Norvegia, Franța și gazdele: Cine va deveni campioană mondială?

Pe baza a tot ce am văzut, Norvegia este favorita clară. Au dominat absolut competiția în drumul lor spre semifinale. Au câștigat fiecare meci atât în grupă, cât și în runda principală, iar în sferturi, echipa norvegiană, condusă de alegerea multor oameni pentru cea mai bună jucătoare din lume, Henny Reistad, a învins Muntenegru pentru a-și asigura locul în careul de ași.

Planul lor de joc necesită puține explicații: o apărare puternică 6-0 ancorată de Katrine Lunde, care joacă ultimul său campionat pentru echipa națională, o tranziție extrem de bine coordonată și un atac letal ghidat de Reistad. După ce au câștigat Jocurile Olimpice de la Paris și Campionatul European, Norvegia arată încă o dată ca fiind cea mai puternică pretendentă la un alt trofeu major.

În calea lor stau jucătoarele din Țările de Jos, în opinia mea, echipa care a impresionat cel mai mult după Norvegia la acest turneu. Ca una dintre gazde, o apariție în semifinale era așteptată și au reușit. Au gestionat atât faza grupelor, cât și runda principală fără dificultăți, au învins o echipă puternică a Franței și apoi au ajuns în semifinale după ce au depășit Ungaria, echipa care a câștigat bronzul european cu doar un an în urmă.

Olandezele sunt conduse de cea mai bună extremă dreapta din lume în acest moment, Dione Housheer, în timp ce Larissa Nusser, coordonatorul de joc al Bistriței, are un turneu excelent. O surpriză plăcută a fost portarul Yara ten Holte, care a stat adesea în umbră la echipa națională, dar a crescut enorm în ultimele două meciuri (împotriva Franței și Ungariei), devenind, fără îndoială, un factor decisiv în ambele victorii.

Această echipă olandeză joacă un sistem foarte similar cu cel al Norvegiei și, cu sprijinul publicului de acasă și forma lor actuală, sunt, în opinia mea, o provocare foarte mare.

În cealaltă semifinală va juca Germania, co-gazda, care a ajuns în această etapă oarecum pe neașteptate. Mulți ar fi prezis Danemarca, Ungaria sau chiar Suedia înaintea lor, dar parțial datorită tragerii la sorți și, în mare parte, datorită performanțelor lor excelente, Germania și-a meritat pe deplin locul în top patru.

Au câștigat fiecare meci până acum, înregistrând victorii mari în ambele runde ale competiției. În sferturi, au înfruntat Brazilia, singura echipă non-europeană din top opt și una dintre surprizele turneului. Având în vedere lotul lor și faptul că acest grup de brazilience joacă împreună de mult timp, prezența lor în sferturi a fost pe deplin meritată. Germania s-a dovedit prea puternică acasă și a avansat în runda medaliilor.

Ultima semifinalistă este Franța, campioana mondială en-titre. Au sosit la acest turneu fără multe jucătoare cheie, unele din cauza accidentărilor, altele în concediu de maternitate și au venit cu un lot mai tânăr. Cu toate acestea, au adus și, fără îndoială, cel mai bun portar din lume în acest moment, Hatadou Sako, având totodată o apărare excelentă condusă de pivoții de la Brest, Ondono și Foppa.

Apărarea și tranziția sunt punctele forte definitorii ale acestei echipe franceze întinerite. Sunt, de asemenea, singura semifinalistă care a suferit o înfrângere până acum: în ultimul lor meci din runda principală împotriva Țărilor de Jos. Dar asta nu le-a perturbat ritmul; dimpotrivă, au jucat un sfert de finală strălucit, tactic perfect.

Pivotul Foppa a început pe postul de extremă dreapta, iar antrenorul principal Sébastien Gardillou a gestionat meciul impecabil. Pentru mine, meciul cel mai bine jucat tactic de până acum în turneu. Dacă Franța își poate menține concentrarea și nivelul arătat în acel meci, cred că vor ajunge în finală și, odată ajunse acolo, orice este posibil.

În concluzie, deși Norvegia pare în prezent cu un pas înaintea tuturor celorlalte, Țările de Jos au arătat stabilitate, structură și o forță impresionantă pe tot parcursul turneului, iar publicul lor de acasă le oferă un impuls suplimentar. Franța a dezvăluit anumite slăbiciuni în atacul pozițional, dar a dovedit, prin disciplină tactică și o apărare excepțională construită pe dueluri puternice unu-la-unu, că rămâne o pretendentă legitimă la titlu.

În cele din urmă, deși Germania pare să aibă cele mai mici șanse la o medalie în cadrul acestui grup, handbalul feminin ne reamintește constant că nimic nu este imposibil: pe un teren de 40x20 în 60 de minute, totul se poate schimba.