INTERVIU | Julia Sauter, inima patinajului românesc la Jocurile Olimpice! "Sunt foarte mândră"

Julia Sauter a scris istorie pentru patinajul artistic românesc, reușind cele mai bune clasări internaționale din palmaresul feminin al țării noastre. Cea mai înaltă performanță europeană a obținut-o în anul 2025, când s-a clasat pe un remarcabil loc 7 la Campionatele Europene, după ce în anii anteriori reușise să pătrundă constant în elita continentală, ocupând locul 9 în 2024 și locul 10 în 2023.

La cea mai recentă ediție a Campionatelor Europene, desfășurată în ianuarie 2026, sportiva a confirmat forma sa solidă, terminând pe poziția a 11-a, moment în care a avut o explozie de bucurie. Totuși, drumul spre succes nu a fost unul ușor pentru Julia, care demonstrează că este o luptătoare în adevăratul sens al cuvântului.

Înaintea primei sale participări la Jocurile Olimpice, Julia a fost de acord să ofere un interviu pentru Eurosport, în cadrul căruia au fost abordate mai multe subiecte interesante.

Julia Sauter: Sunt pur și simplu foarte entuziasmată pentru că, știi, sunt evident puțin mai în vârstă și am muncit pentru acest obiectiv în ultimii patru ani. Așa că, în acest moment, pentru mine se simte ca cireașa de pe tortul carierei mele. Sunt foarte entuziasmată.

J.S.: Da, cred că da. În urmă cu mai mulți ani, nu era aproape de a deveni realitate, dar apoi am început să ajung în finale și aveam rezidența (n.r. în România) de mulți ani. În fiecare an am simțit că visul devenea tot mai aproape de realitate. Așa că sunt foarte mândră de mine că am reușit acest lucru.

J.S.: Doar să mă bucur și, evident, să arăt cel mai bun program posibil pe care îl pot face. Sper să ajung în finală, dar pentru mine cel mai important este să mă bucur și să mă simt bine acolo.

J.S.: Cu fostul meu antrenor vorbeam despre asta pentru că era puțin dificil în Germania. Încă nu făceam săritura triplă, așa că știam că este foarte greu să ajung la competiții internaționale sau să fac parte dintr-o echipă națională de juniori ori lucruri de genul acesta. Ne gândeam ce tip de țări ar putea fi o opțiune, iar apoi Federația Română m-a văzut la o competiție unde am evoluat foarte bine și m-au întrebat dacă aș vrea să concurez pentru România. Nu știu… pur și simplu am spus da.

J.S.: Sunt zile când este foarte greu, dar am o pasiune și o dragoste atât de mare pentru sportul în sine! Asta este ceea ce mă ține, de fapt, motivată. Evident, am ajuns la un moment, acum câțiva ani, în care am spus că nu mai pot continua așa, pentru că simțeam că fizicul meu ajunsese la limită, că împingeam prea mult și treceam peste prag. Am început să am multe accidentări mici și am simțit un ușor burnout.

Dar apoi, de fapt, am primit oferta de a reprezenta Corona Brașov și, din acel moment, lucrurile au devenit mult mai ușoare. Este încă foarte complicat, însă acest lucru mi-a permis să mă recuperez corespunzător, iar, bineînțeles, dragostea pe care o am pentru sport este în continuare acolo. Îl iubesc atât de mult! În fiecare zi, vin la antrenamente și pur și simplu îmi iubesc job-ul.

J.S.: Încă nu am depășit asta. Încă mă confrunt cu ele. Nu mai sunt la fel de intense ca anul trecut, dar încă le am și am oameni în jurul meu care mă susțin și mă ajută să trec prin aceste atacuri de panică. În plus, lucrez mult și singură, este foarte greu de înțeles pentru cei care nu au trecut prin așa ceva.

Când te confrunți cu ele, îți pierzi controlul asupra emoțiilor în acel moment și este foarte inconfortabil, pentru că nu știi când se vor declanșa. Se întâmplă în fața oamenilor, iar ei cred că ești doar dramatică, când, de fapt, pur și simplu treci prin asta. Așa că, da, încă mă confrunt cu ele într-un fel, dar în acest sezon a fost mai bine decât anul trecut.

J.S.: Am muncit din greu după Campionatele Mondiale de anul trecut și m-am îmbunătățit, dar pe parcursul sezonului mergeam la competiții și nu arătam niciodată ceea ce antrenam cu adevărat acasă. Apoi, când am terminat programul, eram pur și simplu atât de mândră, pentru că simțeam că aceea eram cu adevărat eu, cum sunt și cum mă antrenez zi de zi. Asta a fost prima componentă emoțională.

Dar apoi, când stăteam jos și totul se încheiase, să obțin 120 de puncte la programul liber… nu mai reușisem niciodată asta până atunci! A fost un mic obiectiv personal pe care mi l-am setat probabil de cinci ani, iar faptul că l-am atins în acel moment a fost pur și simplu ireal. Am avut atât de multe dificultăți, ani la rând, în a arăta un program liber bun, încât pur și simplu eram extrem de mândră și nu-mi venea să cred!

J.S.: Sper să se poată bucura cât mai mult. Totodată, trebuie să fie conștienți că suntem sportivi și nu mergem acolo ca să avem o prestație slabă, încercăm să dăm tot ce e mai bun. Indiferent dacă va fi bine sau rău, sper să ne susțină, pentru că nu știi prin ce trece o persoană și cu toții suntem acolo să reprezentăm România la Jocurile Olimpice.