Serena Williams o numește pe Althea Gibson "cel mai important pionier al tenisului". Născută pe 25 august 1927, într-un mic sat înconjurat de plantații de bumbac, Althea Gibson a fost o sportivă uriașă, la propriu (avea 1,80 m), dar și la figurat. Ea a pășit dincolo de bariera prejudecăților, deschizând calea pentru alți sportivi și alte sportive afro-americane în tenis, până la cele mai de succes dintre toate și toți – surorile Williams.

Lupta cu rasismul în tenis. Cum a apărut fenomenul Althea Gibson

Recent, site-ul US Open-ului a publicat un amplu material despre "ATA" – "American Tennis Association", înființată în 1916. Această Asociație avea ca misiune promovarea tenisului în rândurile copiilor afro-americani, care nu ar fi avut nicio șansă de a fi primiți la Campionatul Național al Statelor Unite, înființat în 1881. În aceste condiții, "ATA" a lansat o competiție paralelă în 1917, denumită "American Tennis Association National Championships", la care participau doar jucători de culoare. Într-o eră în care negrii nu erau primiți în hoteluri, în baruri, în școli sau biserici, "ATA" reprezenta o subcultură și un univers aproape paralel tenisului albilor, practicat în general de clasa înstărită și cu un anumit statut. Copiii se înghesuiau să joace în cluburi care își puneau vizibil în denumire cuvântul "black", încoronându-și proprii campioni.
Cupa Davis
Retragerea lui Tecău, amânată? "Sper ca Horia să ne ajute în continuare să ne îndeplinim visul!"
ACUM 5 ORE
Atât Althea Gibson, cât și Arthur Ashe au început tenisul în universul "ATA".
Althea s-a născut în Clarendon County, însă când Marea Criză a anilor ’30 a lovit America, familia sa s-a mutat în Harlem, un veritabil sanctuar al baschetului și al sportului. Cu o constituție atletică, Althea Gibson devenea la 12 ani campioana New York-ului la paddle-tenis (jucat pe un teren mai mic decât cele de la tenis de câmp, cu o paletă solidă în locul rachetei). La 13 ani, ea a abandonat școala, ducând o viață de luptă, o viață de cartier, jucând mult baschet și adesea bătându-se cu te miri cine. Temându-se de reacția tatălui său, un caracter violent, Althea a fugit de acasă imediat după ce a abandonat școala, refugiindu-se într-un adăpost pentru copii abuzați. Câțiva vecini au lansat o colectă pentru a-i plăti cursuri de tenis la un club din apropiere, însă Althea avea să recunoască peste ani că nu a iubit tenisul din prima, considerându-l un sport pentru cei slabi. "Îmi venea să mă iau la bătaie cu orice adversar care era aproape să mă învingă", spunea Althea Gibson.
Totuși, Althea a rămas la tenis și a rupt bariera de culoare, chiar dacă nu i-a fost ușor. La primul meci jucat în 1950 la ceea ce avea să devină ulterior US Open-ul de azi, adversarele sale erau încurajate frenetic: "Învinge-o pe negresă! Învinge-o pe negresă!". Sponsorii nu au dorit ani la rând să își asocieze numele cu o persoană de culoare, chiar și după ce Althea a câștigat cinci titluri de Grand Slam la simplu și alte șase la dublu (feminin și mixt, jucând mai ales alături de evreica Angela Buxton). De aceea, Gibson a trăit și după retragere în mare sărăcie, spre deosebire de colegele sale din circuit.

