US Open: 8 momente de neuitat ale românilor, cu Năstase, Spîrlea, Pavel și Halep

Era o zi de 10 septembrie când Ilie Năstase îl învingea în finală pe marele campion american Arthur Ashe, scor 3-6, 6-3, 6-7, 6-3, 6-3.

Românul fusese desemnat cap de serie 4, iar în biografia sa recunoaște, cu umor, că în primul tur s-a grăbit la propriu, pentru a pleca în goană spre aeroport să o aștepte pe frumoasa Dominique, cea care avea să îi devină soție în luna decembrie. Astfel, cursa românului spre trofeu a început cu un categoric 6-0, 6-2, 6-0.

La Forest Hills se juca pe iarbă, iar pentru că tocmai fusese abrogată regula echipamentului complet alb, Năstase a jucat cu un tricou albastru, marca Fred Perry, în contrast cu șortul alb. Turul secund a fost greu, Năstase fiind împins de Roger Taylor în set decisiv, după ce condusese cu 2-0 la seturi. După victorii la stângaciul Patrice Dominguez, specialistul probei de dublu Bob Hewitt, Fred Stolle și Tom Gorman, Ilie Năstase a avut emoții înaintea finalei cu Ashe, dar și încredere.

Avea încredere în scurtele sale, care, pe o suprafață moale, "parcă ar fi căzut în apă" – cum avea ulterior să declare Arthur Ashe. Năstase a recuperat mingi imposibile, amintindu-și în biografia sa chiar și de un moment în care, profitând de faptul că la Forest Hills terenul principal era înconjurat de alte două terenuri anexate pe lateral, a returnat cu reverul pe lângă fileu în terenul advers un voleu în cross al lui Ashe, jucând din culoarul îndepărtat de dublu al terenului alăturat.

Spre deosebire de Roland Garros 1973, unde Năstase a fost ca un sfânt pe teren, în finala de la US Open s-a certat în primele seturi cu arbitrii, până în punctul în care tribuna a început să îl huiduie. Ashe a condus cu 2-1 la seturi plus break în setul patru, însă serviciul americanului a început să dea rateuri, iar Năstase, ambiționat de faptul că juca împotriva a 15.000 de spectatori, a recuperat și l-a întrecut pe american, ajungând după ultimul punct să “țopăie” ”ca un apucat timp de cinci minute”, de bucurie. Era al treilea titlu câștigat consecutiv în sezon de Năstase și momentul care avea să alimenteze succesul ulterior al românului de pe zgura pariziană - din 1973, “răzbunarea” pentru finala pierdută în set decisiv în același an la Wimbledon și piatra de temelie pentru momentul în care a devenit primul număr unu din istoria ATP.

În 1979, pe 30 august, fanii tenisului din lumea întreagă au văzut un episod extrem marca “Mr Nasty”: în turul doi la US Open s-au înfruntat doi dintre “băieții răi” ai circuitului, Ilie Năstase și John McEnroe, iar lucurile au scăpat de sub control.

Românul avea deja 33 de ani, fiind pe final de carieră, în timp ce McEnroe, la 20 de ani, era noul puști minune al americanilor. Năstase a adus haosul pe teren, după o decizie controversată de la linie, venită în setul patru, la scorul de 6-4, 3-6, 6-3, 2-1 pentru McEnroe. Românul s-a certat cu arbitrul de scaun, s-a așezat apoi pe un scaun al unui arbitru de linie și a refuzat să mai reia meciul, arbitrul Frank Hammond dictând punct de penalitate ce i-a oferit game-ul americanului.

Năstase a abătut o ploaie de înjurături la adresa arbitrului de scaun, fiind descalificat și trimis la vestiare. Acesta nu a fost însă finalul poveștii, întrucât peste 10.000 de fani aflați în tribune au început să arunce cu sticle de plastic în teren. John McEnroe s-a aprins și el.

A fost nevoie de intervenția poliției pentru a calma spiritele, lui Hammond i s-a cerut să coboare din scaun, iar Ilie Năstase a fost readus pe teren, pentru a continua partida. Mike Blanchard, arbitrul turneului, a luat loc în scaun, în condițiile în care turneul abia își găsise o nouă casă, după epoca întrecerilor de la Forest Hills.

