Povestea celor 5 tenismeni uriași, care, asemenea lui Barty, s-au retras mult prea devreme. Toți au un lucru în comun

Ashleigh Barty a decis, la 25 de ani, că nu mai are nimic de demonstrat în tenis, prioritățile sale fiind altele, în acest moment. "Ca persoană, asta îmi doresc. Vreau să alerg după alt vis, în plan personal. Mereu mi-am dorit să fac și alte lucruri, persoana Ashleigh Barty vrea să stea alături de familie și să nu călătorească tot timpul, la turnee. Fizic, mă simt epuizată, iar emoțional îmi doresc altceva", și-a explicat australianca decizia.

Nu este prima oară când Barty se retrage din tenis, în 2014 aceasta luându-și o pauză de la sportul alb pentru a se dedica, timp de doi ani, cricketului. De această dată, hotărârea sa e definitivă, garantează Barty.

"Știu că am mai luat această decizie în trecut, dar acum sentimentele sunt total diferite. Sunt atât de mulțumită pentru ce mi-a oferit tenisul, dar cred că e momentul să fac un pas în spate și să urmăresc alte obiective, în viață", a mai spus marea campioană din Australia.

Evident, cu siguranță că Ash crede în acest moment că viața sa se va desfășura în continuare în afara tenisului, dar exemplele anterioare ne-au demonstrat că cei mai mulți mari tenismeni revin la un moent dat asupra hotărârii de a se retrage. Clijsters, Henin, Hingis și Capriati au procedat așa și chiar marele Borg a decis să își mai dea o șansă, la 8 ani după retragerea inițială.

Carismatica jucătoare din Belgia a luat tenisul "pe sus" în 2001, când, la doar 18 ani, ajungea în finala de la Roland Garros.

Ulterior, a devenit numărul unu mondial, a câștigat Turneul Campioanelor în 2002 și 2003 și și-a trecut în cont primul turneu de Grand Slam la simplu (US Open 2005).

Seria de accidentări au adus-o la capătul puterilor, atât fizic, cât mai ales mental. Astfel, după ce în 2007 a reușit să participe la doar 5 turnee, Clijsters a anunțat că se va retrage din tenis permanent, la doar 23 de ani. Hotărârea a venit și pentru că îl cunoscuse pe Brian Lynch, care ulterior i-a devenit soț, cei doi având împreună 3 copiii.

După nașterea primei fiice, în 2008, Kim a început să cocheteze cu ideea revenirii în circuit, măcinată și de faptul că, la talentul pe care l-a avut, a câștigat mult prea puțin. S-a întors ca o mare campioană în arenă, trecându-și în palmares alte 3 Grand Slamuri (US Open 2009 și 2010 și Australian Open 2021).

Doar Justin Henin, în 2008, s-a mai decis să agațe racheta în cui, din postura de număr unu mondial. Belgianca avea atunci tot 25 de ani și câștigase în carieră 7 titluri de Grand Slam, două Turnee ale Campioanelor și aurul olimpic.

Ea, spre deosebire de Barty, a luat decizia de a se retrage după o perioadă ceva mai grea din punct de vedere al jocului prestat. După un 2007 în care a dominat total circuitul, Henin a fost eliminată la Australian Open de Sharapova, apoi a fost învinsă categoric, la Miami, de Serena Williams (6-2, 6-0). Chinuită și de accidentări, Henin a mai jucat după înfrângera cu Serena doar două meciuri, fiind eliminată la Berlin de Dinara Safina. Pe 14 mai 2008, înainte de Roland Garros, unde era favorită principală, belgianca a anunțat că nu va mai juca tenis.

După 16 luni, Henin a revenit asupra deciziei, dar odată întoarsă în circuit nu a mai fost la același nivel. Ea a mai jucat, totuși, o finală de Grand Slam, în 2010, la Australian Open, unde a fost învinsă de Serena Williams, 4-6, 6-3, 2-6.

Una dintre cele mai mari talente din istoria tenisului feminin, sportiva din SUA ajungea în semifinale la Wimbledon și US Open în 1991, la doar 15 ani. În 1992 și-a continuat seria fantastică, adjudecându-și aurul olimpic la Barcelona, și deja se vorbea de o mare rivală pentru Monica Seleș și Steffi Graf.

În plan personal, succesul dobândit mult prea devreme a fost catastrofal. Capriati a fost arestată pentru furt și posesie de marjiuana, astfel că în 1994 a decis să se retragă.

S-a adunat, și-a pus ordine în gânduri și s-a maturizat, iar în 1996 a călcat din nou pe terenul de tenis. Primii doi ani de la revenire au fost teribili, Jennifer terminând anul 1998 în afara top 100 WTA.

Dar talentul enorm, dublat în cele din urmă de multă muncă și seriozitate, au făcut în cele din urmă o mare campioană din Capriati. Aceasta a câștigat Australian Open 2001 și 2002 și Roland Garros 2001, ajungând pe locul 1 în clasamentul WTA (octombrie 2001).

Cel mai mare talent din istoria tenisului. Indiscutabil. La 17 ani, elvețianca reușea "imposibilul": cucerea Australian Open, Wimbledon și US Open, jucând finala la Roland Garros. Încă din primăvara lui 1997, când avea încă 16 ani, Hingis ajungea pe locul 1 WTA și se părea că va distruge toate recordurile.

Următorul an a fost de asemenea unul de excepție, devenind prima jucătoare din istorie care câștigă toate Grand Slamurile la dublu, în același an. În plus, și-a mai trecut în palmares Australian Open și Turneul Campioanelor.

Din nefericire, accidentările au început să se succeadă mai mult decât turneele câștigate, astfel că, în februarie 2003, la doar 22 de ani, Hingis își anunța retragerea din tenis.

După doi ani, a revenit în activitate, mai întâi în proba de dublu, pentru ca apoi să reușească mai multe rezultate promițătoare și la simplu. Nu a mai fost însă niciodată la același nivel ca înainte de seria de accidentări.

40 de trofee la simplu și 36 la dublu cucerise Martina Hingis până la 22 de ani. A fost cel mai bine plătită sportivă din lume pentru 5 ani la rând (1997-2002).

Dacă la feminin am asistat la destule exemple de sportive care s-au retras prea devreme (Ana Ivanovic - la 29 de ani și Caroline Wozniacki - la 30 de ani pot fi incluse și ea pe această listă), la masculin un singur jucător uriaș a ales să agațe racheta în cui: Bjorn Borg.

Considerat în continuare unul dintre cei mai mari jucători din istorie, suedezul a fost un adevărat fenomen, cucerind 11 turnee de Grand Slam până la 25 de ani. Ca să ne facem o idee cât de autoritar a dominat nordicul circuitul, trebuie spus că marele Federer, care în primii săi ani de "domnie" nu a avut rivali pe măsura talentului său, a câștigat "doar" 9 turnee de Mare Șlem înainte de 25 de ani.

Considerat de mulți cel mai mare atlet din istoria tenisiului, declinul lui Borg a început odată cu finala US Open 1981, pierdută în fața lui John McEnroe. Suedezul a părăsit arena distrus, neașteptând să participe la festivitatea de premiere. S-a vorbit despre un burnout total al lui Borg, iar anul 1982 a confirmat că nordicul era stors de energie: a participat doar la Monte Carlo, pentru ca în ianuarie 1983 să își anunțe retragerea.

După aproape 8 ani, în 1981, Borg a revenit în arenă, sub îndrumarea unui antrenor de karate, Ron Thatcher, dar come-backul a fost un eșec total. Nu a câștigat niciun meci, în primele sale 9 partide pierzând de fiecare dată în minimum de seturi.