Interviu EXCLUSIV Freddie Burns: de ce a ales Dinamo și ce spune despre rugby-ul românesc

Freddie Burns este un jucător de rugby care nu mai are nevoie de nicio prezentare – aproape 3000 de puncte marcate în întreaga carieră, campion în Premiership în 2022 cu Leicester Tigers, debut în naționala Angliei într-un meci împotriva Noii Zeelande cu două lovituri de pedeapsă transformate, aproape 400 de puncte înscrise pentru selecționatele Angliei la U20, Anglia A, și prima reprezentativă pentru care a adunat 5 selecții și 57 de puncte marcate, iar echipele din CV – Gloucester, Leicester Tigers, Bath, Highlanders, Shoki Shuttels, spun multe despre cariera jucătorului născut pe 13 mai 1990, la Bath.

Din august 2025 Freddie Burns evoluează pentru CS Dinamo București și alături de antrenorul echipei din Ștefan cel Mare, Carl Hogg, a luat un rol important în pregătirea jucătorilor din lotul buldogilor pentru obținerea unui nou titlu de campioană după cel obținut în 2023. Pe Freddie Burns îl vedem implicat la fiecare meci cu profesionalism și dăruire, fie din teren din poziția de mijlocaș la deschidere, fie de pe bancă cu vasta sa experiență, sau uneori conducând antrenamentele mijlocașilor și liniei de treisferturi înaintea startului partidelor.

Am avut ocazia să îi punem câteva întrebări superstarului de la Dinamo într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Eurosport.ro 

Eurosport: Salutare, Freddie! Ești de departe cel mai titrat jucător străin care a evoluat vreodată în campionatul României. Ce te-a determinat să alegi pe finalul carierei România și clubul Dinamo București?

Freddie Burns: În primul rând mulțumesc pentru caracterizare, dar încă trebuie să demonstrez acest lucru. Un succes pentru mine ar fi să câștig titlul de campion și cupa, încă nu am reușit asta, deci nu m-aș numi încă cel mai titrat jucător străin din România. Ce m-a adus în România? Carl Hogg era aici la Dinamo, m-a sunat când eram în Japonia, și m-am gândit că asta poate fi o nouă provocare pentru mine, într-un loc unde nu am mai jucat rugby până acum, așa că am dat curs ofertei de a ajuta clubul Dinamo să crească și să încerc să am cât mai mult succes aici.

Freddie Burns: Carlos Spencer (Noua Zeelandă) este jucătorul pe care îl urmăream când eram tânăr, el juca uvertură. În ce privește poziția de fundaș, e o poziție care m-a ajutat să intru în echipa celor de la Gloucester, iar să joc fundaș la începuturile carierei mele m-a ajutat de asemenea să am o privire de ansamblu asupra jocului, și să înțeleg ce trebuie să facă o uvertură. Iar apoi când am progresat în carieră am putut să evoluez pe ambele poziții. Prefer să joc uvertură, iar să am capacitatea să evoluez pe ambele poziții cred nu e un lucru rău.

Freddie Burns: A trecut foarte mult timp de atunci. Îmi amintesc că îi urmăream de pe bancă pe jucătorii din lotul Angliei, și am fost puțin surprins când am fost introdus în teren atât de devreme, mai erau 20 de minute de joc. Îmi amintesc că am reușit să transform două lovituri de pedeapsă, și apoi că am avut o seară foarte bună alături de băieți la berea de după.

Freddie Burns: Da, pot spune asta. Am jucat rugby și fotbal în copilărie, apoi treptat am început să devin bun la rugby, deci am urmat sportul la care am progresat cel mai mult, și până să îmi dau seama am devenit jucător profesionist.

Freddie Burns: E un rugby diferit, aici în România. Mi-ar plăcea să văd jocul puțin mai rapid, sunt momente când se joacă lent, iar dacă privești rugby-ul european, Premiership sau rugby-ul internațional, observi că se joacă mai rapid. Sper că vom reuși să creștem rapiditatea jocului. Rugby-ul de aici este fizic, dur, dar eu mă bucur de provocare și încerc să mă obișnuiesc.

Freddie Burns: Da, cred că este una dintre partidele definitorii pentru cariera mea. Cred că am jucat în 4 sau 5 semifinale de campionat, pe care le-am pierdut, am fost de fiecare dată aproape, și știam că echipa pe care o aveam la Leicester în 2022 era capabilă să câștige campionatul, iar asta era cea mai bună șansă a mea în acel an, și mă bucur că am reușit.

