2021 în sport | Fetele de aur ale României și poveștile medaliilor românești de la Tokyo

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă a venit și ora bilanțului pentru sportul românesc. Fără doar și poate, principalul reper din 2021 a fost dat de Jocurile Olimpice de la Tokyo, reprogramate un an mai târziu din cauza pandemiei de coronavirus. Pentru unii sportivi, această amânare a însemnat un răgaz în plus pentru a pregăti mai bine competiția, pe alții i-a dezavantajat. La nivel global, mutarea întrecerilor din 2020 în 2021 nu a schimbat mare lucru pentru România.

Tot ce s-a întâmplat în Japonia a reflectat încă o dată faptul că sportul nu a fost o prioritate pentru guvernanții României. Pe națiuni, țara noastră a încheiat pe locul 46. Kosovo, spre exemplu, a fost mai sus decât România. Într-un clasament doar în Europa, delegația tricoloră a terminat pe locul 28. Și nu doar Kosovo a fost înainte, ci și toate celelalte națiuni din jurul României, exceptând Rep. Moldova.

Într-o mare de dezamăgiri, anunțate în anii premergători Jocurilor Olimpice, au existat totuși și câteva momente de satisfacție. Au existat două fete de aur, Ancuța Bodnar și Simona Radiș, care au făcut senzație la dublu vâsle (canotaj) și au cucerit aurul olimpic într-o manieră impresionantă. Au existat și alți sportivi care au urcat pe podium sau care au depășit așteptările, precum David Popovici (înot) și Vlad Dascălu (mountainbike).

Pe parcursul celor 16 zile de întreceri la Jocurile Olimpice de la Tokyo am trăit și am urmărit cu sufletul la gură evoluțiile sportivilor români. Cu emoții, cu bucuri și mici dezamăgiri. Nu am avut însă sentimentul că am avut excursioniști. Din contră, am avut sentimentul că toți sportivii români au încercat ofere tot ce au putut. Unii au reușit mai mult, alții mai puțin. La final am numărat patru medalii, la fel ca și la Rio 2016, aduse de două discipline, canotaj și scrimă. Poveștile acestor rezultate au stat cam în felul următor:

Ancuța Bodnar și Simona Radiș au devenit campioane olimpice la vârsta de 22 de ani, după ce au făcut câteva curse excepționale la Tokyo. În marea finală au tras perfect, reușind să învingă Noua Zeelandă, cea mai periculoasă adversară și să stabilească, totodată, și cel mai bun timp din istorie la dublu vâsle. Fetele au confirmat practic statutul de mari favorite, pe care și l-au câștigat în precedentele două curse la Jocurile Olimpice, în serii și în semifinale.

Dar cine sunt, de fapt, cele două mari campioane ale României? Ancuţa Bodnar este originară din județul Suceava, comuna Vatra Moldoviței, în timp ce Simona Radiș este din Botoșani. Ambele au ajuns descoperit canotajul la aproximativ 14 ani, astfel că au avut nevoie de 8 ani pentru a ajunge până pe cele mai înalte culmi în această disciplină. Până la Tokyo, Ancuța Bodnar și Simona Radiș au urcat pas cu pas. Cele două fete au devenit colege în barcă în 2019, iar în 2020 și 2021 au cucerit de fiecare dată titlul european.

Chimia dintre cele două sportive a fost esențială pentru a ajunge la titlul olimpic: "Ne motivăm tot timpul. Până la capăt și cu încredere, pentru că pista are 2.000 de metri", a dezvăluit Ancuța Bodnar mesajul pe care și-l transmit înainte de fiecare cursă.

Drumul spre titlul olimpic a însemnat sacrificii și durere în același timp. Mâinile sportivilor de la canotaj sunt greu încercate, atât în antrenament, dar și în concursuri. "Mâinile canotorilor suferă, dar nu mereu. Când începem sezonul de vâslit în special, facem bătături și sunt foarte dureroase, uneori ajungem și la carne vie în palme. Trebuie să suportăm, avem grijă de ele, ne dăm cu cremă. Uneori ne încurcă la antrenament, pentru că este foarte greu să ții rama și vâsla, dacă ai dureri foarte mari, dar noi suntem învățați cu asta și nu ne plângem. Dimpotrivă, ne mândrim cu mâinile noastre", a explicat Simona Radiș ce înseamnă suferința, într-un interviu acordat în urmă cu ceva timp pentru Steaua TV.

