Diego Armando Maradona, la 60 de ani! Un geniu fotbalistic stăpânit toată cariera de vicii

Despre Diego Maradona se pot scrie biblioteci întregi. Geniul să fotbalistic este acceptat în unanimitate de toți cei cu care a jucat sau de cei care l-au văzut jucând. Din păcate însă, viața extrasportivă a lui Maradona poate fi și ea subiectul a mii și mii de pagini.

După retragere, "El Pibe de Oro" nu s-a ferit să vorbească despre problemele pe care le-a avut cu dependența de droguri de-a lungul carierei. Acestea au apărut de timpuriu, dar au ieșit la iveală abia spre finalul unei cariere care ar putut fi mult mai fastuoasă. Dar nimeni nu va putea vreodată să înțeleagă un geniu, nici măcar el pe el însuși, astfel că e în zadar să căutăm motivele și vinovații care l-au aruncat pe Maradona în această patimă.

Așa cum el admitea cu ceva timp în urmă, primul contact al lui Maradona cu drogurile a fost la Barcelona, un oraș pe cât de frumos, pe atât de tentant. Transferat de la Boca Juniors în 1982, Diego a jucat 2 ani la FC Barcelona.

A câștigat Cupa Regelui, Cupa Ligii Spaniei și Supercupa Spaniei în tricoul "blaugrana", poate prea puțin pentru uriașul său talent, dar a rămas în istorie ca primul fotbalist al catalanilor aplaudat în picioare pe Santiago Bernabeu, după un meci în care a strălucit împotriva Realului. Pentru a se înțelege măreția momentului, doar Ronaldinho și Iniesta s-au mai bucurat de acest privilegiu de la Maradona încoace.

Din păcate pentru el, Diego nu a putut sta deoparte de tentațiile vieții din capitala Catalunyei și în acea perioadă a consumat pentru prima dată cocaină. A fost începutul unei dependențe care avea să-l țină captiv pe tot parcursul carierei.

Cu câțiva ani în urmă, Maradona a recunoscut că s-a apucat de droguri în perioada în care juca la Barcelona: "Aveam 24 de ani când am consumat droguri prima oară. La Barcelona. A fost greşeala cea mai mare din viaţa mea."

În 1984 Maradona se transfera la Napoli. În condițiile în care începuse deja să consume droguri la Barcelona, Napoli era cel mai rău loc de pe pământ unde argentinianul ar fi putut să ajungă. Un oraș superb din sudul Italiei, dar unul controlat de Camorra (Mafia italiană), cel puțin în acei ani. Napoli era un oraș vechi și nou în același timp, un oraș prea puțin civilizat și mai degrabă o "junglă urbană", un oraș rareori liniștit și adesea exploziv precum Vezuviul, aflat la doar 10 kilometri depărtare.

Maradona s-a adaptat repede la Napoli, un oraș apreciat din afară pentru splendoarea obiectivelor turistice, dar hulit din interior pentru stilul de viață al locuitorilor și clanurile mafiote care controlau totul. Talentul său extraordinar l-a transformat în scurt timp în idolul unui oraș întreg. La Napoli puteai să faci orice, dar să nu spui nimic de rău de Maradona. De la primul meci jucat pe San Paolo, Maradona le-a intrat la suflet napoletanilor, aceștia simțind că a venit omul care le va aduce enorm de multe bucurii.

"Nu avem primar, case, școli, autobuze, locuri de muncă și salubritate, dar nimic din toate acestea nu contează, pentru că îl avem Maradona!", scria pe prima pagină a unui ziar local la scurt timp după sosirea lui Maradona la Napoli.

Într-un asemenea climat, Maradona nu a putut sta departe de tentațiile din afara terenului și pe lângă dragostea pe care o primea din partea unui oraș întreg, primea și droguri la discreție de la cei care doreau să-i intre pe sub piele. Nopțile pierdute au devenit o obișnuință, lipsa de la antrenamente era ceva normal, dar geniul său fotbalistic făcea ca toate acestea să nu se vadă când Diego era pe teren.

Cu Maradona la timonă, Napoli a câștigat 2 titluri în Serie A (1986-1987 și 1989-1990), Cupa Italiei (1986-1987), dar și Cupa UEFA (1988-1989). A fost suficient pentru napoletani pentru a-i rămâne datori pe veșnicie lui Maradona, dar poate aceste performanțe ar fi fost mult mai mari fără problemele extrasportive ale argentinianului.

Implicat într-un scandal cu un presupus fiu nelegitim, sancționat de multe ori de club pentru lipsa de la antrenamente și chiar de la meciuri, acuzat de relații de prietenie cu liderii mafiei italiene, Maradona a început încet, încet să ocupe prima pagină a ziarelor mai mult prin escapadele din afara terenului decât prin cele de pe gazon, chiar dacă făcea în continuare minuni cu mingea la picior.

Protejat prin diferite metode în anii de glorie, nimeni nu a mai putut face nimic pentru Diego în 1991. Supus unui test antidoping, argentinianul a fost testat pozitiv la cocaină, iar un an și jumătate a stat departe de fotbal. Acesta a fost finalul aventurii sale la Napoli, un final total nefericit pentru cel mai important fotbalist din istoria echipei.

