Michael Jordan, interviu înainte de lansarea documentarului “The Last Dance”

Sunt în carantină aici, în Florida, alături de soția mea și de cei doi copii ai mei. Stau în contact cu ceilalți trei copii prin telefon. Familia mea este bine, frații și surorile mele sunt bine de asemenea. Suntem binecuvântați, mai ales în situația care este în New Orleans, în contextul acestei tragedii prin care America trece acum, prin care întreaga lume trece.

Toți încercam să ne bucurăm de acel an pentru că știam că se va încheia la un moment dat. Phil Jackson a început acel an spunându-ne că este ultimul dans, așa că l-am perceput ca și cum ar fi fost ultimul dans. Știam că se va termina totul, dar ne-am concentra pe cum se va încheia, fiindcă am vrut să fie un sezon de neuitat.

Veți vedea multe lucruri pe care oamenii le-au uitat, au uitat cum era înainte de era social media. Ceea ce oamenii vor învăța, iar copiii mei râd când văd asta, însă noi foloseam timbre poștale în acele vremuri. Trebuia să iei viața în piept așa cum venea, în fiecare zi învățai despre aspectul educational, petreceai timp cu prietenii și familia, nu era prin telefon, exista cu adevărat prezența cuiva și ne scriam scrisori. Mama îmi trimitea scrisori. E ceva rușinos acum, dar atât de liniștitor atunci. Trecea timp până să-i scriu cât de mult o iubeam, ce aveam eu nevoie să fac la facultate.

Până în acel moment, nimeni nu știa cine sunt – în afara universității – eram cunoscut drept Mike Jordan. Când am reușit acel coș, tot numele meu a devenit Michael Jordan. Cred că a rezonat cu multă lume din afara UNC și am început să mă prind de acest nume – pentru toate succesele care au venit de-a lungul carierei mele. A fost parte din mine. Întotdeauna am tranfosrmat lucrurile negative în ceva pozitiv – pe asta am luat-o de la părinții mei.