Rezultatul înregistrat de Ancuța Bodnar și Simona Radiș a însemnat și al 20-lea titlu olimpic pentru România la canotaj în istoria întrecerilor. Totodată, a fost medalia de aur cu numărul 90 pentru întreg sportul românesc. Canotajul s-a apropiat la cinci lungimi de gimnastică, disciplină numărul 1 all-time, la care au fost adunate 25 de titluri olimpice. Succesul fetelor a reprezentat însă doar a doua medalie de aur a României la dublu vâsle în istoria Jocurilor Olimpice. În această probă au mai triumfat Elisabeta Lipă și Mărioara Popescu, la Los Angeles 1984.

Marius Cozmiuc și Ciprian Tudosă au cucerit medalia de argint la Jocurile Olimpice de la Tokyo în proba de dublu rame, fiind învinși doar de frații Martin și Valent Sinkovic.

Sportivii români au concurat împreună pentru prima dată în 2017. De atunci au crescut de la an la an și au devenit unul dintre cele mai puternice echipaje de dublu rame din lume. Au adunat peste 50 de medalii la juniori și seniori, la campionate europene și mondiale, inclusiv un titlu european la Poznan, dar visul lor a fost de la bun început un podium olimpic. Munca lor din toți acești 4 ani nu a fost în zadar! Ei sunt deja o promisiune și pentru Paris 2024, având în vedere că au doar 28 de ani, respectiv 24 de ani.

Mihăiţă Ţigănescu, Mugurel Semciuc, Ştefan Berariu şi Cosmin Pascari au terminat pe locul 2 în proba de patru rame și au urcat la rândul lor pe podium. Doar Australia a înregistrat la final un timp mai bun. Cei patru componenţi ai bărcii României sunt și vicecampioni europeni la Varese, anul acesta, şi vicecampioni mondiali la Linz, în 2019. Ţigănescu, Berariu şi Pascari sunt şi campioni europeni în 2018, la Glasgow.

"Această generaţie de sportivi, şi mie mi-au trecut prin mână multe generaţii, este parcă de pe altă lume. La ei există o motivaţie foarte mare pentru a face performanţă, ei au prima dată în cap antrenamentul, medalia, refacerea după fiecare cursă, fiecare ştie ce are de făcut. Eu mă consider o locomotivă care duce în spate nişte vagoane şi vagoanele alea nu mă trag înapoi, ci pur şi simplu vin peste mine şi mă obligă să mă autodepăşesc. Şi când vezi asemenea sportivi şi rezultate, mă motivează enorm de mult. Nu este nicio greutate pentru mine că am făcut atâtea ore pe drum, că nu am dormit nu ştiu câte nopţi, am suferit şi am plâns cu ei, m-am bucurat cu ei. Toate astea fac parte din viaţa mea şi sportul este viaţa mea'', a definit Elisabeta Lipă succesul sportivilor de la canotaj, după încheierea întrecerilor de la Tokyo.

Ana Maria Popescu a adus singura medalie la individual pentru România, chiar din prima zi de întreceri la Tokyo, după un parcurs absolut superb la 36 de ani. Sportiva retrasă din activitate la sfârșitul acestui an a ajuns din nou pe podiumul olimpic la Jocurile Olimpice, pentru a treia oară în carieră. Titlul a fost decis la o tușă de aur în urma asaltului cu chinezoaina Yiwen Sun (scor final 10-11).

Marea finală a fost echilibrată pe tot parcursul ei și a căpătat accente dramatice pe final. Un vârf de spadă a decis până la urmă asaltul.

"Sper ca de data asta să fie suficient, să nu fie ca data trecută când Brânză a pierdut aurul (n.r. cu referire la momentul 2008). Iar medalia asta să cântărească suficient, cât să asigure un buget de bun simț pentru viitorul scrimei românești", a fost prima reacție a spadasinei după ce a obținut medalia de argint.

Ana Maria Popescu s-a retras, așadar, cu o medalie extrem de valoroasă, care i-a încununat o carieră deosebită. Și, de ce nu, este exemplu de urmat pentru copiii și sportivii români care încearcă să atingă marea performanță.