NE-BU-NI-E! Provocarea incredibilă de care e gata Pogacar, dacă se impune în Paris-Roubaix

Tadej Pogacar a câștigat de o manieră incredibilă Milano San-Remo, sâmbătă. Deşi a căzut cu 32 de kilometri înainte de final, înainte de Cipressa, slovenul a recuperat fabulos: pe Poggio l-a lăsat în urmă pe Van der Poel, iar la final l-a învins la sprint pe Tom Pidcock. Podiumul în cursa care l-a certificat pe Pogi cel mai mare din istorie în opinia multora (a bifat al "11"-lea monument al carierei) a fost completat de Van Aert.

Acum, toată atenția liderului UAE Team Emirates se îndreaptă către Paris-Roubaix, singurul "monument" care îi lipsește din palmares. Anul trecut a venit pe doi în "Infernul Nordului", după marele rival din clasice, Van der Poel, dar încă sunt destui care cred că această cursă rămâne un vis îndepărtat. Asta pentru că, deși se descurcă fabulos pe pavate (mai ales având în vedere statura sa), cursa franceză e plată de la un cap la altul, astfel că e greu ca la sprint să învingă rutieri precum liderul lui Alpecin sau pe Mads Pedersen, ca să numim doar doi rutieri de clasice cărora li se potrivește mănușă competiția care în 2026 se va desfășura pe 12 aprilie.

Totuși, Pogacar e în altă ligă față de aproape orice alt ciclist din istorie și motivația uluitoare pe care o are - a declarat în iarnă că ar prefera o victorie în Paris-Roubaix unui al 5-lea succes în Turul Franței - îl poate duce spre victoria în acest "monument", în teorie "inaccesibil".

Dacă își va completa colecția impresionantă de clasice cu "Infernul Nordului", Pogi va fi nevoit să caute noi provocări în următorii ani, dincolo de Paul Seixas, care se anunță a-i fi un rival de temut. Ca atare, L'Equipe anunță că sunt șanse mari ca o victorie în Roubaix să însemne un plan cu totul nou în 2027: Tadej ar vrea să încerce tripla Turul Italiei - Turul Franței - Turul Spaniei.

Nimeni în istorie nu a reușit să câștige toate marile tururi în același an, dar, dacă nu va mai merge în primăvară în clasice, sunt toate șansele ca liderul UAE să încerce această misiune imposibilă. Sigur, oboseala își va spune cu siguranță cuvântul în Vuelta, după două mari tururi în picioare, dar anul viitor pare ultima posibilitate când Pogacar să aibă la îndemână un asemenea pariu nebunesc.

Asta pentru că încă nu are vreun rival apropiat de nivelul său, lucru care se poate schimba în anii următori, având în vedere cum arată Paul Seixas (și Isaac del Toro e un pericol, deși momentan îi e coechipier). De asemenea, nimeni nu are garanția că în 2028 sau 2029, Pogi va mai putea rula la același nivel ca acum. Nu în ultimul rând, peste doi ani avem an olimpic, iar Tadej nu e exclus să aibă ca obiectiv aurul la Los Angeles, în contextul în care la Paris 2024 a spus "pas" (va fi probabil ultima lui șansă la Jocurile Olimpice, Brisbane 2032 fiind prea îndepărtat). Ca atare, dacă va merge la JO 2028, șansele să facă în același an tripla de mari tururi scad exponențial, astfel că sezonul viitor pare cel mai potrivit, din toate punctele de vedere, pentru această provocare nebună.

Ce e aproape cert e că Pogacar va merge cu siguranță, dacă va fi sănătos, în Vuelta 2027, singurul mare tur care îi lipsește din palmares (dacă nu va face toate cele 3 mari tururi, va renunța la Giro, urmând a încerca dubla Le Tour - Turul Spaniei).

3 etape a câștigat Pogacar în Turul Spaniei, la singura sa participare, în 2019, pe când avea doar 21 de ani. El s-a clasat atunci pe 3 la general și a câștigat tricoul destinat celui mai bun tânăr.

Până la Paris-Roubaix-ul de pe 12 aprilie, Pogacar va lupta cu siguranță pentru victorie în alt "monument", Turul Flandrei, care va avea loc pe 5 aprilie. Acolo, ciclistul de 27 de ani a reușit deja dubla, după succesele din 2023 și 2025.