Doi americani norocoși la Paris. Cum au dat lovitura în Franța, la 36 de ani distanță, Vines și Sock

Turneul indoor de la Paris își începe povestea în 1968, cu victoria cehoslovacului Milan Holeček. Apoi, în 1970, marele Arthur Ashe câștiga la Paris primul său titlu pe pământ european.

Anul 1973 rămâne în istoria tenisului cu prima dublă în turneele pariziene, reușită de Ilie Năstase, care se încorona atât la Roland Garros - în primăvară, cât și în toamnă, la turneul organizat în sală. Performanța românului avea să fie egalată doar de Andre Agassi, în 1999, după ce americanul se impunea în fine pe zgura din complexul de la Porte D’Auteuil, apoi triumfa pentru a doua oară în carieră pe carpetă în capitala Franței. Roger Federer și Novak Djokovic sunt ceilalți doi jucători care au reușit să mai câștige ambele turnee importante din Franța, pe suprafețe atât de diferite, însă în ani diferiți. Evident, cel care li se poate alătura în acest an este spaniolul Rafael Nadal, care deși s-a impus de 13 ori la Roland Garros, nu a reușit încă să ridice trofeul deasupra capului și la Paris-Bercy.

Pe lista foștilor câștigători de la Paris regăsim multe nume de mari iubitori ai jocului pe rapid, monștri sacri ai tenisului. Însă la Paris s-au consemnat și câteva "miracole": jucători care au venit parcă de nicăieri, au dat lovitura, apoi au dispărut de pe radarul tenisului. Culmea, două dintre poveștile fascinante ale turneului au în prim-plan americani, parcă special asortate cu celebrul film al lui Gene Kelly - "Un american la Paris".

Mark Vines a fost câștigătorul-surpriză al ediției 1981. Americanul a ajuns să joace pe tabloul principal de la Paris abia după retragerea unui alt tenismen, iar după ce a legat cinci victorii în capitala Franței, acesta nu a mai obținut decât o singură victorie până la finalul carierei din 1984!

"New York Times" a readus în prim-plan povestea lui Vines, un jucător care în întreaga sa carieră de profesionist are un bilanț de 8 victorii și 24 de înfrângeri. Vines obținuse primele sale victorii în același an de gra'ie 1981, la US Open, reușind chiar să îi smulgă un set lui Ivan Lendl, favorit trei, în turul trei.

Mark Vines era un jucător de doar 1,70 m, stângaci. În 1981, la Paris, el a profitat din plin de faptul că mingea Dunlop sărea puțin din suprafața de joc, mai scriu jurnaliștii americani. În mod normal, pentru a face economie, Vines folosea racordaj sintetic pentru rachetele sale, mai rezistent. La Paris însă, organizatorii i-au oferit corzi din maț, naturale, iar americanul s-a adaptat perfect.

Vines și-a deschis parcursul la Paris cu un meci aparent extrem de greu, împotriva lui Harold Solomon, un conațional care câștigase competiția din capitala Franței cu doi ani înainte. Solomon urcase până pe locul 5 în clasamentul mondial, însă Vines și-l amintea de la un meci între colegii, în care Solomon și-a pierdut cumpătul după ce s-a văzut condus cu 5-0 și a ieșit pur și simplu de pe teren. Din acea amintire prăfuită, Vines și-a luat toată încrederea necesară pentru a începe în forță duelul de la Paris: 6-1, 3-1, moment în care Solomon s-a înfuriat din nou și a început să practice un tenis super-agresiv, care nu îi era caracteristic, astfel încât Vines a evadat cu victoria, în minimum de seturi.

Pentru Vines au urmat victorii în trei seturi la italianul Paolo Bertolucci și britanicul Richard Lewis. În semifinale, a urmat marele-șoc: 6-4, 7-6 în fața idolului tribunelor, Yannick Noah, venit după un meci dur cu Ilie Năstase.

