#Voce Aici nimeni nu se dă rotund! Turneul celor 6 națiuni începe vineri

Cel mai prestigios turneu din rugby-ul european a continuat în formatul cu 5 echipe începând din 1910, cu introducerea Franței, si s-a extins în anul 2000 la șase echipe, prin adăugarea Italiei.

Competiția de anul acesta va fi deschisă cu meciul dintre Franța și Țara Galilor, partida urmând să aibă loc pe Stade de France după o pauză de un an datorită organizării Jocurilor Olimpice din 2024.

Țintarul de anul acesta favorizează Irlanda, care va disputa pe teren propriu meciuri împotriva celor mai dificili adversari, Anglia și Franța, si va juca în deplasare împotriva Scoției, Țării Galilor și Italiei.

Irlanda este campioana en-titre și câștigătoare a ultimelor două ediții ale competiției, iar anul acesta bookmakerii îi dau din nou favoriți pentru a se încorona campioni. Ar fi pentru prima dată în istoria Turneului celor Șase Națiuni când o echipă reușește să câștige de 3 ori la rând trofeul. Prima și ultima oară când o națională a reușit să câștige de cel puțin 3 ori la rând trofeul s-a întâmplat în perioada 1959-1962, în formatul Five Nations, când Franța a câștigat 4 trofee consecutiv, dintre care unul, cel din 1960, împărțit cu Anglia în urma unei egalități perfecte de punctaj și rezultat în meciul direct.

După ce anul trecut Turneul celor Șase Națiuni a oferit una dintre cele mai echilibrate ediții din istorie (înainte de ultima etapă nu mai puțin de 4 echipe păstrau șanse la câștigarea titlului), anul acesta există toate șansele să avem parte de un spectacol rugbistic cel puțin la fel de fascinant.

Meciurile test din toamna anului trecut au demonstrat, cu mici excepții, că echipele europene din primul eșalon valoric pot să facă față echipelor din emisfera sudică și că rugby-ul european este într-o continuă creștere. Victoria Franței în fața Noii Zeelande (30-29) și Scoției în fața Australiei (27-13) sunt cele mai bune exemple în acest sens. Fără doar și poate, din punct de vedere al competitivității, Turneul celor Șase Națiuni se ridică la nivelul The Rugby Championship, și poate chiar să îl depășească prin popularizare și emulație în rândul publicului după apariția seriei Full Contact realizată de Netflix.

Anul acesta Franța, Anglia și Scoția sunt contracandidatele Irlandei la titlu, în timp ce Țara Galilor și Italia pleacă, din nou, outsideri și se vor lupta probabil pentru a evita "lingura de lemn".

Țara Galilor este de nerecunoscut în ultimii ani, echipa lui Warren Gatland, semifinalistă a Cupei Mondiale din 2019, a terminat anul trecut pe ultima poziție Six Nations, si a ajuns pe locul 11 în clasamentul World Rugby Rankings, cea mai slabă clasare a "dragonilor" de când se fac măsurătorile. Georgia, de pe locul 12, le suflă în ceafă. De asemenea galezii au înregistrat anul trecut, după partida pierdută în fața Australiei pe teren propriu (20-52), ce-a de-a 11-a înfrângere consecutivă în toate competițiile, aceasta fiind cea mai lungă serie negativă din întreaga lor istorie de 143 de ani! Anul 2024 s-a încheiat tot cu o înfrângere, în fața Africii de Sud (12-45), și astfel Țara Galilor a încheiat, pentru prima dată din 1937, un an competițional fără nicio victorie. În ciuda acestui dezastru, Warren Gatland și-a păstrat postul, pentru că el nu este un manager, ci o instituție. Galezii au un lot subțire din cauza nenumăratelor accidentări, iar aria de selecție este tot mai restrânsă, echipele galeze din United Rugby Championship având rezultate mediocre în ultimii ani. Warren Gatland este nevoit să se bazeze pe jucători tineri și fără experiență (la ediția precedentă Țara Galilor a avut în teren un căpitan de doar 21 de ani). Nu mai punem la socoteală faptul că speranța rugbiului galez, aripa Louis Rees-Zammit, a ales să meargă în America pentru a juca fotbal american.

Italia, sub bagheta argentinianului Gonzalo Quesada, speră să continue forma bună din ultimii ani și să facă o figură frumoasă și anul acesta, asta după ce, până nu de mult se punea problema ca Italia să fie exclusă de la masa bogaților după prestațiile dezamăgitoare din turneu. Însă "azzurri" au reușit victorii uriașe în ultimii ani (au învins Australia, Scoția, Japonia și Țara Galilor), și cu o generație de jucători de excepție din care fac parte Michele Lamaro, Ange Capuozzo, Paolo Garbisi, Martin Page-Relo, Louis Lynagh sau Monty Ioane, Italia cunoaște una dintre cele mai spectaculoase creșteri a nivelului jocului din ultimele decenii. Statistica spune că Italia a folosit în 2024 același prim 15 mai mult decât oricare altă echipă din primul eșalon valoric, ceea ce a contribuit la creearea unei echipe solide care poate pune probleme oricui.

