INTERVIU | Corina Buzățoiu, reprezentanta neînfricată a României la Jocurile Olimpice! "Sar cu parașuta singură"

Corina Buzățoiu a obținut rezultate notabile în ultimii ani și se numără printre cele mai promițătoare sportive ale României în proba de sanie. După ce a participat la Jocurile Olimpice de Tineret din 2020 de la Lausanne, unde a obținut locul al 6-lea la individual și poziția a 5-a la ștafetă, ea va bifa acum, în premieră, prezența la o ediție pentru seniori.

Recent, Corina a devenit din nou campioană națională, iar printre performanțele sale importante se numără și locul al 3-lea obținut în proba de ștafetă la Cupa Mondială de la Altenberg, în 2024.

Înaintea participării la Jocurile Olimpice, sportiva de 23 de ani a acordat un interviu pentru Eurosport, în care a vorbit inclusiv despre pasiunea pentru activitățile extreme și despre importanța fundamentală a curajului în acest sport. Totodată, ea a scos în evidență sprijinul esențial pe care îl primește de la sportivii români cu mai mare experiență.

Corina Buzățoiu: Aveam colegi de la școală și prieteni care practicau acest sport, iar într-una din zile unul dintre ei a întrebat dacă vrea cineva să vină la sanie. Doamna antrenoare era în căutare de copii născuți în 2002. Din curiozitate am vrut să văd cum este, nu mai auzisem de acest sport. Întotdeauna mi-au plăcut activitățile extreme, mi-a plăcut să încerc orice lucru pe care nu toată lumea are curajul să îl încerce.

Neștiind ce înseamnă sania și ce trebuie să faci, doar m-am dus la un antrenament de-al lor. Mi-a plăcut atmosfera, tot ce se întâmpla era ceva nou și, de atunci, am continuat să merg zilnic. Aproape 10 ani mai târziu, mă aflu aici, calificată la Jocurile Olimpice.

C.B.: Sporturi pe care să le fac pe o perioadă îndelungată, nu. Am încercat, am fost la handbal, la baschet, la înot, dar puțin, adică doar pentru câteva luni, nu mi-au plăcut atât de mult ca să le continui. În schimb, am încercat mai multe activități, cum ar fi să sar cu parașuta singură. Am început cursuri de parașutiști la Aeroclubul României și am sărit de câteva ori singură cu parașuta din avion.

C.B.: Cu siguranță! Acesta cred că este primul lucru pe care trebuie să îl ai când te apuci de sanie, fiindcă, în primă fază, nu știi ce urmează să faci. Când am ajuns pentru prima dată pe o pârtie înghețată în Austria, nu știam exact ce urmează să se întâmple. Eu nu am mai văzut la televizor înainte acest sport, nu știam cu ce viteză mergi pe pârtie.

Trebuie să ai curaj ca să te poți da, mai ales când urci nivelul de start. Pentru început, te dai mai de jos, pe mai puține viraje, însă, ușor-ușor, trebuie să ridici nivelul de start, crește automat și viteza, se schimbă lucrurile pe care le faci pe pârtie. Îți trebuie curaj ca să te poți da la peste 100 de km/h.

C.B.: Sincer, încă de la început, mi-a plăcut din prima. Când m-am dat pentru prima dată cu sania pe o pârtie înghețată și am aflat exact ceea ce înseamnă acest sport, în aceeași săptămână am ieșit și vicecampioană națională la categoria de vârstă la care mă aflam. Faptul că făceam ceva pentru prima dată în viața mea și am avut rezultate din prima m-a făcut să cred că acesta este locul meu; acela a fost momentul în care mi-am zis că asta este ceea ce vreau să fac pe termen lung.

Din următorul an, am început să iau medalii și la categorii de vârstă mai mari, ceea ce îmi alimenta și mai mult dorința de a ajunge mai departe.

C.B.: M-am bucurat foarte mult când am reușit să mă calific. În calificări, am fost mai multe fete și m-am bucurat foarte mult când eu am fost fata care s-a calificat pentru a reprezenta România. Eram entuziasmată și chiar aveam un obiectiv mare, ca să zic așa. Reușisem să vin în calificări aproape de fetele mai bune din alte țări, precum Germania, Austria și Letonia.

Am fost foarte bucuroasă când am reușit să obțin locul șase în proba individuală și locul cinci în proba cu echipa, de ștafetă. A fost o experiență unică, mai ales că este o competiție la care nu ajunge oricine; trebuie să fii născut exact în perioada respectivă, sunt doar patru ani în care poți fi născut ca să mergi acolo. A fost foarte frumos, chiar m-am bucurat că am avut șansa să ajung acolo și să reprezint România.

C.B.: Nu știu exact cum va fi, nu știu dacă va fi o experiență asemănătoare cu cea de la Jocurile Olimpice de tineret. Este cu totul altceva, o competiție mult mai mare și mai importantă în viața unui sportiv. Încerc să mă bucur de fiecare moment petrecut acolo și să reușesc să fac ceea ce trebuie în zilele competițiilor.

C.B.: Principalul obiectiv este să am cele mai bune manșe pe care le-aș putea face, să reușesc să îmi depășesc emoțiile în ziua respectivă și să încerc să mă concentrez pe ceea ce am de făcut la momentul și locul potrivit. Cel mai important este să găsești un echilibru între emoții și acțiuni. Cu siguranță, cu toții ne dorim o clasare cât mai bună, dar va fi posibilă doar cu manșe cât mai bune. Ca loc, este greu să îți fixezi un obiectiv și să îl îndeplinești, se poate întâmpla orice în ziua respectivă. Cu siguranță, îmi doresc un loc cât mai bun; trebuie doar să mă concentrez și să mă focusez pe ceea ce am de făcut.

C.B.: Pentru mine este foarte important să fie prezenți tot timpul, nu neapărat doar la ediția Jocurilor Olimpice. Valentin ne ajută foarte mult cu tot ceea ce înseamnă sportul acesta, explicându-ne foarte mult ceea ce avem de făcut. În cazul în care nu ne iese ceva, ne ajută cu sfaturi. Este un antrenor destul de bun, chiar dacă încă este sportiv aflat în activitate. Ne oferă multe informații, atât despre pârtie, cât și despre materiale, ceea ce ne ajută foarte mult. Este o onoare și chiar mă bucur că facem parte din aceeași echipă și putem să conversăm atât de deschis. M-a ajutat personal foarte mult.

C.B.: Am două momente! Primul, bineînțeles, participarea la Jocurile Olimpice de tineret și obținerea locului șase la proba mea și locul cinci cu ștafeta, au fost cele mai bune rezultate ale carierei, a fost ceva extraordinar pentru noi! Al doilea, momentul în care am obținut medalia de bronz la o Cupă Mondială de seniori în proba de ștafetă, acum doi ani, în 2024, la Altenberg. A fost o bucurie imensă! Noi ne-am dat printre primele echipe și am reușit să rămânem în primii trei până la finalul competiției. A fost o emoție enormă, cred că cele mai grele 30 de minute din viața mea, am stat cu sufletul la gură la fiecare echipă care cobora pe pârtie și venea în spatele nostru. A fost foarte emoționant și ne-am bucurat cu toții foarte mult.