Freddie Burns: Este greu de spus. Consider că la fiecare club la care am jucat am evoluat, fiecare a reprezentat o etapă din cariera mea. Dacă privesc înapoi, perioada petrecută la Gloucester a fost una foarte bună, pentru că avem 18-19 ani, jucam împotriva unor echipe mari în fața a zeci de mii de spectatori, și totul era nou pentru mine. A urmat apoi perioada de la Leicester. Aceasta este echipa pe care o am cel mai aproape de inimă datorită succesului pe care l-am avut acolo prin câștigarea campionatului englez. La Bath a fost dificil, dar este echipa din locul unde m-am născut. Iar Japonia a fost locul care m-a schimbat cel mai mult, pentru că în Japonia multe echipe din campionat sunt echipe ale diferitelor companii, astfel că jucătorii sunt pe lângă jucători de rugby și muncitori în fabrici și companii. Iar asta te face să înțelegi cât de norocos ești că poți să joci rugby full-time. Deci cred că perioada petrecută în Japonia m-a influențat cel mai mult ca persoană. Dar toate cluburile la care am evoluat au fost importante și sunt recunoscător că am putut evolua la fiecare dintre ele, inclusiv aici la Dinamo, pentru că oriunde mă aflu încerc să dau totul.

Freddie Burns: Ar fi frumos să ating această bornă de 3000 de puncte. Dar faptul că am ales să joc aproape în toată lumea deși aș fi putut să rămân în Anglia și să mai marchez acolo câteva sute de puncte, demonstrează că am pus pe locul doi atingerea obiectivelor individuale. În momentul acesta nu mă concentrez atât de mult pe aceste obiective individuale. De exemplu aici la Dinamo, am 36 de ani și îmi văd rolul în echipă de a ajuta tinerii jucători să se dezvolte. Sezonul acesta am decis să îi las pe alți coechipieri să execute loviturile de pedepasă și transformările, pentru că asta îi va ajuta pe unii dintre ei să se dezvolte și să prindă lotul României pentru Cupa Mondială. Mă gândesc mai puțin la mine acum, și mai mult la coechipieri și echipă. Pentru mine nu contează atât de mult să marchez, îmi face plăcere când reușesc asta, mă bucur când marchez puncte. Dar mă întreb, în momentul acesta al carierei mele mă mai ajută să mă dezvolt acest lucru? Probabil că nu. În schimb îl poate ajuta pe un coechipier mai tânăr? Cred că da. Deci rolul meu este diferit aici decât a fost în trecut la alte echipe.

Freddie Burns: Este o întrebare bună. Aș putea să enumăr foarte mulț jucători pentru că am jucat la multe echipe. Cred că dacă mă gândesc la primele mele meciuri la Gloucester, si după cum spuneam la faptul că, Carlos Spencer a fost idolul meu, cred că pe el l-aș alege. Îmi amintesc când eram adolescent că obișnuiam să mă trezeac la 7 dimineața ca să urmăresc Super Rugby (cea mai importantă competiție rugbystică inter-cluburi din Emisfera Sudică, n.r) și pe Carlos Spencer, iar apoi când am jucat pentru prima dată pentru Gloucester, eu am jucat număr 10 iar el număr 12, deci am avut oportunitatea să joc și să mă antrenez alături de idolul meu, iar acesta a fost un lucru special.

Pe de altă parte am o relație foarte bună cu nume mari din rugby, precum Ben Youngs sau Aaron Smith. Băieții ăștia sunt jucători extraordinari, am fost norocos să îi întâlnesc. Îmi este foarte greu să aleg un nume pentru că sunt foarte multe. 

Freddie Burns: La cum stau lucrurile acum, Africa da Sud este o forță dominantă în rugby-ul mondial, dar consider că sunt cel puțin 6 sau 7 echipe naționale care  ar putea câștiga Cupa Mondială, și tocmai de aceea rugby-ul internațional este un produs atât de spectaculos. Așa cum am văzut la ultimul turneu final din 2023, Anglia a avut un sfert de finală foarte bun (victorie cu Fiji 30-24, n.r) și chiar dacă Africa de Sud pornește favorită, să nu uităm că Anglia le-a dat de furcă în semifinalele ultimului turneu final (Africa de Sud s-a impus la limită cu 16-15, n.r). Vom vedea, dar cred că Anglia va fi acolo sus și își păstrează șansele la trofeu.