Florin Surugiu, la 41 de ani! O viaţă închinată rugby-ului. Interviu eveniment cu "centurionul" naţionalei României
Actualizat 10/12/2025 la 15:27 GMT+2
Florin Surugiu, unul din cei 5 centurioni ai naționalei României de rugby (alături de Florin Vlaicu, Valentin Calafeteanu, Cătălin Fercu și Mihai Macovei - toți cu peste 100 de meciuri în tricoul Stejarilor), împlinește astăzi 41 de ani.
Florin Surugiu, la Campionatul Mondial din 2023
Credit imagine: Getty Images
Articol scris de Marius Davidescu
Florin Surugiu, unul din cei 5 centurioni ai naționalei României de rugby, (alături de Florin Vlaicu, Valentin Calafeteanu, Cătălin Fercu și Mihai Macovei - toți cu peste 100 de meciuri în tricoul Stejarilor), împlinește astăzi 41 de ani. Retras de curând din activitatea sportivă ca jucător, dar continuând să activeze în sportul cu balonul oval din postura de antrenor secund al naționalei României de rugby în 7, Florin Surugiu a fost la Cupa Mondială din 2023, nu doar unul dintre cei mai în vârstă trei jucători prezenți la turneul final din Franța, alături de argentinianul Agustin Creevy și irlandezul Johnny Sexton, dar și unul dintre cei mai în vârstă marcatori ai unui eseu din istoria cupelor mondiale.
Demiu-ul naționalei României a reușit la vârsta de 38 de ani, din postura de titular în meciul cu Tonga, ultimul său eseu pentru România, într-un meci pierdut de Stejari cu 24-45 și a egalat astfel performanța legendarului Johnny Sexton și a lui Agustin Creevy de la același turneu final, a sud-africanului Shalk Brits de la Cupa Mondială din 2019, și a englezului Nick Easter de la Cupa Mondială din 2011, toți marcatori cel puțin al unui eseu la vârsta de 38 de ani la o cupă mondială. În acest clasament prima poziție este ocupată de uruguyanul Diego Ormaechea, care la Cupa Mondială din 1999, la vârsta de 40 de ani, a reușit să marcheze un eseu împotriva Spaniei. Printre marii jucători de rugby care au mai participat la vârsta de 38 de ani la o Cupă Mondială trebuie enumerați Victor Matfield, Mario Ledesma și Simon Shaw.
Cu o carieră de 15 ani în meciurile internaționale, cel cunoscut suporterilor drept "Rață", a debutat în tricoul Stejarilor în 2008, într-un meci împotriva selecționatei statului Uruguay și tot împotriva Los Teros a atins borna cu numărul 100 în tricoul României într-un meci disputat la București pe 13 noiembrie 2022. A participat la 3 Cupe Mondiale - 2011, 2015, 2023, și a pus umărul la calificarea României la Cupa Mondială din 2019 din Japonia, dar Stejarii au fost descalificați din cauza utilizării unui jucător neeligibil (Sione Faka'osilea, originar din Tonga) în 8 partide din preliminarii. Acesta jucase deja pentru naționala de rugby în 7 a statului Tonga, ceea ce conform regulamentului World Rugby, îl făcea neeligibil pentru a mai reprezenta o altă națională.
Astfel o generație foarte bună de rugbyști români, printre care s-a aflat și Florin Surugiu, a fost văduvită, din cauza unui amatorism inadmisibil pentru o federație sportivă, să participe la o Cupă Mondială. A fost un moment de cumpănă pentru rugby-ul românesc care din acel moment a început să o ia pe o pantă descendentă și nu a mai reușit să își găsească orizontul nici până azi. Florin Surugiu s-a retras de la națională după Cupa Mondială din 2023, dar a continuat să se dedice sută la sută sportului cu balonul oval, și să joace rugby la nivel de club pentru CS Rapid, în prima divizie, acolo unde se conturează un proiect frumos doar cu jucători români și cu foste legende ale rugbyului românesc în staful tehnic, printre care Florin Vlaicu și Stelian Burcea.
Dar cum orice poveste are un sfârșit, anul acesta, pe 6 decembrie, după meciul Romanian Wolves - Lusitanos, din Rugby Europe Super Cup, Florin Surugiu și-a încheiat definitiv cariera de jucător profesionist, carieră care a început acum mai bine de trei decenii pe stadionul bucureștean Olimpia sub îndrumarea antrenorului Alexandru Perpelea.