John McEnroe a câștigat totuși setul patru, cu 6-2, iar mai apoi turneul. Totuși, mulți consideră că acest moment a fost gestionat prost de oficiali, creând un precedent care inspiră în mod negativ jucătorii din ziua de astăzi – de exemplu, pe Nick Kyrgios sau Fabio Fognini.

Anul 1997 este unul memorabil pentru US Open și tenisul american. A fost momentul inaugurării Arthur Ashe Stadium, cea mai mare arenă permanentă dedicată tenisului din lume – singura cu peste 20.000 de locuri. Mai mult, tenisul câștiga o mare stea, în Venus Williams, care, aflată la a treia sa prezență pe tabloul principal într-un Grand Slam, avea să joace prima finală de Mare Șlem a carierei.

Pentru români, a fost ediția unei mari performanțe la simplu feminin. Cum Virginia Ruzici eșuase de două ori în sferturi la US Open, tenisul românesc a avut în premieră bucuria de a-și vedea o jucătoare în semifinalele celui mai important turneu american. Irina Spîrlea reușea atunci cel mai lung parcurs al său într-un Grand Slam: a avut două mingi de meci în semifinală în fața lui Venus Williams, însă cei mai mulți fani ai tenisului își vor aminti și cum cele două s-au îmbrâncit la unul dintre schimburile de terenuri, niciuna dintre ele nefiind dispusă să îi dea celeilalte întâietate nici măcar la pauză.

La aniversarea de 20 de ani a arenei principale de la New York, organizatorii americani scriau într-un serial de articole despre meciul dintre Spîrlea și Venus Williams: "Vine un moment în care oamenii, locul și timpul se aliniază perfect. Așa s-a întâmplat în 1997, anul în care Arthur Ashe Stadium își începe existența. A fost anul în care o Venus Williams de 17 ani își făcea debutul la US Open. Îndemânatică și dedicată, îndrăzneață și neînfricată, Williams a pus pe jar lumea întreagă în semifinale, salvând două mingi de meci împotriva Irinei Spîrlea – pe una dintre ele cu un passing de rever în lung de linie care va rămâne în istoria turneului drept una dintre loviturile memorabile. Deși Williams avea să piardă finala în fața Martinei Hingis, mesajul a fost clar: o stea a răsărit".

Irina Spîrlea a fost prima jucătoare din România care a jucat o semifinală la US Open, dar și prima româncă ce a reușit victorii în fața ambelor surori Williams. Evident, ambele performanțe au fost egalate între timp de Simona Halep.

La US Open 1998, în turul trei, Irina Spîrlea se afla din nou față în față cu o Williams de 17 ani, la începutul unei cariere de vis. Spre deosebire de anul precedent, când s-a duelat cu Venus, Irina s-a impus în fața Serenei, deși a cedat setul din mijloc la zero. A fost 6-3, 0-6, 7-5 pentru Irina Spîrlea, la penultima sa apariție la US Open, bucureșteanca alegând să se retragă în anul 2000, la doar 26 de ani, în timp ce atât Venus, cât și Serena Williams continuă să joace și astăzi la cel mai înalt nivel.

Andrei Pavel este jucătorul român care i-a înfruntat pe cei mai mari jucători ai tenisului de după anii ’90 (cu excepția lui Pete Sampras și Rafael Nadal). A reușit să îl învingă pe marele Roger Federer, fiind singurul tricolor cu un astfel de succes în palmares (se întâmpla pe zgura din Germania, la Hamburg, pe când elvețianul avea doar 18 ani).

La US Open 2005, în primul tur, Cneazul a avut parte de un nou duel cu un puști ce avea să urce pe primul loc în lume și să câștige titluri de Mare Șlem în carieră: Andy Murray. Scoțianul abia împlinise 18 ani, era pe locul 122 ATP și intrase pe tabloul principal cu wildcard, însă pretențioșii săi conaționali îl etichetaseră deja drept un jucător fragil – din punct de vedere al rezistenței fizice – lucru care de altfel i se întâmplase, să nu uităm, și lui Andre Agassi.