Althea Gibson și lupta cu rasismul în tenis. Cum era barat accesul sportivilor la cel mai important turneu american

Althea Gibson avea "interzis" în mod indirect la cel mai important turneu american. Și asta pentru că în regulament era stipulat clar că US Open-ul exclude orice discriminare etnică sau rasială. Însă sportivii și sportivele trebuiau să facă puncte în alte turnee americane importante pentru a putea participa la US Open, iar acolo accesul negrilor era restricționat clar. Jucând doar în comunitatea sa, Althea Gibson nu putea îndeplini criteriile de participare, chiar dacă ajunsese să aibă 10 titluri în turneele cu parafa "black".
Pentru a avea o imagine exactă asupra contextului din America anilor ’30, ’40 sau ’50, merită reținută declarația lui Art Carrington, care avea zece ani la primul triumf al Altheei Gibson la U.S. Tennis Championship și care avea să devină un istoric al "ATA": :Lumea m-a întrebat toată viața cum m-am apucat de tenis. Am spus că eram convins la vremea respectivă că tenisul este un sport al negrilor. Althea era jucătoarea numărul unu a lumii, iar eu aveam zece ani. Nu văzusem niciodată un jucător de tenis alb, pentru că jucam doar la un micuț club de tenis pentru negri din New Jersey. Erau multe astfel de cluburi. Abia când am ieșit din comunitate pentru a încerca să joc un turneu de tenis mi-am dat seama că eram o anomalie".
Tenisul era segregat, la fel ca întreaga societate americană, iar circuitele albilor și negrilor erau lumi paralele, ce păreau că nu se pot întâlni niciodată.

Althea Gibson și lupta cu rasismul în tenis. Presiunea pusă de Alice Marble

Althea Gibson nu ar fi reușit, totuși, să schimbe lucrurile doar de una singură. Însă la 1 iulie 1950, ajutorul a venit sub forma unui articol virulent, scris pe un ton amenințător în cea mai importantă revistă de tenis din America, de Alice Marble, de patru ori campioană la simplu la U.S. Nationals între 1936 și 1940. Aceasta avea tot câte patru titluri la US Open și la dublu feminin, și la dublu mixt, iar manifestul său din "American Lawn Tennis" suna cam așa, potrivit site-ului treizecizero.ro: "Dacă tenisul este un joc pentru doamne și domni, e timpul să acționăm mai mult ca niște oameni blânzi și mai puțin ca niște ipocriți. Dacă Althea Gibson reprezintă într-adevăr o provocare pentru cultura actuală a femeilor jucătoare, atunci trebuie să înfruntăm această situație. Dacă nu i se va oferi oportunitatea lui Gibson de a juca, atunci voi fi rușinată de tot ce reprezintă tenisul, sportul căruia i-am dedicat cea mai mare parte a vieții."
Cuvintele apăsate ale lui Alice Marble s-au făcut auzite, iar Althea Gibson a primit o invitație pe tabloul U.S. Nationals, istoria consemnând astfel primul meci al unui sportiv de culoare, bărbat sau femeie, la US Open, pe data de 22 august 1950 – ca un superb cadou pentru aniversarea de 23 de ani a Altheei. La acea ediție, în turul secund, Althea Gibson a fost la un game de victorie în fața câștigătoarei ultimelor trei titluri de la Wimbledon, Louise Brough, având 7-6 pe tabelă în setul decisiv. O furtună aprigă a întrerupt însă brusc partidele de la Forest Hills, iar a doua zi, la reluare, Gibson a fost învinsă după 11 minute, notează site-ul WTA.
Este just ca numele lui Alice Marble să fie pus și el pe lista pionierilor care au dus la transformarea tenisului în sportul pe care îl știm astăzi. Pasul făcut de americani în 1950 i-au deschis automat ușile Altheei Gibson spre prezențe la Roland Garros și Wimbledon. În 1957, după ce avea să triumfe la Londra și să primească trofeul chiar de la Regina Marii Britanii, Gibson declara: "E o cale lungă de la a fi forțată să stau pe locurile persoanelor de culoare în autobuzul din Wilmington, Carolina de Nord, și până la a da mâna cu regina Elisabeta".