Salut Florin, și la mulți ani! Îți mulțumesc pentru timpul acordat și pentru amabilitatea de a răspunde la câteva întrebări despre lunga ta carieră rugbystică. De curând ai pus ghetele în cui și te-ai retras din activitatea de jucător, din postura unuia dintre cei mai longevivi jucători de rugby români, cu o carieră internațională care se întinde pe 15 ani și cu peste 100 de meciuri pentru Frunza de Stejar. Ce sentimente te încearcă acum la vârsta de 41 de ani când privești cariera ta de rugbyst și cu ce valori ai rămas prin practicarea acestui sport?
Așa este sunt mai exact 16 ani de echipă națională, a trecut foarte repede totul și daca aș putea să dau timpul înapoi tot asta aș face. Valorile cu care rămân? Păi rugby-ul mi-a dat totul , tot ce sunt azi sunt datorită acestui sport, de mic m-a disciplinat, m-a pregătit pentru viața și am învățat că orice ai face în viață, dacă vrei să ajungi sus trebuie să muncești mult.
După cum spuneam, faci parte dintr-o listă selectă de jucători care au atins borna de 100 de meciuri pentru naționala României. Doar alți 4 jucători, Mihai Macovei, Florin Vlaicu, Valentin Calafeteanu și Cătălin Fercu, au mai reușit această performanță. Ce înseamnă pentru tine să fii unul dintre centurionii naționalei?
Înseamnă foarte mult, de mic mi-am dorit să ajung să joc la echipa națională, să devin Stejar. A fost momente grele în care am vrut să mă las de rugby pentru că trecerea de la juniori la seniori este foarte grea și în vremurile acelea trebuia să fii în vârful unei generații ca să fii băgat în seamă de echipele mari de seniori. Dar am reușit și m-am impus, ș după prima selecție la echipa națională s-au schimbat multe și fiecare perioadă am trăit-o la maxim, m-am bucurat de moment. Sincer, nu m-am gândit niciodată că voi ajunge la 109 selecții.
Care este secretul longevității carierei tale de rugbyst, ținând cont că rugby-ul este un sport care te uzează atât psihic, cât mai ales fizic?
Da, așa este, am avut o carieră foarte lungă și toată lumea îmi spunea să nu mă opresc pentru că încă pot. De mic m-am antrenat foarte mult și am fost foarte serios cu tot ce înseamnă rugby. Ca fiecare sportiv am făcut de toate, dar totul cu limite, pentru că fiecare scurtătură în viața sportivă te costă. Vin accidentările, perioade care te țin pe tușă mult timp și te scot din tot ritmul. Într-adevăr am fost ferit de accidentări grave dar toate acestea depind de tine ca sportiv cât de serios ești și cât de mult ești dispus să oferi din timpul tău pregatirii.
Ce îț mai aduci aminte de la debutul tău pentru naționala României, în acel meci din 2008 cu Uruguay de la București? Ai intrat în teren în a doua repriză. Aveai emoții?
Îmi amintesc totul, aveam emoții foarte mari de cum am ajuns în cantonament cu echipa. Așa este, am intrat în teren în a doua repriză și emoțiile s-au dus la primul contact cu balonul. A fost un meci strâns cu Uruguayul și am avut în minte să fac doar lucruri pozitive, să fac o impresie bună, iar după acel meci am fost felicitat de toată lumea.
Ai participat la 3 cupe mondiale (2011, 2015, 2023), ai marcat eseu cu Tonga în 2023, ai fost în teren la victoria istorică (prin prisma evoluției rezultatului) cu Canada din 2015 dar ai jucat și în 2011 în Noua Zeelandă (l-ai înlocuit în minutul 52 pe Lucian Sîrbu), când naționala a fost la doar câteva minute de a învinge Scoția și de a reuși una dintre cele mai mari surprize din istoria Cupei Mondiale. Ce partidă consideri că a fost cea mai bună pentru naționala Românniei, cu tine în teren?
Uf, așa este, am foarte multe amintiri cu multe meciuri speciale pentru România și aș putea enumera câteva. Nu știu, mi-ar fi greu să aleg unul singur. Într-adevar ai punctat foarte bine meciul cu Scoția de la RWC2011, era prima mea participare la o cupă mondială și meciul cu Scoția a fost special pentru că am fost la câteva minute de o mare victorie. Aș putea să te completez la lista de mai sus cu meciul contra Georgiei, victoria 8-7 de la București care ne-a făcut campioni europeni, meciul contra Irlandei când am cerut-o pe Alexandra, ultimul meci cu Tonga de la Cupa Mondială în care am și înscris. Deci mi-ar fi foarte greu să aleg unul singur.
Ai jucat întreaga carieră pe poziția de mijlocaș la grămadă, asta înseamnă că ai fost în multe situații creierul echipei și cel care trebuia să aibă luciditate în momentele cheie ale jocului. Ce jucători te-au influențat de pe această poziție?