Ca și cum nu ar fi fost suficient, peste mulți ani (în 2005) de la despărțirea sa de clubul a cărui istorie a schimbat-o, Maradona a fost condamnat de Înalta Curte de Casație și Justiție din Italia la plata unei sume imense, 37 de milioane de €, reprezentând contravaloarea impozitelor pe venit din perioada în care juca pentru Napoli. Din această sumă, peste 20 de milioane de € reprezentau doar penalizări.

Între Maradona și statul italian a început un adevărat război, care nu s-a încheiat nici în ziua de azi. În 2013, Diego s-a întors la Napoli pentru a le răspunde autorităților italiene cu privire la aceste datorii. Revenirea sa în oraș după mai bine de 20 de ani a acreat o adevărată isterie, străzile au fost invadate de oameni care au cântat minute în șir numele marelui fotbalist.

După expirarea suspendării de la începutul anilor '90, Maradona a semnat cu Sevilla, dar a jucat doar un sezon pentru andaluzi, după care s-a întors în Argentina, la Newell's Od Boys. Chiar dacă a sa carieră era vizibil aproape de final, Maradona a continuat să facă parte din naționala Argentinei. "El Pibe de Oro" câștigase aproape de unul singur mondialul mexican din 1986, iar în 1990 dusese naționala "pumelor" într-o nouă finală, astfel că indiferent în ce stare ar fi fost, Maradona era selectat la prima reprezentativă.

Așa s-a întâmplat și la mondialul din 1994, unde Diego a jucat ultimele 2 meciuri pentru echipa Argentinei. Au fost meciurile cu Grecia și Nigeria din faza grupelor. În partida cu elenii, Maradona a și marcat un gol, iar felul în care s-a bucurat (cu ochii bulbucați spre o cameră video) parcă anunța că ceva grav avea să se întâmple. După meciul cu Nigeria, superstarul argentinian a fost supus unui test antidoping, iar rezultatul a echivalat cu finalul carierei sale internaționale. Depistat pozitiv cu efedrină, Maradona a fost trimis acasă de la mondialul american și ulterior suspendat din nou pentru un an, deși argentinianul a susținut că a avut o înțelegere cu FIFA, care i-ar fi permis să consume această substanță care îl împiedica să ia în greutate.

Astfel, cel mai mare jucător din istoria Argentinei a avut o ieșire din scenă cum nu se poate mai urâtă, dar nimic nu poate șterge performanțele fantastice reușite de-a lungul carierei

După expirarea acelei suspendări, Maradona a mai jucat 2 ani la clubul său de suflet, Boca Juniors, după care în toamna anului 1997 s-a retras definitiv. Retragerea din fotbal a însemnat începerea unei perioade și mai delicate în viața sa. Dependent în continuare de cocaină, Diego s-a îngrășat foarte mult, ajungând să cântărească la un moment dat 130 de kilograme, ceea ce era imens ținând cont și de înălțimea sa de doar 167 de cm.

Cu o sănătate zdruncinată din cauza drogurilor și a alcoolului, Maradona a fost în câteva rânduri chiar aproape de moarte. Petrecând multă vreme prin clinicile de dezintoxicare, Diego a scăpat de dependență, cel puțin așa afirma el în urmă cu câțiva ani.

"Monstrul nenorocit a încercat să mă ucidă. A vrut să le lase pe fetele mele fără tată. Dar eu am câștigat meciul și acum mă bucur de viață. Am un nepot și sunt viu, aceasta este cel mai important", a declarat argentinianul în 2013.

E greu de spus dacă Maradona s-a lăsat sau nu vreodată de droguri (presa de pretutindeni a găsit mereu dovezi că nu a făcut-o), dar poate că acest lucru nici mai este important. Faptele au fost consumate, iar timpul nu mai poate fi dat înapoi. Adicțiile sale au grăbit finalul unei cariere care putea fi mult mai prolifică. Dar e în zadar să punem acum celebra întrebare: "Ce ar fi fost dacă...?". Probabil că dacă Maradona ar fi avut viața extrasportivă a lui Cristiano Ronaldo spre exemplu, Argentina ar fi avut vreo 2 titluri mondiale în plus, iar Napoli vreo 6 eventuri, dar cel mai bine e să ne mulțumim cu cât a oferit acest imens jucător și să ne gândim că ar fi putut fi și mai rău.

Temut de toți adversarii, idolatrizat de napoletani și zeificat de argentinieni, Maradona a reprezentat unul dintre ultimele bastioane ale fotbalului boem, înainte de începerea procesului de industrializare a acestui sport.

Prin driblinguri și-a câștigat milioane de fani, dar din nefericire fentele de pe teren l-au stors de energie și nu a mai putut fenta și în afara lui. A fost mai mereu "deposedat" de tentații, a devenit mai dependent de droguri decât de fotbal, dar nimic din toate astea nu îl va scoate din inimile sutelor de milioane de fani ai acestui sport.

Mulți l-au judecat pentru greșelile făcute, dar prea puțini știu cât e de greu să stai departe de ispite, mai ales când ai lumea la picioare. Pentru un geniu ca Maradona a fost mult mai ușor să câștige o cupă mondială sau 2 titluri în Serie A cu o echipă mică, decât să își aleagă prientenii sau decât să reziste ademenirilor unor oameni care nu au dorit nimic altceva decât să își umple buzunarele.