă, ca să dăm bine la alinieri", a povestit Irina Deleanu la ediția 2022 a Sports Business Academy.

"Sacrificiul" a fost cuvântul de ordine încă din primii ani, pentru că fiecare exercițiu era repetat la nesfârșit, făcând apel până la ultima picătură de energie a micuțelor gimnaste. Mama a asistat la un antrenament și s-a îngrozit. "Ăștia te chinuie aici, nu te mai duce!", i-a spus fetei. "Nu, eu vreau să merg în continuare!", a strigat Irina, care a avut dintotdeauna un spirit accentuat de "survivor".

Concursurile de gimnastică ritmică nu erau o povară pentru ea, ca pentru alți copii, cărora li se face rău din cauza emoțiilor în ziua competițiilor. Se simțea în largul ei sub presiune, dar asta nu a garantat succesul. Au fost multe turnee la rând în care nu a câștigat nicio medalie. A fost chiar respinsă la o selecție pentru lotul național. Tatălui i s-a spus pe șleau că Irina nu avea talent pentru acest sport. "Chiar dacă nu sunt bună, eu tot vreau să continui!", s-a încăpățânat fata.

Și bine a făcut că nu a dezarmat. Peste un an, a fost selecționată la lotul național și a reprezentat țara în competiții. Dar soarele a fost acoperit iarăși de nori. La 17 ani, a venit cel mai apăsător moment  din carieră. După 6 luni în care nu a câștigat nimic, le-a spus alor săi că vrea să se lase. A fost rândul familiei să o țină pe drumul cel bun: "Dacă ai intrat în horă, trebuie să joci. Faci asta de 13 ani, nu te poți lăsa".

Spiritul de "survivor" s-a activat. Irina Deleanu a strâns din dinți și s-a calificat la Jocurile Olimpice din 1992, de la Barcelona. A terminat pe locul 6 acolo, dar simțea că este momentul ei. Și-a propus ca până la Campionatul Mondial, care urma peste trei luni, să se pregătească mai bine ca niciodată.

S-a clasat pe locul 3 în lume la CM din Belgia, în proba de coardă. Durerile de articulații pe care le simte acum îi amintesc despre antrenamentele dure de atunci, însă niciun preț nu este prea mare pentru o medalie la cel mai înalt nivel. Acesta este mesajul pe care încearcă să-l transmită sportivelor pe care le-a antrenat. "Șurubăritul la gimnaste mi se pare o activitate extraordinară", a mărturisit campioana la SBA.

Irinei Deleanu i-a fost greu după ce a renunțat la cariera activă, supărată că a fost despărțită de antrenoarea cu care a făcut performanță, Maria Gârbă. Adaptarea la "viața normală" a durat doi ani. Dintr-odată, mergea în fiecare zi la școală, nu știa cum să-și facă programul. S-a îngrășat cu 11 kilograme, până în momentul în care cineva a întrebat-o dacă e de la baschet: "Era clar că trebuia să fac ceva".

La 20 de ani, era deja mamă, făcea facultatea și antrena. Ulterior, la 27 de ani, a devenit președintele Federației Române de Gimnastică Ritmică. A reușit să revitalizeze această disciplină în țara noastră. De la locul 3, ocupat de ea la Mondial, România ajunsese pe 103 în numai 6 ani. Între timp, am revenit în top și am organizat, la Cluj, Campionatul Mondial. În 2025, performanța sa de la acum 33 de ani, a fost depășită de Amalia Lică. Aceasta din urmă a luat argintul mondial în proba de măciuci.

Federația de profil a făcut performanțe în numai 7 oameni, cu tot cu președintele Deleanu. "Mi-am ales echipa după suflet. Dacă sunt unii pe care îi interesează doar salariul, nu putem colabora. A fost greu să îi găsesc, i-am tot schimbat", a dezvăluit cea care își dedică aproape tot timpul gimnasticii ritmice de la vârsta de 5 ani. Sportul a ajutat-o și în momentele în care a simțit că se destramă din cauza suferințelor în plan sentimental, inerente într-o viață de om...

Intră în aplicația mobilă a Sports Business Academy și ai acces la studii de caz și materiale teoretice din prima platformă de sports business din România.