Peter Stringer - mijlocașul la grămadă al Irlandei în anii 2000 era un exemplu pentru mine, era foarte micuț și agil, era motorul echipei și țin minte, antrenorul meu de când eram mic, Sandu Perpelea de la Olimpia, îl suna pe tata și îi spunea - uite, acum joaca Irlanda, are meci la TV, arată-i numărul 9 al Irlandei, este mic ca el, așa trebuie să ajungă. Și pentru mine acest jucător irlandez a fost un model.
La Cupa Mondială din 2015, după meciul cu Irlanda de pe Wembley, ai fost autorul unui moment mai rar întâlnit pe terenul de rugby - ți-ai cerut pe teren prietena de soție. Între timp a apărut și un moștenitor, Adam. Îl încurajezi pe băiatul tău să urmeze o carieră în rugby, ținând cont de condițiile destul de dificile din țara noastră pentru practicarea acestui sport?
Așa este, după cererea de pe Wembley a apărut Adam, primul meu copil, pe care îl încurajez să facă sport în general pentru că știu că-i dă o disciplină și o educație bună. La 5 ani a început cu Jiu-Jitsu, apoi mi-a spus că vrea la rugby. În prezent merge și la rugby și la fotbal, este o fire energică și iubește sportul. Nu pun nicio presiune pe el, dacă va face sport de performanță depinde doar de el.
În cariera de jucător de club ai trecut pe la mai multe echipe, Olimpia, Dinamo, CSM București, Steaua, Rapid. Unde te-ai simțit cel mai bine și consideri că te-ai dezvoltat cel mai mult pe plan profesional?
În întreaga carieră am pornit de la Olimpia la juniori apoi la seniori la Dinamo, CSM București, Calvisano, Steaua, Rapid, cam acesta a fost drumul meu. Îmi amintesc de fiecare moment la fiecare echipă. Dinamo a fost trecerea la seniori și o perioadă grea de acomodare care mi-a prins bine și m-a ajutat să mă pot impune pe viitor la celelalte echipe. Apoi CSM București a fost o perioadă asemănătoare cu ce-a de acum de la Rapid, mulți jucători tineri de perspectivă, după care am ajuns la echipa națională și m-am simțit foarte bine. Apoi, treptat, la Calvisano. Am tot avut oferte și din Franța dar nu s-au concretizat și când a venit ce-a de la Calvisano am spus că trebuie să merg să nu-mi pară rău după că nu am jucat în afară. La Steaua a fost o perioada frumoasă în care am câștigat cupe ale României și am jucat mai multe finale de campionat pe care le-am pierdut. Un moment care m-a împlinit la Steaua a fost în 2022 când am câștigat Cupa României și eram căpitan, iar acum la Rapid, o echipă tânără care avea nevoie de câțiva lideri printre care am fost cooptat și eu și m-a adus înapoi pe stadionul Olimpia din Vitan acolo unde am cunoscut balonul oval.
Nu de mult timp ai început și cariera de antrenor, fiind secundul naționalei de rugby în 7 masculin. Cum ți se pare această nouă provocare?
Da, așa este, am fost asistent la România rugby 7s și la U20 la tineret. Îmi place foarte mult, m-a scos din zona de confort, este total opusul carierei de jucător. Cand ești jucător ajungi la teren, urmezi programul, îți faci antrenamentul propus și ai plecat. Ca antrenor tu trebuie să faci tot programul, antrenamentul, apoi ajungi acasă, deschizi laptopul și lucrezi. Este satisfacție mare când vezi că ai rezultate, că tot ce faci tu este implementat și că jucătorii fac ce îi înveți.
Romania si-a aflat adversarele la Cupa Mondială din Australia din 2027. Cum preconizezi parcursul Stejarilor la aceasta editie a turneului final intr-o grupa cu Georgia, Italia si Africa de Sud? Putem obtine o victorie cu marea rivala Georgia?
"Da, așa este, nu aș putea spune că este o grupă mai ușoară ca alta, toate sunt grele, noi încă ne bucurăm și trebuie să fim fericiți că suntem la masa bogaților. Este din ce în ce mai greu pentru că în toate sporturile este vorba de bugete și mulți bani. În România suferim la toate sporturile, nu numai la rugby, nu avem finanțare și totul se răsfrânge către sportivi. Mai avem doi ani să pregătim echipa națională pentru această Cupă Mondială și eu cred că vom ajunge la acest turneu final pregătiți, să ne apropiem cât mai mult de aceste echipe mari, Italia și Africa de Sud, și să ne batem de la egal la egal cu Georgia. / Florin, îți mulțumim pentru timpul acordat acestui interviu, și îți urăm la mulți ani!"
Subiecte asemănătoare
Promo
Promo