2024 în handbal | Ramona Farcău face analiza echipei naționale și explică ce lasă în urmă Cristina Neagu

2024 putea fi anul revenirii handbalului românesc la Jocurile Olimpice. Nu a fost așa, iar motivele pentru acest elec sunt multiple. Fostul golgheter al Jocurilor Olimpice de la Beijing 2008, Ramona Farcău știe exact ce trebuie făcut pentru o redresare a handbalulului nostru într-un interviu exclusiv pentru Eurosport.ro

Ramona Farcău: Am urmărit multe meciuri de la acest Mondial, nu doar cele ale naționalei României. O prima impresie este legată de stilul și viteza de joc a celor care s-au calificat în faza superioară a competiției. Ca să fim sinceri, suntem în urma jocului prestat de echipele calificate în fazele superioare ale Campionatului Mondial. În ceea ce ne privește, meciul cu Chile nu a contat. În meciul cu Serbia, impresia a fost a unui meci bun făcut de fetele noastre. Meciul cu Danemarca nu a avut istoric, iar în cel cu Germania, cred că nu am stat bine din punct de vedere mental. Germania s-a apărat excelent, a crezut în șansa ei până la final, fără să fi arătat un handbal senzațional, iar noi ne-am relaxat prea devreme. Restul nu a mai contat decât pentru statistici. Ceea ce este trist este faptul că odată cu ratarea obiectivului la acest Mondial, am compromis și sansa de a merge la Jocurile Olimpice. Cauzele care au dus la ratarea obiectivelor sunt multiple și cred că este de datoria celor care sunt responsabili de managementul echipelor naționale să iasă în față și să răspundă întrebarilor legate de ratarea obiectivelor. Din punctul meu de vedere, așa cum am mai spus-o de nenumărate ori, nu mai avem rezultate pentru că jucătoarele noastre nu joacă, au minute puține de joc. În Liga Florilor evolueaza 53 de jucătoare prezente la acest Campionat Mondial, nepunându-le la socoteală pe cele din lotul României. Practic, România pregătește jucătoarele altor echipe naționale, pe bani mulți. La nivelul bugetelor, Liga Florilor are al doilea buget din lume (!), iar echipa națională este pe locul 12. Nu vi se pare că ceva nu este în regulă? Și știti ce este trist? Sunt nenumarate cazurile unor jucătoare străine, venite aici pe bani mulți, care pentru echipele de club nu dau nici 50% din potențial, iar când merg la echipa națională evoluează excelent.

Revenind, ca să avem rezultate și să putem construi ceva durabil trebuie să creștem propriile jucătoare, să ne urmărim interesul la nivel național. Asta este tot ceea ce va rămâne în timp. Peste ani, nu va mai știi nimeni câte sezoane a jucat în România jucătoarea “X” sau “Y” din Norvegia, Franta sau Danemarca. Însă dacă vom trata lucrurile cu responsabilitate și corectitudine, sunt convinsă că vom avea ce povesti peste timp, așa cum azi trăim din amintirea acelui “2005” de excepție, când am jucat finala unui campionat Mondial. Jucătoarele românce trebuie să se regăsească în teren, să sacrificăm pentru o perioada de 2-3 ani rezultatele, ca să avem rezultate in viitor. Este esențial să protejăm sportivii români, să le oferim șansa să joace, să evolueze din punct de vedere sportiv, pentru ca România să aibă viitor. Și această strategie este valabila în orice sport, nu doar în handbal.

Apoi, coborând la nivelul juvenil, să venim cu o strategie naționala de redresare, bazată pe o metodologie comună, cu regulamente funcționale, cu oameni integri. Dincolo de toate aceste aspecte care sunt exclusiv responsabilitatea celor care conduc Federația Româna de Handbal, mai intervine și chestiunea lipsei bazelor materiale, iar aici statul roman trebuie să se implice. Investitiile în infrastructura sunt prioritare pentru a salva sportul românesc.

R.F.: Mă alteptam să câștige Franta, îmi place mai mult, au niște calități tehnice fantastice, chiar dacă Nora Mork este de altă părere. În plus, Franta arată ca o echipă cu adevărat mare, avându-l pe Olivier Krumbholz pe margine. Desigur, nu minimalizez forța de grup și calitatea echipei Norvegiei, dar de data aceasta am mers pe mâna Franței.

Exceptând titlurile individuale, a căror importanta este de necontestat, la nivelul echipei naționale, în urma Cristinei Neagu rămâne o medalie de bronz la Campionatul European și o medalie de bronz la Campionatul Mondial, ceea ce raportat la rezultatele recente obținute de naționala României înseamnă enorm. Totuși acele rezultate au venit și în contextul în care Cristina a facut parte dintr-o generație de excepție. După ce jucătoarele acelei generații s-au retras, Cristina Neagu și nationala Romaniei nu au mai avut aceleași realizări. Dincolo de rezultate, Cristina a fost o sursă de inspiratie pentru mulți dintre copiii care practicau handbalul și acest lucru înseamnă enorm.