Althea Gibson și lupta cu rasismul în tenis. Premiere pentru istorie

Pe 8 septembrie 1957, Althea Gibson a câștigat titlul la US Open, învingând-o cu 6-3, 6-2 pe Louise Brough Clapp, cea care îi barase calea în 1950.
Althea Gibson a fost convinsă că are nevoie să își apere trofeele câștigate, pentru că spunea că dacă te impui doar o dată – poate fi vorba de șansă și întâmplare, iar consacrarea vine doar apoi. A reușit acest lucru și la Wimbledon, și la turneul american, în 1958, învingând-o în Anglia pe Angela Mortimer și în SUA – pe Darlene Hard.
Seria premierelor stabilite de Althea Gibson a continuat: a fost declarată cea mai bună sportivă a anului de către Associated Press și a devenit și prima femeie de culoare care a apărut pe coperta unor publicații precum "Sports Ilustrated" și "Time".
Schimbarea mentalităților nu avea însă cum să se facă instantaneu. Deși Althea Gibson a fost deschizătoare de drumuri, ea remarca totuși cu amărăciune: "Când mă uitam în jurul meu, vedeam jucători de tenis albi, pe care îi învinsesem, dar care primeau oferte și invitații din toate părțile. Acela a fost momentul în care am realizat că triumfurile mele nu au distrus barierele rasiale odată pentru totdeauna, așa cum, naivă, credeam. Sau dacă le-am distrus, au fost ridicate din nou în spatele meu".
Pentru a face rost de bani, Althea Gibson a încercat să se lanseze în muzică – a scos un disc de jazz care nu a avut însă succes, a acceptat un rol într-un film, diferite job-uri de comentator sportiv și apariții în emisiuni televizate. Însă banii continuau să vină cu picătura, determinând-o, în cel mai dur moment al vieții sale, să ia în calcul varianta sinuciderii. Călită însă din copilărie de greutățile pe care viața le-a aruncat în direcția sa, Althea Gibson a trecut peste toate, iar în 1999 a avut satisfacția de a vedea cum o protejată de-a sa, tot sportivă afro-americană, Zina Garrison, a ajuns să joace finala de la Wimbledon, fiind învinsă doar de Martina Navratilova. În mare parte însă, și Garrison s-a lovit de refuzul sponsorilor de a o lua în portofoliu, de reacții rasiste din partea fanilor și de priviri aspre aruncate de către alte sportive din vestiar.
Althea Gibson a fost introdusă în "Hall of Fame"-ul tenisului în 1971. Cartea sa biografică are un titlu inspirațional: "Întotdeauna mi-am dorit să fiu cineva", iar Billie Jean King, aflată în inima proiectului înființării circuitului profesionist feminin, în formula WTA, a transmis în urmă cu doar câteva zile: "Lumea ar trebui să înțeleagă cât de mult a perseverat și ce a însemnat Althea pentru sportul nostru. Dacă oamenii i-ar afla cu adecărat povestea, credeți-mă, ar reuși să facă lucruri mărețe în propriile vieți".
Althea Gibson a ales totuși să nu devină un militant vocal pentru drepturile afro-americanilor și ale sportivilor de culoare, lăsând rezultatele să vorbească pentru ea.

Lupta cu rasismul în tenis: Arthur Ashe, arc peste timp

La exact 11 ani de la primul titlu obținut la turneul american de Althea Gibson, tot într-o zi de 8 septembrie, Arthur Ashe a câștigat trofeul la simplu masculin la prima ediție oficială de US Open în Era Open, scor 14-12, 5-7, 6-3, 3-6, 6-3, în fața olandezului Tom Okker.
La rândul său, Arthur Ashe a fost ca și Althea Gibson un pionier al luptei contra rasismului în tenis și un deschizător de drumuri pentru tenismenii afro-americani. El a devenit primul afro-american care s-a încoronat la Wimbledon, Australian Open și US Open în proba de simplu masculin, primul numărul unu ATP afro-american și primul sportiv de culoare convocat în echipa de Cupa Davis a Statelor Unite.
  • Arthur Ashe și-a încheiat cariera cu trei titluri de Mare Șlem la simplu în palmares.
Tenis
Boris Becker, vehement cu Novak Djokovic: "Dacă vrea să participe la turnee, să respecte regulile!"
ACUM 8 ORE
Tenis
România – Peru, în Cupa Davis | Programul meciurilor din acest weekend: Frunză-Alvarez, primul duel
ACUM 9 ORE