În acel meci, își amintește americanul, Yannick Noah a dat o imensă dovadă de fair-play: în tie-break-ul setului doi, un fan i-a poruncit americanului “Ratează!” când acesta se pregătea să lovească un smash. Vines și-a pierdut concentrarea, a ratat lovitura, însă Noah s-a repezit spre scaunul arbitrului și le-a cerut la microfon fanilor să îl respecte pe american și să respecte jocul. Iar de acolo, Vines a închis rapid meciul.

În finală, Mark Vines a învins un alt francez, pe Pascal Portes. Neobișnuit cu regulile marilor turnee, Vines a avut un adevărat șoc când a aflat, la încălzire, că se va juca pe sistem "3 din 5 seturi". În consecință, a atacat constant și s-a impus cu 6–2, 6–4, 6–3!

Victoria de la Paris l-a propulsat pe Vines până pe poziția 110 ATP. În startul sezonului următor însă, a pierdut 16 meciuri consecutiv. Abia în noiembrie, la mai bine de un de la succesul de la Paris, a reușit să câștige o partidă, alunecând în a patra sută mondială. Anul 1983 i-a adus altfel de probleme: dureri la umăr l-au împins, puțin câte puțin, spre operație, iar de acolo, Vines și-a considerat cariera de jucător încheiată, făcând pasul spre antrenorat, apoi spre cariera de organizator de turnee, stabilindu-se în Texas.

În 2017, un alt american dădea lovitura vieții la Paris. Numele lui: Jack Sock.

Acest american începea turneul de la Paris din postura de cap de serie 16 și profita de un culoar extrem de favorabil. Intrat în competiție direct în turul secund, Sock nu a avut de înfruntat decât un singur cap de serie de-a lungul a cinci partide – pe francezul Lucas Pouille (#17), în optimi.

Era o ediție a turneului parizian marcată de absențe la vârf. Andy Murray – deținător al trofeului, Novak Djokovic și Roger Federer nu au luat startul la Paris, iar Rafa Nadal s-a retras înainte de sferturi, accidentat la genunchi.

Sock a debutat la Paris cu set pierdut, în fața lui Kyle Edmund, însă a revenit câștigând următoarele două seturi la tie-break. Pe Pouille l-a învins 7-6(6), 6-3, apoi a semnat o nouă revenire impresionantă în fața lui Fernando Verdasco, în sferturi. Mai departe, în semifinale și finală, Sock s-a duelat cu jucători care își începuseră parcursul în calificări: întâi Julien Benneteau, apoi Filip Krajinovic. În finală, Sock s-a impus revenind pentru a treia oară în turneu de la 1-0 la seturi pentru adversar. Cele 1000 de puncte acumulate l-au propulsat spre Top 8 mondial și Turneul Campionilor.

Declinul a venit însă extrem de abrupt, după ce Sock reușise chiar și o calificare în semifinale la Turneul Campionilor, ediția 2017. Până la revenirea la Paris-Bercy, în 2018, Sock obținuse doar șapte victorii și 21 de înfrângeri în sezon, iar când s-a oprit în sferturi în capitala Franței, americanul a aterizat în afara primei sute mondiale. 2019-le a fost și mai dur pentru american, presărat cu accidentări, formă sportivă zero, iar la exact doi ani de la marele triumf de la Paris, Jack Sock dispărea din clasamentul ATP la simplu, nemaivând nici măcar un punct ATP câștigat.

Cariera lui Jack Sock continua să respire la dublu, acolo unde Mike Bryan l-a luat ca partener, după accidentarea fratelui său, Bob.

Chiar și astăzi, Sock trăiește din amintirile frumoase de la Paris, fiind în prezent pe locul 253 în clasamentul probei de simplu. Cândva însă, capitala Franței îi zâmbise, într-o săptămână în care "un american la Paris" era mare de tot, la fel de surprinzător ca și în urmă cu 36 de ani.