#DORdeSPORT Ziua în care Roger Federer a devenit regele absolut al Wimbledonului

Când spui Wimbledon, gândul oricărui fan al tenisului alunecă automat spre două nume: Pete Sampras și Roger Federer. Între 1993 și 2009, cei doi au câștigat, cumulat, 13 dintre cele 17 titluri puse în joc. Olandezul Richard Krajicek i-a împărțit în două victoriile americanului, cu triumful surprinzător din 1996, Goran Ivanisevic și Lleyton Hewitt și-au predat trofeul între domniile celor doi, iar Rafael Nadal, în 2008, îi smulgea în fine coroana de pe cap elvețianului, la a treia finală directă.

Simbolic, optimea de finală jucată de Sampras și Federer pe data de 3 iulie 2001, unicul meci direct al celor doi, marchează predarea sceptrului.Pentru iubitorii de statistici însă, 16 iulie 2018 este ziua în care Federer i-a smuls lui Sampras ultimul record important în materie de turnee de Mare Șlem. Și asta pentru că triumful din 2009, de la Roland Garros, îl ajutase pe Federer să egaleze totalul de 14 titluri de Grand Slam din dreptul lui Sampras, dar și să adauge o dimensiune în plus carierei sale, elvețianul devenind un veritabil “all-rounder”, prin cucerirea zgurii, suprafață pe care “Pistol Pete” nu jucase decât o unică semifinală.

Apoi, Wimbledon 2009, cu sfășietoarea victorie 16-14 în decisiv în fața lui Andy Roddick, a fost momentul în care Federer l-a depășit la totalul titlurilor de Mare Șlem pe Sampras. Mai departe însă, elvețianul a avut nevoie de alți opt ani pentru a-l depăși pe Sampras în topul celor mai multe titluri repurtate la Wimbledon (William Renshaw avea tot șapte trofee, obținute însă înainte de startul Erei Open).

Între 2008 și 2017, Federer a adunat patru finale pierdute la Wimbledon. Iar pe 16 iulie 2018, demonstra și că, spre deosebire de Sampras, poate triumfa pe iarba londoneză și la ani buni după încheierea perioadei sale de dominație autoritară – un alt capitol la care americanul eșuase.

Wimbledon 2017 rămâne singura finală de turneu de Mare Șlem închisă de Roger Federer în minimum de seturi după împlinirea vârstei de 30 de ani. A fost un 6-3, 6-1, 6-4 fără istoric contra lui Marin Cilic, în mare parte și pentru că jucătorul croat a avut neșansa de a se fi accidentat la picior. Înainte de startul setului secund, Cilic era surprins cu lacrimi în ochi, încercând să se ascundă în spatele prosopului, în timp ce a așteptat – parcă o eternitate – apariția fizioterapeutului.

Federer s-a distanțat la 2-0 la seturi în doar o oră de joc și a închis finala, fără emoții, după o oră și 41 de minute.

Tot la Wimbledon, în 2012, Federer jucase patru seturi pentru a se impune în fața britanicului Andy Murray. La Australian Open, atât în 2017 – cu Nadal, cât și în 2018 – cu Cilic, “Mister Perfect” a răzbit doar după cinci seturi dure, găsind resurse nebănuite.La Wimbledon 2017 însă, totul mergea ca și cum Federer-cel-autoritar din urmă cu zece ani își făcuse, brusc, apariția pe teren.

Întreaga campanie Wimbledon 2017 a fost una fără cusur pentru Federer: nu a cedat set tot turneul (performanță pe care o mai reușise în Era Open doar Bjorn Borg, în 1976), a depășit recordul pentru cele mai multe victorii strânse în turneele de Mare Șlem (317 meciuri castigate la momentul respectiv), l-a întrecut pe americanul Jimmy Connors în fruntea topului cu cele mai multe partide câștigate în carieră la Wimbledon și devenea, totodată, doar al treilea om care atinge borna de 10.000 de ași serviți în carieră.

Cu câteva săptămâni înainte de aniversarea de 36 de ani, Roger Federer devenise deja și cel mai vârstnic campion din istoria Wimbledonului. Iar legătura dintre elvețian și turneul său preferat devenise și mai puternică.