România ratează sezonul în REC 2024, dar viitorul ne dă speranțe

În finala mică, naționala României a întâlnit Spania în reeditarea confruntării de anul trecut, și “stejarii” își puneau toate speranțele într-o victorie care ar fi putut să îmbunătățească moaralul echipei și să încheie această campanie din Rugby Europe Championship într-o manieră pozitivă. România a început perfect partida marcând două eseuri în primul sfert de oră, prin Ionel Melinte și căpitanul de conjunctură al “stejarilor”, Marius Simionescu, doar unul însă fiind transformat, astfel că “stejarii” conduceau după 15 minute cu 12-0. Replica Spaniei a venit peste 10 minute, prin eseul lui Cian transformat de Guemes. 12-7. Apoi, în mod inexplicabil ai noștri au lăsat brațele jos și până la pauză au mai încasat două eseuri transformate, astfel că au intrat la cabine conduși cu 9 puncte, 21-12.

După pauză, jocul României a rămas lipsit de eficacitate, în timp ce Spania a fructificat fiecare ocazie avută, eseurile lui Pineiro și Gimeno ducând scorul la 35-12. La faza imediat următoare Spania rămâne pentru 10 minute cu un om în minus după o eliminare temporară, iar pe superioritate numerică “stejarii” reușesc să reducă proporțiile scorului în minutul 55 prin Jason Tomane, revenit după o lungă absență datorată unei accidentări. Eseul este transformat de Alin Conache, 35-19, și România începea să spere. Dar speranțele “stejarilor” au fost însă năruite în minutul 70 de eseul lui Ovejero, care a dus scorul la 40-19. Din nou naționala României repetă contraperformanța de a primi cel puțin 40 de puncte într-un meci, după cele 49 primite în meciul Portugalia și cele 43 cu Georgia.

Ultimele zece minute au aparținut României care a reușit să marcheze două eseuri, mai întâi prin același Tomane, în minutul 75, și apoi prin Mitu, în minutul 79, ambele eseuri transformate de Conache. Din păcate, “stejarii” s-au trezit mult prea târziu și la final au trebuit să se recunoască învinși cu 40-33. Spania își ia astfel revanșa pentru înfrângerea de anul trecut și termină competiția pe locul 3, câștigând medalia de bronz.

Trebuie să remarcăm în naționala României câteva aspecte pozitive din această partidă. În primul rând, jucătorii tineri introduși în teren de David Gerard au dat un randament foarte bun, Immelman, Mitu, Buruiană, Conache, toți au făcut un meci solid care dă speranțe naționalei că sunt jucători de viitor în jurul cărora se poate clădi o echipă puternică. Adrian Mitu, nepotul fostului mare internațional Petre Mitu, la numai 19 ani, a reușit și un eseu, fiind printe cei mai buni jucători ai României în această partidă. Și în al doilea rând, este de la sine înțeles că România construiește o echipă pentru viitor iar semnalele primite după această partidă sunt pozitive. Una peste alta, deși suporterii români, veniți în număr mare la această partidă, se așteptau probabil la mai mult, totuși, atât staff-ul naționalei cât și Federația trebuie să se mulțumească cu o evoluție în această ediție de Rugby Europe Championship care reflectă în acest moment valoarea și omogenitatea echipei. Atât s-a putut obține anul acesta, dar trebuie să fim pozitivi și optimști că jucătorii tineri care au intrat în angrenajul echipei naționale au demonstrat că sunt jucători de viitor pe care echipa națională se poate baza. Tot ce trebuie făcut este să se păstreze momentul, și acești jucători tineri să fie ținuți cât mai aproape de lotul național, să primească meciuri, astfel încât să fie convinși să rămână. Pentru că este foarte ușor ca acești jucători, majoritatea venind din Franța, unii chiar născuți acolo și formați la echipe de club din hexagon, și neavând prin urmare o legătură strânsă cu România, să refuze convocarea la națională sau să retragă din motive personale. Și am avut de curând un astfel de exemplu, când fostul jucător al lui Toulon, Atila Septar, junior al naționalei de tineret a Franței, s-a retras din naționala României după numai 5 partide. Într-o situație asemănătoare pare să fie și Taylor Gontineac, fiul fostului căpitan al României, Romeo Gontineac, născut la Aurillac în Franța, și jucător la Rouen în Pro D2, care pare să nu mai facă parte din anturajul echipei naționale, asta după ce a participat anul trecut cu “stejarii” la Cupa Mondială din Franța.

România trebuie să aibă continuitate sub conducerea lui David Gerard, pentru că jocul echipei nu poate să fie îmbunătățit peste noapte și nimeni nu poate face minuni la o națională căreia îi lipsesc atât de multe resurse. Într-adevăr, nu putem trece cu vederea că România a încasat în ultimele 3 partide oficiale 132 de puncte, și că la Cupa Mondială de anul trecut a avut una dintre cele mai slabe prestații din istorie. Dar aceste detalii sunt doar vârful piramdei, iar cei care nu cunosc dedesupturile disciplinei rugbistice din România și ce se întâmplă în jurul echipei naționale și a Federației Române de Rugby, vor trage concluzii care nu reflectă în totalitate realitatea. Spania, Portugalia, ne mai vorbind de Georgia, sunt echipe care investesc masiv în rugby, iar rezultatele se pot vedea. În schimb, echipa națională a României are nevoie disperată de finanțare și de un program sănătos de recrutare a jucătorilor tineri, fără de care România nu are nicio șansă sa evolueze în acest sport.

În finala mare, Georgia și-a păstrat trofeul, și s-a impus în fața Portugaliei cu un categoric 36-10, deși partida se anunța cât se poate de echilibrată.

Portughezii au fost incredibil de inconstanți în această ediție a Rugby Europe Championship, pierzând în grupe în fața mult mai slabei cotate echipe a Belgiei și ajungând în finală grație victoriei la scor de la București împotriva României. Forma oscilantă a “Os Lobos” s-a păstrat și în această partidă, portughezii reușind să marcheze un singur eseu și să transforme o lovitură de pedeapsă, în timp ce “Lelos” au înscris nu mai puțin de 4 eseuri și au transformat 4 lovituri de pedeapsă. Meciul s-a remarcat mai degrabă prin nenumarătele momente de nervozitate din teren decât prin spectacolul rugbistic, arbitrul partidei împărțind 5 cartonașe galbene celor două echipe. A fost o finală fără adversar pentru gruzini, care continuă să domine această competiție de mai bine de 7 ani.