#ReveniriDeLegendă Australian Open. 1995: Pete Sampras – Jim Courier: tenis printre lacrimi

"Nu îmi amintesc multe dintre meciurile pe care le-am pierdut, cu siguranță nu mi le amintesc pe cele care nu au fost finale, însă acel meci mi-l amintesc", dezvăluia Jim Courier, pentru Tennis.com. Toți fanii tenisului își amintesc, probabil, acea epică partidă, marcată de cel mai bizar moment din istoria turneului. "Pete Sampras este în lacrimi. Priviți fața lui, își ascunde fața în prosop. Putem doar specula care este motivul", anunțau comentatorii tv ai meciului cu uimire sinceră în voce.

Pete Sampras era jucătorul pe val, după ce câștigase ultimele două seturi disputate, ducând meciul în decisiv, însă în acel moment, când se afla în spatele liniei de serviciu, cu minge de game în față, Sampras nu își putea reprima lacrimile. Și-a sters fața cu mâneca tricoului, apoi a servit la exterior și a finalizat punctul ferm cu dreapta, o combinație clasică serviciu plus forehand. Sampras s-a îndreptat spre scaunul său, clătinându-se. S-a așezat și plângea.

Explicația a venit abia la finalul partidei: răbufnirea lui Sampras era legată de problemele de sănătate ale antrenorului său, Tim Gullikson, diagnosticat cu cancer cerebral, trimis de urgențăînapoi la Chicago în dimineața acelui meci. Mentorul lui Sampras se confruntase în ultimele luni cu probleme de sănătate majore, având crize convulsive repetate, însăinsistase să îi fie alături la Melbourne, medicii ratând la început diagnosticul său. Din păcate însă, la Melbourne, Gullikson a căzut seceratla pământ din cauza convulsiilor în timpul unui antrenament, iar medicii australieni l-au trimis înapoi în Statele Unite. Gullikson a fost răpus de boală în mai puțin de 14 luni.

Pe teren, Sampras a continuat bătălia cu lacrimile. Din tribună s-a auzit un fan care striga apăsat: "haide, Pete. Fă-o pentru antrenor". Sampras a declarat că nu a auzit acele cuvinte, deși camerele tv au fixat imediat lacrimile care veneau mai năvalnic.

De partea cealaltă a fileului, Jim Courier îi era în egală măsură lui Sampras un rival important și prieten încă din perioada junioratului, partener de dublu în multe turnee pe durata primilor ani în circuit. Acel sfert de finală de la Melbourne aducea totodată la start ultimii doi campioni ai turneului: Courier câștigase titlul la Australian Open în 1992 și 1993, apoi în 1994 Sampras îl învingea în semifinale și prelua trofeul după o finală cu Todd Martin.

Jim Courier a povestit, după câțiva ani, că a înțeles imediat că Sampras suferă și a simțit că trebuie să îl scoată cumva din acea stare, pentru ca meciul să poată continua. Pe teren, Courier i-a strigat peste fileu: "Pete, ești ok? Să știi că putem termina și mâine dacă vrei".

"Când i-am spus asta, a reacționat imediat și a continuat să trimită servicii-bombă", rememora Courier pentru Tennis.com.

Sampras a atacat până la finalul meciului, smulgând urale din partea fanilor. Couriera trimis cât de multe loburi a putut, însă nu a reușit să evite înfrângerea, într-un meci în care rivalul său se prezenta vulnerabil în fața unei lumi întregi, lăsându-se purtat de ambiție, printre lacrimi și suspine, pănă la ultima decizie a arbitrului, venită târziu în noapte, dincolo de ora locală 1:00.

Deținător al trofeului, Pete Sampras a câștigat partide consecutive de la 0-2 la seturi în drumul spre finala Australian Open 1995 (în optimi și sferturi).

Chiar înaintea duelului cu Jim Courier, Sampras s-a găsit în dificultate în fața suedezului Magnus Larsson, cap de serie 15, care îl învinsese 7-6(6), 4-6, 7-6(5), 6-4 cu o lună înainte în finala "Grand Slam Cup" (competiție de final de an care aducea la start cei mai buni 16 jucători dintr-un clasament alcătuit doar pe baza rezultatelor înregistrate în turneele de Mare Șlem). Sampras s-a impus în optimi 4-6, 6-7(4), 7-5, 6-4, 6-4, după trei ore de joc, în timp ce sfertul de finală contra lui Courier s-a încheiat după aproape patru ore.

O ofertă imbatabilă pentru un tenis care întoarce capete. Aplicația Eurosport Player la 0,99€ pentru o lună.