Alexandra Dulgheru revine în forță! "O semifinală de Grand Slam cu Simona Halep? De ce nu?"

Recuperarea merge bine, sunt pe drumul cel bun. Dacă n-aș fi fost operată, aș fi fost demult gata de turnee, dar față de alte dăți sunt și mai grijulie, am o echipă bună în spate, mă ține pe linia de plutire, face lucrurile cu mine într-un echilibru. Mă forțez exact cât trebuie. Până acum nu am avut mari dureri, au fost câteva jene normale pentru acest stadiu. De asta sunt fericită, lucrul pozitiv este că genunchiul meu merge bine până acum. Nu are rost să mă grăbesc.

Mi-ar plăcea foarte mult să cresc în clasament, să fiu în Top 200 poate, dar nu știu încă cum vor evolua lucrurile, important este să pot să joc, să fiu sănătoasă. Știu că după patru operații nu există... nu am găsit o metodă să trec mai ușor prin această perioadă. Trebuie să strâng din dinți, să trec prin mocirlă ca să spun așa, să accept că nu va fi frumos deloc. Presupun că în a doua săptămână din martie pot începe să joc la turnee, să fie mai mult de testare.

De fiecare dată când am luat-o de la zero după operații majore, mi-am demonstrat că pot reveni foarte bine și chiar să mă autodepășesc și în anumite momente să aduc ceva în plus în joc decât înainte. Pentru încrederea mea, asta a fost ca aerul. De fiecare dată când am ajuns iar sus, au apărut alte probleme, dar eu încerc pentru că se face foarte mult efort ca să revii unde ai fost. Uzura este mare, nu pot tot timpul să-mi iau fizioterapeutul după mine, și financiar este dificil. Sunt multe condiții potrivnice, trebuie cineva <să mă dădăcească tot timpul>.

Am avut un pic de ghinion pentru că ne-am chinuit să ajungem în Grupa Mondială I, să ajungem aproape în finală și după aia să ajungem iar la baraj, normal că a fost așa... ni s-a tăiat craca de sub picioare pentru că am luptat foarte mult toate ca să ajungem acolo. Iar Rusia... dacă vrea poate să facă trei echipe foarte bune pentru că au atâtea jucătoare... Contează foarte mult să fim toate ca să reușim să trecem peste anumite stagii, dar a fost o șansp bună pentru trei fete să ajungă acolo, mi se pare un lucru foarte bun. Fetele s-au descurcat și asta arată că avem jucătoare pe care ne putem baza.

E o carieră cu care cochetez mai mult, am profitat de momentul de pauză forțat. Am zis hai să fac chestia asta pentru că mă ține conectată la tenis. A fost o experiență, nu am știut la ce să mă aștept. Faptul că am putut să împărtășesc din experiența mea cu cei de acasă mi-a plăcut. Recunosc că nu este ușor pentru că trebuie să stai conectat un meci întreg. Este un efort mental. Mi se pare normal, pentru că noi știm cum este să fim acolo, pe teren. Cred că este foarte important să împrtășim mai departe. Mă simt un pic datoare.

(râde) Chiar îmi spunea cineva că am comentat cam toate meciurile româncelor, nu ar fi cazul să comenteze și el un meci de-al tău? Da, mi-ar plăcea, numai să ajung în postura în care să joc meciurile care să fie comentate. O să mai dureze un pic, dar cred că ar fi distractiv. Am comentat-o de multe ori pe Simona la Australian Open și m-am bucurat că a ajuns în fazele finale. Păcat că cu Muguruza a fost acolo în primul set, se putea întâmpla orice. A fost un meci tensionat, dar cu toate astea, jos pălăria. M-a ținut conectată și mă gândesc că ar fi o opțiune după ce mă retrag, să fiu mai prezentă în postura asta de comentator.

Ne-am antrenat foarte bine, ea era la doar primele antrenamente după Australian Open, deci a fost așa, un ritm bun, dar mai relaxat. Mi s-a părut pozitivă și dornică să meargă mai departe exact cum declară și ea. Multă lume spune despre Simona că nu e constantă... cum să nu fie constantă? A întrecut-o și pe Martina Hingis, are 317 săptămâni în Top 10. Chiar dacă pierde repede la un turneu, după aia face sferturi, semifinale la altele. Nu mai zic de Grand Slam-uri că a ajuns mereu mai sus de sferturi sau acolo. Simona, jos pălăria. Are o constanță care se apropia de cea a băieților. Este în continuare motivată să câștige, să jaoce bine și mă bucur că avem așa un reprezentant al țării noastre.

Pot fi atâtea surprize... de cânt a dispărut un pic Serena, atunci nu a mai monopolizat tenisul, iar toate celelalte s-au ridicat, s-a echilibrat mult nivelul. Depinde de cine este la cel mai bun nivel în acele zile. De Sofia Kenin am zis că este roboțelul perfect, e o pisică cu nouă vieți. Bianca sincer îmi place cel mai mult cum joacă din circuit la ora actuală, în afară de mine, bineînțeles (râde). Îmi place foarte mult pentru că a adus ceva nou în circuit, ceva ce nu am mai văzut de la Henin poate. Când am văzut-o la Indian Wells m-am lipit de televizor. Varia atât de mult. Dacă s-ar fi antrenat în România, nu știu dacă ar fi avut aceleași rezultate pentru că sistemul canadian este un sistem foarte bine pus la punct, iar financiar stau foarte bine. Asta s-a văzut cel mai bine la Bianca Andreescu când a câștigat US Open-ul, a fost așa de o lejeritate, era atât de degajat, când a câștigat se simțea normal.La ea e un paradox... a jucat 5-6 turnee, aproape că le-a câștigat pe toate.

Am luat meditații vreo patru ani, meditații cu o profesoară care a fost la Oxford, avea pretenții de la noi, nu numai să învățăm engleză, dar s-o învățăm și cu un accent britanic. Făceam dicție și am avut și ureche pentru asta.

Probabil tot Rafa sau poate Thiem.

Mi-ar plăcea Federer, poate Djokovic.

Nu știu. Sunt mulți tineri și joacă foarte bine, dar sunt prea buni ăștia trei. Nu-i lasă.

Alexandra Dulgheru (râde). La cum am văzut-o pe Simona, îi dau o șansă. E atât de complicat atât la fete... poate Ashleigh Barty.

La cum a jucat anul trecut, Simona are o șansă faorte bună să-și apere titlul, dar cine știe... poate se trezește Serena. E foarte complicat la fete.

Poate să fie Kenin, poate să fie Osaka... cred că toți organizatorii de turnee sunt bulversați la fete.