Povești de campioni. Lecția de aur a lui Mihai Covaliu: "Lupta cea mai grea o duci cu tine însuți"
Publicat 05/11/2025 la 23:37 GMT+2
Mihai Covaliu (48 de ani împliniți pe 5 noiembrie), președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român, a fost unul dintre cei mai mari scrimeri ai României. A câștigat aproape tot ce se putea în proba de sabie, cele mai importante distincții fiind: aur la individual la Jocurile Olimpice de la Sydney 2000, aur la individual la Campionatul Mondial de la Leipzig 2005 și aur european cu echipa în 2006
Fotbalul: Povestea mea - Florin Bratu: "Așa s-a născut porecla Mitraliera"
Sursa video: Eurosport
Articol scris de Florin Caramavrov
O poveste cu copii care se jucau cu săbii făcute din bradul uscat de după Crăciun, visând la dueluri de capă și spadă. O amintire care este, de fapt, începutul unei cariere impresionante. Un băiețel neastâmpărat din Brașov renunță la fotbal după o accidentare și răspunde cu "da" când doi antrenori întreabă la școală "Cine vrea să facă scrimă?".
Dar ce e scrima? Micuțul și colegii lui habar nu aveau, așa că antrenorii le-au explicat cu răbdare, le-au vorbit despre arme, despre mască și echipament, despre antrenamente, lupte și competiții. Și atunci și-au zis să încerce.
"Așa a început această poveste a mea în scrimă. Ne închipuiam că suntem actori în filmele de capă și spadă, că salvăm prințese. Nu știam că acele mici asalturi cu săbii de brad îmi vor folosi mai târziu.", dezvăluie Mihai Covaliu. Nu știa atunci că a pășit pe un drum care-l va duce pe treapta cea mai înaltă a podiumului olimpic.
Copilăria, cel mai bun antrenor
A început în sala clubului Tractorul Brașov, alături de 130 de copii din școala generală, iar la finalul liceului rămăsese singurul care nu renunțase.
"Nu făceam doar scrimă la antrenamente. Jucam fotbal, baschet, săream coarda, săream peste bancă. Era o dinamică fantastică", povestește Covaliu la ediția 2020 a Sports Business Academy. Această joacă este secretul pe care părinții nerăbdători de azi îl uită: copilul trebuie să parcurgă toate etapele, să se bucure, să învețe prin joacă.
"Nu am fost campion de la început. Și asta mi-a folosit. Am învățat fiecare lecție din fiecare etapă, fără să sar vreuna", explică fostul sportiv.
Frumusețea eșecului și lecția lacrimilor
A încheiat prima lui competiție, Cupa Mărțișorul, pe locul 6. Și a fost "foarte bucuros" cu diploma aceea. A învățat să piardă și a învățat că e în regulă să plângi: "Te puteai pregăti un an și apoi, după ce treceai de un tur preliminar, întâlneai un adversar mai bun ca tine, mai experimentat, mai înalt sau care avea calități mai bune, iar acesta să te învingă. Și după ce pierdeai, nu îți rămânea decât să plângi puțin. Văd și astăzi copii care plâng, dar văd și părinți care își iau copiii în brațe și sunt alături de ei, dar nu într-un mod constructiv. Pentru mine, un copil care plânge după ce are o nereușită înseamnă un copil căruia îi pasă de ceea ce face, un copil pe care îl doare faptul că nu a reușit, că nu a mers mai departe. E bine ca el să se descarce, să-și consume acest moment și e bine să-l conștientizeze, iar părintele trebuie să fie lângă el, să-l încurajeze, să-i spună că nu s-a întâmplat absolut nimic, că a fost doar o etapă și că urmează alte competiții, alte concursuri la care poate să fie mai bun, poate să treacă de cel care l-a învins atunci", se destăinuie Covaliu la SBA.
Prima medalie a fost un "bronz" cu echipa de sabie la Campionatul European din 1999. Avea 22 de ani și nu câștigase până atunci niciun titlu național la juniori sau la tineret!
Sydney 2000: "Am venit să fac și rezultat"
La prima ediție a Jocurilor Olimpice la care a participat, Atlanta 1996, a fost surprins de selecție, deși era un tânăr scrimer promițător și disciplinat. Dar la Sydney, în 2000, mentalitatea i se schimbase. Când un coleg din delegația României i-a spus cu emoție "uite ce am reușit, să fim aici, printre cei mai buni sportivi ai lumii", Covaliu i-a răspuns ferm: "Eu am participat o dată. Acum am venit nu doar să particip, ci să fac rezultat." În traducere, voia o medalie, deși era clasat pe locul 10 în clasamentul mondial la sabie individual.
