Cea mai frumoasă poveste de dragoste: Kobe Bryant și baschetul

Kobe s-a născut în Philadelphia, fiind cel mai mic dintre cei trei copii ai fostului jucător din NBA, Joe Bryant și al Pamelei Cox Bryant. Părinții i-au spus „Kobe” după celebra carne de vită din Kobe, Japonia. Nu aveau de unde să știe că fiul lor va fi mult mai cunoscut decât orașul japonez.

Când Kobe avea doar șase ani, tatăl său s-a retras din NBA și a hotărât să se mute alături de familie în Rieti, Italia, pentru a continua să joace baschet la un nivel mai scăzut. Kobe s-a obșinuit rapid cu noua sa viață și a învățat italiană fără probleme. Copilăria petrecută la Reggio Emilia, în Italia, unde familia s-a mutat ulterior, a fost una de care Kobe își amintește mereu cu plăcere.

Acolo a jucat pentru prima oară baschet, până la urmă. Acolo s-a îndrăgostit de sport dar și de Los Angeles Lakers, echipa sa de suflet. Bunica sa îi trimitea casete video cu meciuri din NBA, pe care Kobe nu doar că le urmărea, dar le studia cu atenție. A fost dragoste la prima vedere.

Bryant a început să devină cunoscut în perioada liceului, după ce s-a întors cu familia în SUA în urma retragerii tatălui din lumea baschetului. Kobe făcea spectacol în echipa de baschet a liceului Lower Merion din Ardmore, o suburbie din Philadelphia. A fost primul „boboc” care a jucat în echipa liceului. În următorii trei ani, Aces, echipa liceului, a avut un 77 de victorii și doar 13 înfrângeri. În primul sezon, Kobe a avut o medie de 31 de puncte pe meci.

Magia lui Bryant nu a rămas neobservată. Antrenorul celor de la Philadelphia 76ers, John Lucas, l-a invitat pe Kobe la antrenamente. În ultimul său an de liceu, Kobe a adus titlul pentru Aces, pentru prima oară în 53 de ani.

Nu a durat mult și toate universitățile îl doreau pe Kobe în echipa lor – Duke, Michigan, North Carolina și Villanova erau în capul unei liste interminabile. Totuși, Kobe nu a vrut să piardă timpul – de ce să nu meargă direct în NBA?

La 17 ani, Kobe a luat decizia să devină abia al șaselea jucător din istorie care sare peste facultate și ajunge direct în NBA.

Cum avea doar 17 ani când a semnat cu Lakers, părinții lui au fost cosemnatari ai contractului. Bryant a semnat un contract de rookie pe trei ani, care i-a adus 3,5 milioane de dolari, în 1996.

Ca rookie în sezonul 1996/1997, Bryant a început majoritatea partidelor de pe bancă, însă nu asta era important pentru Kobe. Relevant era că era acolo, pe teren, alături de idolii săi. Își îndeplinea visul cu fiecare minut jucat pe teren iar cu această ocazie a devenit, la acea vreme, cel mai tânăr baschetbalist care a jucat într-un meci din NBA, la 18 ani și 72 de zile. În primul sezon, Kobe a reușit o medie de 15.5 minute pe meci iar în weekendul All-Star a devenit cel mai tânăr jucător care a câștigat concursul de Slam Dunk, la doar 18 ani. Legenda începea să prindă contur.

Progresul a continuat și în al doilea sezon de NBA: media de puncte pe meci s-a dublat, de la 7.6 la 15.4 iar în aceeași stagiune, Kobe a devenit cel mai tânăr jucător selectat în echipa All Star din istoria NBA. Mai mult, media sa de puncte era cea mai mare pentru un jucător venit de pe bancă.

Fiind comparat deja de mulți jurnaliști cu Michael Jordan sau Magic Johnson, Bryant abia se încălzea – a semnat prelungirea contractului cu Lakers până în sezonul 2003/2004, perioadă în care urma să primească 70 de milioane de dolari.

Cariera lui Bryant s-a schimbat complet odată cu numirea lui Phil Jackson drept antrenor principal la Lakers în 1999. După mai mulți ani de progrese, Bryant a devenit în sfârșit unul dintre cei mai importanți jucători din NBA, fiind mereu prezent în echipele All-NBA, All-Star și All-Defensive. Parteneriatul ofensiv cu marele Shaquille O’Neal a adus Lakers din nou în elita NBA: trei titluri consecutive – 2000, 2001, 2002 – au venit drept dovadă în acest sens.

În timpul sezonului 2003/2004, Kobe a avut parte de cea mai dificilă perioadă din cariera sa – a fost acuzat de abuz sexual de către o angajată a unui hotel. Bryant a susținut mereu că totul a fost consensual, însă reputația sa a avut de suferit. A pierdut meciuri pentru a merge la tribunal, chiar dacă în final cazul s-a finalizat cu o înțelegere în afara tribunalului.

Meciurile în care Kobe a lipsit au afectat echipa iar Lakers a pierdut cu 4-1 în finala NBA. În această perioadă, relațiile lui Kobe cu Shaq s-au stricat: tensiunile dintre cei doi au afectat puternic vestiarul de la Lakers.

Totuși, Bryant a refuzat să cedeze în fața acestei situații dificile. Deși fiecare decizie îi era analizat și criticată la sânge, el a ales să răspundă cum știe mai bine: prin muncă și pe teren.

Succesul și eșecul au venit mână în mână totuși: în 2006, a fost criticat aspru după o înfrângere a lui Lakers în fața celor de la Pheonix Suns, după ce Kobe a avut doar trei încercări de coșuri în a doua parte a meciului, fiind acuzat de o atitudine nepotrivită. Cu toate astea, el a rămas concentrat pe baschet. În același an a reușit 81 de puncta în Victoria cu 122 la 104 împotriva celor de la Toronto Raptors.

O perioadă dificilă, din care Kobe a reușit să iasă cumva cu capul sus. În final, toată munca sa a dat roade: Lakers a câștigat din nou titluri consecutive, în 2009 și 2010.

În cele din urmă, vârsta și accidentările l-au ajuns din urmă pe Kobe iar în 2016 a fost nevoit să se retragă. Evident, a făcut-o în stilul lui, printr-o scrisoare publicată pe The Players Tribune, denumită ”Dear Basketball”. Scrisoarea a devenit ulterior film animat, care a primit și un Oscar.