Andrei Pavel, 39 ATP, prindea loc pe una dintre arenele principale, Grandstand. Cu un an înainte fusese nevoit să se retragă de la US Open înaintea duelului din optimi cu Roger Federer, din cauza problemelor fizice. Totuși, deși a fost favorit la startul meciului cu Murray, "Cneazul" a suferit pe teren mai mult decât britanicul care nu apucase să câștige vreun meci în cinci seturi în carieră. Intrat greu în partidă, Pavel a condus cu 2-1 la seturi, însă Murray a reușit să trimită meciul în decisiv și a rezistat eroic deși începuse să fie chinuit de crampe la picioare, iar la 2-1 în setul decisiv, după ce tocmai reușise break-ul, i s-a făcut rău de la căldură, ajungând să vomite chiar pe teren.

Partida a fost întreruptă timp de mai bine de 20 de minute pentru ca organizatorii să curețe terenul, iar Pavel nu și-a mai putut controla nervii după un over-rule făcut de arbitru la minge de break, în favoarea lui Murray. Puștiul s-a impus 6-3, 3-6, 3-6, 6-1, 6-4, lăsând un gust amar pe buzele fanilor români.

La șase luni distanță, Andrei Pavel avea parte în Cupa Davis de un nou meci de mare luptă, în care adversarul său, chinuit de probleme stomacale, a vomat pe teren. Atunci, Pavel a reușit însă una dintre cele mai frumoase reveniri din cariera sa, de la 2-0 la seturi pentru numărul trei mondial Andy Roddick, românul adjudecându-și victoria cu 6-4 în setul decisiv.

Andre Agassi și-a început ultimele două vizite la US Open cu dueluri împotriva unor jucători români. În 2005, când avea să joace ultima sa finală de Grand Slam chiar la New York, Agassi l-a înfruntat în primul tur pe Răzvan Sabău (28 de ani), pe care l-a învins rapid, scor 6-3, 6-3, 6-1.

Fost campion al juniorilor la Wimbledon, Sabău a găsit o explicație halucinantă pentru eșec: "M-a deranjat nocturna. Organizatorii ar fi trebuit să mă pună să joc la lumină naturală". Românul a făcut apoi circ la turneul de la București, la scurt timp după US Open, unde, după o nouă eliminare în primul tur, în mai puțin de o oră, în fața unui adversar fără palmares impresionant – italianul Sanguinetti, a început să înjure de față cu oficialii ATP un ziarist român pentru un titlu dat în "Evenimentul Zilei", după duelul său de la US Open cu Agassi ("Răzvan Sabău, snopit de Andre Agassi").

US Open 2006 a fost despre Andre Agassi și ultima sa apariție pe terenul de tenis. Andrei Pavel a fost trimis de țintar la un duel în primul tur cu Agassi, asigurându-i astfel românului cea mai mare asistență înregistrată vreodată. Pe 29 august, Statele Unite așteptau cu înfrigurare meciul Agassi – Pavel, planeta întreagă ținea cu Andre, pentru a prelungi cât mai mult cariera rebelului din LA, în timp ce România era o insuliță într-un ocean, unită de îndemnul preluat de întreaga presă de la noi: "Andrei, retrage-l pe Andre!"

23.736 fani s-au aflat în tribune pentru meciul dintre Andrei și Andre, doborându-se, astfel, recordul pentru cea mai numeroasă asistență în sesiunea de seară la US Open. Organizatorii nu au trebuit însă să dea play la clipul-omagiu pregătit pentru Agassi, chiar dacă Pavel a început excelent, câștigând primul set și apoi primele patru game-uri din actul al treilea. Agassi a schimbat rachetă după rachetă de nervi, căutând soluții, iar după multe raliuri aspre s-a impus: 6-7(4), 7-6(8), 7-6(6), 6-2. Americanul avea să mai obțină apoi o singură victorie în tenis, în fața lui Marcos Baghdatis, înainte de a se înclina în fața lui Benjamin Becker, în turul 3, pe data de 3 septembrie.

În 2018, când a fost învinsă pentru a doua oară consecutiv în primul tur la US Open, Simona Halep a devenit primul lider mondial WTA eliminat în runda inaugurală la Grand Slam-ul american.

Kaia Kanepi, din Estonia, locul 44 WTA, a învins-o pe Halep cu 6-2, 6-4, reușind o performanță nemaivăzută până atunci la US Open, de la introducerea sistemului computerizat de punctaj.