Ronnie O'Sullivan sau cum "Regele" absolut de la Crucible, Stephen Hendry, a fost egalat

Snookerul este un sport în care sezonul începe la finalul verii și se termină în primăvara anului următor, odată cu Campionatul Mondial. Astfel, concluziile se pot trage de obicei la finalul fiecărei stagiuni, dar anul 2022 a fost unul special și se cuvine să scoatem în evidență importanța sa pentru istoria acestui sport.

2022 a fost anul în care Ronnie O'Sullivan a cucerit al 7-lea titlu mondial din carieră. Ceea ce părea doar o formalitate în anii '90, când Ronnie uimea lumea snookerului prin talentul său deosebit, a devenit realitate abia două decenii mai târziu. "Racheta" a risipit mulți ani din cauza problemelor extrasportive și mulți credeau că își va termina cariera cu marele regret de a nu-l egala pe Stephen Hendry la numărul de titluri mondiale.

Scoțianul le obținuse într-o epocă în care snookerul era mai degrabă un sport de nișă, când concurența nu era atât de acerbă cum e azi. În 2020, Ronnie avea doar 5 titluri mondiale în palmares și părea aproape imposibil să mai triumfe de două ori la Crucible, în condițiile în care existau cel puțin 7-8 jucători capabili să câștige cel mai important turneu din snooker.

Pandemia l-a ajutat însă într-o oarecare măsură pe O'Sullivan. Mondialul din 2020 s-a jucat fără spectatori (la finală a fost un număr limitat de fani), iar Ronnie s-a adaptat cel mai bine condițiilor, obținând o victorie clară în finala cu Wilson (18-8). Presiunea la care era supus de obicei a dispărut în anul pandemic, iar asta l-a eliberat pe Ronnie și l-a apropiat la un singur titlu distanță de rivalul său de mult retras (Hendry a revenit în activitate între timp, dar fără rezultate notabile).

Așadar, Ronnie mai avea un singur hop de trecut pentru a le închide gura celor care îl considerau inferior lui Hendry doar pentru că nu avea același număr de titluri mondiale. În 2021, O'Sullivan a clacat la Crucible, pierzând în turul doi în fața lui Antony McGill (12-13), un scoțian care păstra "Coroana" pe capul mult mai celebrului său conațional: Stephen Hendry.

La începutul sezonului 2021-2022, Ronnie O'Sullivan deținea aproape toate recordurile din snooker: conducea la numărul de trofee, la numărul de titluri în "Tripla Coroană" (20, pe locul doi era Hendry, cu 18), la numărul de break-uri maxime sau la cel de break-uri de peste 100 de puncte. Ca atare, mai era nevoie de un singur titlu mondial în dreptul său pentru pune punct oricărei discuții despre GOAT-ul din snooker.

După 20 de trofee majore câștigate în carieră, încă unul pare ușor de obținut, dar nu a fost nici pe departe așa. Ronnie a declarat mereu că urăște Campionatul Mondial din cauza duratei sale lungi. Lipsa de concentrare într-o singură sesiune poate fi fatală, iar el a trăit pe pielea sa acel sentiment de multe ori. La nivel declarativ, "Racheta" a dat mereu impresia că nu urmărește cu orice preț egalarea lui Stephen Hendry, dar în sinea sa se gândea cu siguranță la "cum ar fi dacă...".

În sezonul trecut, înaintea Campionatului Mondial, Ronnie nu obținuse succese majore. Câștigase doar un turneu, World Grand Prix, clacase în fazele superioare la multe altele (în finală la Mastersul European sau în semifinale la Scottish Open, English Open sau Players Championship), iar la UK Championship și Masters era eliminat încă din sferturi. Aceste rezultate întăreau convingerea multora că Ronnie nu mai are forța mentală de a câștiga un turneu major, cu atât mai puțin Campionatul Mondial, o competiție atât de extenuantă din punct de vedere psihic.

Geniul lui Ronnie a ieșit însă din nou la iveală exact la momentul și locul potrivit, la Crucible. Foarte montat și sigur pe evoluția sa, O'Sullivan a cedat doar 14 frame-uri până în semifinale, surclasându-i pe parcurs pe David Gilbert (10-5), Mark Allen (13-4) sau Stephen Maguire (13-5). În semifinale a urmat un duel al titanilor, contra lui John Higgins, dar partida a fost una istorică doar prin prisma numelor prezente la masă: Ronnie s-a impus cu 17-11 și a ajuns din nou în ultimul act.

Adversar i-a fost Judd Trump, probabil cel mai mediatizat jucător din generația sa, ale cărui rezultate nu au fost până în prezent proporționale cu talentul său. Trump este considerat de mulți specialiști un jucător genial la turneele mici, iar faptul că are doar un titlu mondial în palmares întărea această convingere. Astfel, Trump avea ocazia să distrugă acest mit în ceea ce-l privește, dar o finală cu O'Sullivan la Crucible a fost prea mult pentru el.

Conștient că este față în față cu istoria, Ronnie a preluat frâiele partidei încă de la început și nu le-a mai dat drumul până la final. Având publicul de partea sa, "Racheta" a câștigat joc după joc, turnând plumb în tacul adversarului. După prima zi a finalei, Ronnie avea un avantaj liniștitor: 12-5.

Trump s-a trezit în sesiunea a 3-a, pe care a câștigat-o cu 6-2, apropiindu-se la 3 frame-uri de Ronnie (14-11). Înaintea ultimei sesiuni se punea o singură întrebare: va rezista Ronnie presiunii imense sau va ceda și Trump va duce la bun sfârșit o revenire ce ar fi fost memorabilă? Finala cu Selby din 2014, când Ronnie a condus la un moment dat cu 10-5, dar în cele din urmă a pierdut (14-18), le-a revenit probabil în minte fanilor săi. Contra lui Trump nu s-a pus problema de așa ceva. Revenit în arenă parcă mai hotărât ca niciodată, Ronnie a câștigat la timp, înainte ca suspansul să ajungă la un nivel interzis cardiacilor, scor 18-13.

Așadar, Ronnie O'Sullivan devenea pentru a 7-a oară în carieră campion mondial și îl egala pe marele Stephen Hendry la numărul de trofee. Ce a urmat poate fi ecranizat fără probleme. Eliberat parcă de un lanț care l-a ținut captiv ani în șir, Ronnie a dat frâu liber sentimentelor și a plâns în hohote, în brațele familiei sale. Nici tatăl său nu a lipsit din arenă, cel care se afla la închisoare când Ronnie câștiga prima dată la Crucible, în 2001, lucru de care mare campion și-a amintit.

Le-a plăcut. Tatăl meu s-a distrat de minune aici. Copiii s-au distrat de minune. Nu credeam că voi face o altă finală mondială, așa că mi-am spus că trebuie măcar să încerc să experimentez asta din nou.", a spus Ronnie după finala din acest an.

Ajuns la 47 de ani, Ronnie O'Sullivan nu mai are de demonstrat nimic în snooker. Geniul său va dăinui etern și cine știe dacă nu va scoate din joben și alte rezultate care să ridice și mai sus ștacheta. E greu de spus dacă se va întâmpla, mai ales că "Expresul din Essex" a declarat clar că snookerul nu mai este o prioritate pentru el, dar că va continua să joace atâta timp cât se simte fericit să o facă. În fond, acesta e cel mai important lucru pentru fanii snookerului: că Ronnie există și încă joacă în circuitul profesionist.