Și a făcut rezultat! L-a învins pentru calificarea în semifinale pe campionul mondial de atunci, francezul Damien Touya. Povestește eroul nostru: "În semifinală și finală am zburat, pentru că erau adversari pe care îi mai învinsesem. A trebuit doar să am puțină răbdare și în felul acesta am reușit să câștig". Era campion olimpic!
Titlul mondial la individual și titlul european cu echipa
Au urmat confirmările: bronz mondial în 2002, argint mondial în 2003 și titlul suprem în 2005! Toate la individual. Pentru ca, în 2006, să devină și campion european cu echipa.
Și-a încheiat cariera de sportiv cu o medalie de bronz la Jocurile Olimpice de la Beijing 2008, câștigată într-o luptă crâncenă cu un adversar care îl bătuse în toate duelurile din acel an.
Ana Pascu, președinta Federației de Scrimă în acel moment, i-a încredințat funcția de antrenor al lotului național masculin de sabie. Iar rezultatele au fost uimitoare: și-a condus foștii colegi spre medalia de argint la Campionatul European și apoi spre titlul mondial! Pentru ca, în 2012, să-și ducă echipa până la medalia de argint la Jocurile Olimpice. Comentariile din lumea scrimei au fost, era și normal, elogioase: "Un fost sportiv foarte periculos devine periculos și ca antrenor".
Apoi, a devenit președinte al Federației de Scrimă, iar acum conduce Comitetul Olimpic și Sportiv Român. Fiecare treaptă a însemnat din ce în ce mai multă responsabilitate: "Ca sportiv, aveam o singură problemă: pe mine. Ca antrenor, aveam opt probleme, adică opt sportivi pe care-i coordonam. Ca președinte de federație, aveam grijă de toate armele și de toți sportivii de la scrimă.". Acum, are grijă de toți sportivii din loturile olimpice!
Lecția de viață de la Radu Beligan: "Starea permanentă de elev"
Secretul lui Covaliu? De fapt, nu e niciun secret, e vorba doar de bun simț profesional și de dorința de a progresa, de a fi mai bun de la competiție la competiție, de la lună la lună și de la an la an: "E la îndemâna fiecăruia dintre noi. Tot timpul să-ți dorești să faci un pas înainte, Să câștigi ceva din ziua pe care o trăiești, Să pui un plus acolo unde ai nevoie, unde știi tu că poți să aduci un plus în pregătirea ta, în experiența ta, în desăvârșirea ta ca om. Zi de zi. Mi-a rămas în minte ceea ce a spus Radu Beligan la 91 de ani. Fiind întrebat care e secretul lui, el a răspuns: permanenta stare de elev".
"Importantă este călătoria. Important este drumul pe care îl faci. Iar acest drum îl faci în fiecare zi. În fiecare zi, după ce te-ai trezit, începi un drum. Mâine mergi din nou la drum, poate pe același drum, dar stă în puterea ta să-l schimbi, să alegi altă cărare, pe altă stradă, poate în alt oraș, în altă țară. Trebuie doar să mergi înainte. Și tot timpul trebuie să câștigi ceva din ziua pe care ai trăit-o. Numai în felul acesta vei reuși să fii mai plin ca om și mai pregătit pentru drumul de mâine", sunt sfaturile marelui campion pentru copiii și tinerii de azi, poate campionii de mâine.
Iar pentru cei care îl întreabă care este cea mai grea luptă a carierei de sportiv, răspunsul lui este unul care răsună dincolo de orice arenă sportivă: "Cea mai grea luptă o duci cu tine însuți. Acolo este challenge-ul cel mai mare și cel mai important. Dacă reușești să duci această luptă cu tine însuți și să-ți demonstrezi ție că poți în fiecare zi mai mult decât ai reușit ieri, că poți să treci peste hopurile pe care le ai, peste problemele care se ivesc, peste greutățile care îți stau în față, ai mari șanse să ajungi acolo unde poate nici nu te gândești."
Intră în aplicația mobilă a Sports Business Academy și ai acces la studii de caz și materiale teoretice din prima platformă de sports business din România.
Subiecte asemănătoare
Promo
Promo