Wout Van Aert, victorie superbă în etapa a 11-a din Turul Franței! Belgianul, imperial pe Mont Ventoux

Fiind o etapă favorabilă unei victorii din evadare, mai multe echipe au încercat să-și trimită oameni în față încă de la început. Plutonul le-a dat bilet de voie atacanților deoarece niciunul nu reprezenta vreo amenințare pentru fruntea clasamentului general, astfel că am avut parte de o cursă pe două planuri.

Pe de o parte, lupta pentru victoria de etapă, care s-a dat între câțiva dintre oamenii care au plecat în evadare. Wout Van Aert (Jumbo Visma), Kenny Elissonde și Bauke Mollema (Trek-Segafredo), respectiv Julian Alphilippe (Deceuninck) au fost cei mai puternici dintre ei. Proaspătul campion al Belgiei a forțat cu aproximativ 37 de kilometri înainte de final și s-a desprins ușor de oamenii cu care colaborase până în acel moment, lăsându-l apoi în urmă și pe Elissonde, care conducea cursa în acel punct.

Van Aert a mers de unul singur într-un ritm susținut, iar urmăritorii săi nu au făcut față. În vârful lui Mont Ventoux (la a 2-a trecere din etapa de azi peste celebra cățărare) belgianul avea un avans de 1 minut și 15 de secunde față de Elissonde și Mollema (Alaphilipe rămăsese deja în urmă).

Van Aert și-a păstrat fără probleme avansul pe coborârea de pe Mont Ventoux și a ajuns singur la finish, bifând astfel un succes impresionant. Elissonde și Mollema au completat podiumul, după ce pe coborâre nici nu au putut să se apropie de învingător, dar nici nu au putut fi ajunși de oamenii din spatele lor.

Van Aert a demonstrat încă o dată că este printre cei mai compleți rutieri din lume la ora actuală. În doar două zile, belgianul s-a luptat pentru victorie în 2 etape cu profiluri total diferite, ceea ce denotă capacitățile sale. Dacă ieri a fost învins la sprint de Cavendish, Van Aert a simțit astăzi din nou gustul succesului în Le Tour.

Aceasta a fost a 4-a victorie a lui Van Aert în Turul Franței (a câștigat o etapă în 2019 și două în 2020) și a 4-a a sezonului (a mai câștigat Gent-Wevelgem, Amstel Gold Race și cursa pe șosea de la campionatele naționale ale Belgiei).

În grupul favoriților au avut loc câteva lucruri foarte interesante. Locul doi la general înaintea etapei, Ben O''Connor (AG2R Citroen), a cedat încă din primii kilometri ai celei de-a 2-a treceri peste Mont Ventoux.

Ineos a controlat ostilitățile în grupul favoriților, dar după ce Kwiatkowski s-a dat la o parte de la trenă au început artificiile. Autorul a fost Jonas Vingegaard (Jumbo Visma), care a forțat și numai Tadej Pogacar a avut replică.

După ce a mers în spatele danezului câteva sute de metri, tricoul galben a rămas și el în urmă, iar pe coborâre a fost ajuns de Rigoberto Uran (Education First) și Richard Carapaz (Ineos), care au dat distanță la atacul lui Vingegaard.

Danezul nu a reușit însă să câștige timp în raport cu rivalii săi, fiind ajuns pe coborâre, dar a demonstrat că este un ciclist de mare viitor, capabil să facă diferențe pe cele mai importante cățărări din ciclismul mondial.

Pogacar și-a păstrat astfel fără probleme avansul în clasamentul general și pare în continuare de neatins, dar între rutierii din spatele său se anunță o luptă încinsă pentru podium. Marele perdant al zilei a fost Ben O''Connor, care și-a pierdut locul doi la general, coborând până pe 6. Rigoberto Uran este acum pe poziția a 2-a, la 5 minute și 18 secunde de Pogacar, iar ultima treaptă a podiumului îi aparține lui Jonas Vingegaard, la numai 14 secunde distanță de columbian.

Etapa de mâine este una favorabilă puncheurilor. Pe traseul de 159 de kilometri dintre Saint-Paul-Trois-Châteaux și Nimes există o singură cățărare repertoriată, de categoria a 3-a. Sprinterii puri vor avea șanse reduse, deoarece cu circa 15 kilometri înainte de finish există o porțiune de urcare de 4 kilometri, cu o pantă ușoară (3%), dar suficientă pentru ca oamenii puternici să-i desprindă pe cei mai rapizi din pluton.