Scoția cunoaște o renaștere spectaculoasă sub conducerea lui Gregor Townsend, și după mulți ani "ciulinii" au redevenit candidați la câștigarea Six Nations. De urmărit dacă revelația ultimilor ani va reuși surpriza anul acesta, nu atât în ceea ce privește câștigarea trofeului, pe care și-l doresc de un sfert de secol, cât mai ales în a încurca granzii competiției, așa cum au făcut-o în anii precedenți. În meciurile test din această toamnă Scoția a reușit o victorie uriașă împotriva Australiei (25-13), și a demolat Fiji cu 57-17, asta în ciuda faptului că a folosit foarte mulți jucători la prima selecție. Singura înfrângere din meciurile test a venit în fața campioanei mondiale en-titre, Africa de Sud (15-32). Cu un Duhan van der Merwe în mare formă, devenit între timp cel mai bun marcator din istoria Scoției (30 de eseuri), si un Finn Russell cu o precizie a transformărilor de ceas elvețian, un lucru este cert, "ciulinii" lui Gregor Townsend vor fi o nucă tare de spart și anul acesta. Rămâne de văzut și dacă fostul căpitan-centurion al "ciulinilor", Stuart Hogg, își va rezolva atât problemele cu accidentările, care l-au determinat să renunțe la națională după Cupa Mondială din 2023, cât și pe cele disciplinare din afara terenului, și va reveni în primul 15 al Scoției. (Hogg a fost acuzat de violență domestică împotriva soției și a primit o sentință cu suspendare).

Franta lui Fabien Galthie țintește detronarea Irlandei lui Andy Farrell, și cu unul dintre cele mai valoroase loturi de jucători din ultimii ani, "cocoșii galici" nu se vor mulțumi cu locul 2. Bielle-Barrey, Nolann Le Garrec, Leo Barre, Yoram Moefana, Mathieu Jallibert, Gregory Alldritt, conduși din teren de excepționalul Antoine Dupont, sunt doar câțiva din tinerii de mare talent cu care Franța atacă câștigarea celui de-al 7-lea trofeu Six Nations din istoria sa. Statistica spune că Fabien Galthie a rulat în 2024 cei mai mulți jucători dintre echipele din primul eșalon valoric. Aria de selecție a Franței este una uriașă, Galthie având la dispoziție jucători din cel mai puternic campionat din Europa, și poate chiar din lume, Top 14. Însă imaginea de ansamblu a naționalei Franței a avut teribil de suferit în ultimul an. Anul trecut campionatul francez a fost zguduit de un scandal uriaș care a scos la suprafață folosirea la scară largă de către jucători a cocainei ca drog recreațional. Tot anul trecut fundașul naționalei Franței, Melvyn Jaminet, a fost suspendat 34 de săptămâni și amendat cu 30.000 de euro, după ce a postat pe o rețea socială (Instagram) un clip în care făcea remarci rasiste față de comunitatea arabă. Iar în turneul din Argentina din vară, internaționalii Hugo Auradou și Oscar Jegou au fost arestați preventiv după ce au fost acuzați de tentativă de viol asupra unei femei într-un bar din Mendoza. Cei doi au fost arestați în Buenos Aires la două zile după meciul dintre Argentina și Franța dar ulterior au fost achitați.

Cu Steve Borthwick pe bancă Anglia nu a strălucit în niciun meci din ultimii 2 ani, rezultatele din meciurile test din această toamnă au fost și ele dezamăgitoare (3 înfrângeri cu Noua Zeelandă, Africa de Sud și Australia, și o singură victorie cu Japonia), si chiar dacă "trandafirii" au ajuns cu Borthwick pe bancă până în semifinalele Cupei Mondiale din 2023, zilele antrenorului englez par a fi numărate. Și asta pentru că Anglia nu are rezultate (a câștigat doar 5 partide din cele 12 disputate anul trecut), și printre altele nu a mai învins marea rivală Scoția din 2020. Ultima decizie luată de antrenorul englez, de a-l numi căpitan pentru Turneul celor Șase Națiuni de anul acesta pe flankerul lui Saracens, Maro Itoje, în dauna legendei Jamie George, a inflamat spiritele. Dan Cole, un alt veteran al "trandafirilor" a fost lăsat și el în afara lotului. Contractul fostului internațional englez se pare că va fi reziliat după această ediție a Six Nations. Rămâne de văzut dacă "trandafirii" își vor respecta totuși blazonul de cea mai titrată națională din Six Nations, și după 4 ani de secetă vor aduce din nou trofeul pe Twickenham și dacă pariul lui Borthwick de a scoate din echipă vechea gardă va fi câștigător.

Irlanda lui Andy Farrell este cea mai bună națională a "trifoiului" din istoria recentă iar antrenorul englez al Irlandei a fost desemnat și cel care îi va conduce de pe bancă pe Leii britanici în turneul din Australia din această vară. Din acest motiv, pentru a se concentra pe pregătirea turneului din emisfera sudică, Andy Farrell nu se va afla pe banca Irlandei la această ediție a Six Nations. În locul său a fost numit antrenor interimar Simon Easterby, cel care a ocupat până acum poziția de antrenor cu linia de apărare și anterior pe cea cu înaintașii. Chiar și fără legenda Johnny Sexton, retras după Cupa Mondială din 2023, dar înlocuit cu succes drept căpitan al echipei de Caelan Doris, Irlanda a rămas una dintre cele mai puternice naționale din rugby-ul mondial - a deținut prima poziție în World Rugby Rankings pe tot parcursul anului 2023, și-a pus în vitrină 2 trofee Six Nations la rând si țintește hat-trick-ul, și este singura națională din Europa care a reușit să bifeze în ultimii 3 ani victorii atât împotriva Noii Zeelande cât și a Africii de Sud.

Turneul celor Șase Națiuni se va încheia pe 15 martie cu meciul dintre Franța și Scoția, iar această ediție se anunță a fi una memorabilă.