În ceea ce priveste retragerea Cristinei cred că ceea ce a cântărit cel mai mult a fost în primul rând ratarea calificarii la turneele preolimpice, ținând cont de faptul că își dorea foarte mult să fie prezentă la o ultimă ediție a Jocurilor Olimpice, coroborat cu vârsta și starea de sănătate. De la o vârstă nu mai poti trage pe mai multe fronturi, trebuie să știi să te oprești, să inchizi o ușă, pentru a mai putea continua să practici sportul la un nivel ridicat. Este posibil ca Cristina să fi ales să încheie capitolul “echipa națională” pentru a putea continua cu echipa de club. Este alegerea ei și trebuie respectată. Probabil, Cristina Neagu va detalia toate aceste aspecte și va oferi toate răspunsurile într-o conferință de presă, pe care Federatia ar trebui să o organizeze, cu prilejul retragerii de la echipa naționala a uneia dintre cele mai importante jucatoare din istoria handbalului feminin românesc.

R.F.: Categoric. România are potențial, nu doar la handbal și chiar dacă vremurile s-au schimbat, iar copiii sunt atrași mai mult de tehnologie decât de sport, din spate vin mulți tineri cu resurse. Revenind la handbal, mult mai important decât argumentele legate de potențialul tinerei generații este modul în care ne îngrijim de tinerii care vin din urmă și modul cum înțelegem să le punem în valoare potentialul. Mereu va veni ceva bun din urmă, mai ales atunci când teoretic avem o arie de selecție mare, raportat la populația țării. România are tradiție în handbal, românii iubesc handbalul, doar că potențialul handbalului nu este valorificat cum trebuie. Handbalul românesc nu se bucură de o expunere pe măsura potențialului și nu reușește să atragă un numar mai mare de practicanți, asigurând astfel o arie de selecție lărgită, de unde să vină și calitatea. Nu putem avea calitate, dacă nu avem și cantitate, iar handbalul românesc raportează aproximativ 7.000 de practicanți. Chiar și aceste statistici sunt exagerate, din nefericire, întrucât multi sportivi sunt înregistrați “pe hârtie”, unii dintre acestia apărând doar pe legitimatii, nu și pe terenul de handbal.

Revenind, în urma generației “Neagu-Pintea” vine generatia campioanelor modiale de tineret, Bazaliu, Ostase, Laslo, care într-un an-doi ar trebui să fie la vârsta maturitații sportive. Practic în scurt timp vom avea toate raspunsurile legate de noua generație. Ceea ce este important este ca handbalul românesc să preia modelul metodic și organizatoric al altor țări, precum Franța, Norvegia, Danemarca și sa contureze o strategie de la nivel de juniori pâna la nivelul seniorilor, astfel încât să nu mai depinda de o jucătoare sau de o generație de excepție. Altfel, în viitor nu vom mai avea nimic.

Orice antrenor este susținut în funcție de rezultate, nu de percepția unora sau a altora, echipa națională adunând practic tot ce are mai bun o națiune. Presupunând că lotul deplasat la Campionatul Mondial a reunit tot ce a are mai bun handbalul feminin românesc, perspectiva păstrarii sau a schimbării selecționerului ar trebui să se raporteze atât la obiectivele pe care domnia sa le avea înaintea acestui Mondial, cât și la nivelul aspiratiilor celor care l-au investit în functie. În cazul in care conducerea Federatiei i-a trasat obiectivul obținerii locului 12, considerand că acesta este maximum pe care îl poate obține naționala României, atunci domnul Pera este persoana potrivită. Dacă va continua pe banca României, înseamnă că actuala conducere a Federației și implicit cei care l-au investit în functie sunt multumiși cu rezultatele înregistrate și că România, în momentul de față, nu putea obține mai mult.

Motivele pentru care conducerea Federației este contestata nu au legatură cu evoluția fetelor la Campionatul Mondial. Conducerea Federatiei numește conducerea tehnică și atât, nu se implica în strategia de joc stabilită de stafful tehnic…sper. Responsabilitatea rezultatelor nu are legătură cu problemele cu care se confrunta conducerea executivă a Federației, câtă vreme staff-ului tehnic și sportivelor le-au fost puse la dispoziție mijloacele și conditiile necesare pentru a-și atinge obiectivul.

Va fi greu, chiar foarte greu ca echipa națională masculină să acceadă în fazele superioare ale Campionatului European. Să nu uitam cum ne-am calificat și faptul că acest European vine dupa foarte mulți ani de secetă în handbalul masculin românesc. Este o diferență enormă între ceea ce joaca România și alte echipe naționale cu prezențe constante la turneele finale. Nu cred că ar trebui să avem așteptări prea mari de la acest European, ci doar să privim participarea la această competiție ca pe un moment 0, din care să începem să construim cu adevărat ceva în handbalul masculin.

Șanse exista, dar ele depind de modul cum vor gestiona ultima parte a competiției, de revenirile în echipa a jucatoarelor indisponibile și de momentul când vor fi în vârf de formă din punct de vedere sportiv. Spre deosebire de anul în care CSM a câștigat Champions League sau de sezonul trecut în care Rapidul a fost surpriza placută a competiției, de data aceasta cele doua echipe românesti sunt luate în serios și trebuie să joace sub presiune. Acesta ar fi un alt aspect important, modul cum reușesc să facă față presiunii și așteptărilor publicului. Îmi doresc să se califice in Final Four pentru expunerea handbalului românesc, pentru publicul din România și pentru a asigura continuitate jucătoarelor de a evolua la cel mai inalt nivel.